joi, 27 octombrie 2011

[MEMORII] Împletite: Miting Alianţa Civică şi plimbare Poiana Ţapului, nov. 1990

Parcă ăsta a fost mitingul de înfiinţare al Alianţei Civice, în noiembrie 1990. O mare parte a celor care nu-l înghiţeau pe Ion Iliescu şi al său mamut Front al Salvării Naţionale fuseseră dezamăgiţi şi de prestaţia partidelor istorice, a liderilor acestora. Ca atare, s-a mers pe o direcţie teoretic apolitică, fruct al căreia a fost Alianţa Civică.

Subsemnatul a fost membru din primăvara acelui an al Grupului Independent pentru Democraţie, care a activat (de pildă prin vicepreşedintele Iulian Cornăţeanu) pentru înfiinţarea AC.



Cam aşa a arătat acea întrunire, considerată fără egal ca număr de participanţi - dacă facem abstracţie de căderea lui Ceauşescu din 22 decembrie 1989. Parcă jumătate de milion au socotit cei de la "România Liberă", bineînţeles de tratat cu rezervă, ca orice cifră partizană. Dar mulţi. Şi deloc proşti. Fu o condesare poate fără egal de tipi destupaţi, spălaţi, egalată probabil la întîia venire a Regelui, în aprilie 1992.



Tot pe acolo... 



Subsemnatul, om de ordine, cu ecusonul regulamentar. Opream pe unii de pildă să se cocoaţe nu ştiu unde. Nu am reuşit.

Adidaşi de întreprindere socialistă...



Vedere spre tribună şi spre Palatul regal. Nu-mi dau seama dacă tipul cu aparat foto din centru e Florin Iaru.




Avocatul Octav(ian) Vasilescu, fost deţinut politic. Pornit rău contra comuniştilor, întrecîndu-l pe şeful său de la AFDPR, Ticu Dumitrescu. Octav V. (care s-a nimerit să stea lîngă mine, în zona Iancului, pe strada Măgura Vulturilor 15) a fost la originea deturnării (nu pot spune dacă fericite sau ba) a unei manifestaţii la 6 septembrie 1991, ai cărei participanţi au pornit de la Piaţa Universităţii la Guvern, în Piaţa Victoriei. Ciocniri acolo cu paza, chestie care a acumulat tensiune suplimentară care se va descărca la proxima venire a minerilor, de data aceasta contra lui Petre Roman.

În acelaşi timp, nu pot să nu semnalez că prima mea trecere pe la sediul iniţial al GID, la Căminul studenţilor medicinişti de la Izvor a coincis cu o vizită acolo a lui Octav Rădulescu. Toţi (vîrsta gazdelor era pînă în 35 de ani) era cu gura căscată, noi fiind nevinovaţi în faţa experienţei de viaţă şi de politchie a venerabilului OR. Ulterior, cum se întîmplă îndeobşte, tinerii (mai ales eu) am realizat că bătrînii epocii nu erau chiar de pus la rană. Dovadă inclusiv acest curs care a condus la înfiinţarea Alianţei Civice, cu animatori din generaţia medie.

Că veni vorba de vîrstnicii anului 1990, am constatat mari similitudini între comportamentul lor şi al lui Niculae Baticu, la Clubul Alpin Român. Şi acolo, socoteam la un moment dat, se trăgea tare cu "jertfa tineretului", dar în comitet cel mai tînăr era Andrei Beleaua, la vreo 35 de ani, media trecînd de 60.




Costică Fazolarie, şofer la Sticlărie, unde lucram şi eu. În 21 iunie a fost pe Academiei, îi am şi acum de la el o copie a descrierii (pentru cei de la Asociaţia 21 Decembrie) evenimentelor de atunci.
Cred că la acest miting din noiembrie 1990 a reprezentat "21 Decembrie". Nu l-am mai întîlnit, auzisem că a plecat curînd din ţară - chestie valabilă la destui comilitoni din epocă.

Tipul cu hîrţoage din spate era de la noi, de la GID.




Marian Munteanu, la tribună. În spatele lui, Andrei Apostul, GID-ist, care datorită gurii mari fusese turnat de colegii lui de la secția Forjă, uzinele „23 August”, şi aşa a stat vreo două luni la închisoare, în vara lui 1990. Şi pentru el s-a ieşit în strada la faimosul marş al cămăşilor albe, din iulie 1990.



Lume de pe acolo... Aş minţi să nu spun că tipul din centru stînga are o privire al naibii de suspectă, de tip trimis la observaţie... Nu bag mîna în foc, dar e gen clasic de băiat de pe Calea Victoriei, vorba lui Dinescu. acei tipi care vegheau traseul lui Ceauşescu de la şi spre Comitetul Central..



La picioarele tribunei. Cu şapcă, Stere Gulea. Alături era un şantier, se pornise deja refacerea Biblitecii Centrale de Stat,care arsese în decembrie.



Dubuia cu şepcuţă mi-era colegă de la GID, cu 1-2 ani mai mare (şi indiscutabil mai coaptă la minte). O pomenesc pentru că am văzut-o la ţinuta aceasta cuminte, dar şi la cea sportivă din Piaţa Universităţii (mitingul-maraton), iar în paralel povestea cum mergea de la Plaiul Foii în Poiana Coţofenii şi alte locuri din Crai - unde eu însumi voi ajunge abia în 1993...
**

Buuun... După ce am luptat pînă la unu (postmeridian), plecat la Sinaia, la nea Florin Ştefănescu. Aici e o potecă, flancată de o ţeavă de gaz, care conducea de lîngă vila lui FS (cam la LIDL de azi, pe şoseaua-variantă ) spre porţiunea centrală a localităţii. 





Zi de lălăială fiind, am mers spre Poiana Ţapului.



Mircea, încîntat de saltul peste un braţ al Prahovei cea obosită de toamnă... 




Carmen, om la locul ei, trece pe pod...














Ne oprim la soare, pe partea Poienii Ţapului mai puţin aglomerată la 1990.



În tren, probabil spre Sinaia, la nea Florin.



Un comentariu: