vineri, 28 octombrie 2011

[MUNTE] Carmen, în Bucşoiul

Da, v-am zăpăcit, de unde îi trăgeam cu Euridice, cu Memorii şi altele, acum ajung la [MUNTE] Carmen, în Bucşoiul.
Un lucru trebuie semnalat însă, dincolo de această prestidigitaţie: sîntem departe de atmosfera neagră în care a debutat ciclul Fetei-Doamnă...

Bon.
Ce vă propun mai jos?

Păi am avut de a ales, în a desemna cea mai foarte tare din nişte ture toate tari - cel puţin în inima celui căruia îi faceţi onoare urmărind acest post...
Şi fură două: drumurile (altminteri debutînd cu un comod suiş cu telecabina, era ieftin pe atunci...) în Bucşoiul, respectiv Colţul Mălin din Coştila. Pendinte de abruptul Bucegilor, s-o precizăm pentru oaspeţii din locuri depărtate...

E voie să le dăm ex-aequo?
Dacă mă iubiţi..., lăsaţi-le aşa, surori (orfeline de Carmen)...

Plecare, la oră rezonabilă a dimineţii (să fi fost 8?) de la nea Florin, de pe Calea Prahovei 29. Care nea Florin, fie arătînd şi tare şubred în astă epocă, e o poveste întreagă...
Spun aici doar c-avea o mare simpatie pentru Carmen, cu parşiva-mi completare că dînsul avea cam la toate doamnele, şi nu precum vreun viţios asemenea subsemnatului, ci elegant - pe una din iubitele senectuţii am şi cunoscut-o, doamna Klara, braşoveancă.
A se reveni - ce vă aşteptaţi şi dvs. de la un vorbă lungă??


Saluturi cu gazda (cochetul şi rusticul apartament Ştefănescu era la etaj)
 
Cum zisei (n-aţi ghicit, nu-s oltean ori descendent de acolo!), telecabină şi apoi spre Omul. Soare, frumos, oameni amorezaţi - şi încă faza aia frumoaaaasăăăă, domoală şi permiţînd s-o guşti pe îndelete (başca lipsa conflictelor).
O să ziceţi că de ce nu s-a păstrat, că nu e corect să vă fac iluzii despre permanenţa Dragostei...
E, aici vă stric plăcerea, trimiţînd la vorba aia urită cu "Dragostea este perioada ulterior căreia realizăm că nu avem mare lucru în comun cu persoana nemaipomenită"
Nu-s cinic, în ciuda aparenţelor... Văd doar cum să trăim acceptabil cu ce rămîne în spatele iluziilor...
Cert este că te simţi altfel, fie şi peste decenii, cu un aşa episod prin viaţă...

Oare, pă lumea ailaltă, Carmen o privi aceste afrimaţii cu dulcele ei zîmbet de om pricepător în ale vieţii?
Pupici, Car! De ce naiba nu mai vii şi tu pe la om în vis?



Pesemne nu departe de locul unde se formează coada, la telecabină. Ca perioadă va fi fost la 15 septembrie sau după.

Un Mirci înainte de Ceardac.

Mda, frumos soare...
Ca orice Buric al Pămîntului, meditez şi io, modest, dacă s-a mai scris genul ăst de imn la picioarele unei montaniarde... Dacă nu, sînt convins că s-a născut ori se va naşte Bărbatul care va comite unul şi mai mişto!

Acele. Nu mai ştiu dacă tura pe acolo fu în prealabil acesteia.
Am încurcat un pic imaginile... Zîmbetul meu (atît de rar...) vă va smulge probabil iertarea pentru aşa gafă...

La Omul, cu vedere (atît de nemaipomenită) spre piramida Bucşoiului, spre Dominanta Ardealului...
Oare e mai bine că nu am văzut-o cu riduri şi toate cele? Poate...
Vedere aici spre Coştila.
Prin preajmă, şi subsemnatul.

Bon.
Prima fază, un brîu sub vîrful Bucşoiului, cu angajare pe la vest, pe deasupra Văii Caprelor. Îl sondasem cu cîteva luni în urmă - iar potrivit obiceiului am adus ulterior şi pe alţii în locurile desţelenite. Pe faţa Văii Pietrelor e oarecum tarn, dacă la munte poate fi ceva tern, mai ales pe faţa unei alte Doamne, Valea Pietrelor (ca şi la Evele de calitate, misterul face mulţi bani... Cum, şi cum e după? Păi e ca la doamna T cea camilpetresciană. Îi săruţi mîna a doua zi cu întreaga admiraţie)





Probabil la trecerea pe versantul nordic al Brîului.
În sufletul meu i-am spus poate chiar din perioada iemdiat următoare drumului Brîul lu Carmen. Nu am pretenţia de apărut astfel în hărţi, ar părea băgat în sufletul montaniarzilor de pe acolo. Dar poate e de menţionat că sucitul ăla de Ordean aşa numea cingătoarea...


Dacă brîul are şarmul lui deasupra Pietrelor, un altul marchează porţiunea de la nord de acea vale. Mai ales că a trecut Carmen pe acolo...
În aval, e o zonă intermediară (către Valea Caprelor, să precizez), unde am îmbătrînit, mi-am încheiat ciclul explorărilor din astă viaţă şi tot nu am intrat... Am sesizat doar pe acolo (coborînd o vreme muchia ce limitează la nord VP) un scoc ce pare să lege de Brîul Caprelor. ESTE O ZONĂ PE CARE O RECOMAND CĂLDUROS, îndeosebi Dracilor lui Mugur.
Carmen, don't forget, aştept impresiile - în visul de la ora 1 am. Cum, să am grijă ce-mi doresc?...

Era de-a noastră, căzînd ca o pisică la asaltul razelor de soare...
Aici, pînă la creasta următoare se desfăşoiară deja (finala) Văii Caprelor.
Cred că sîntemd easupra Văii Caprelor. În şaua colţului de acolo pleacă parcă brîul omonim, cel marcat. Şi frumos.

Am ajuns la obîrşia Văii Caprelor, căci astă zonă a ei se află în dreptul brîului urmat de noi azi. Carmen este cam la mijlocul imaginii.

Cred că sîntem la obîrşia Văii Rele. Pardon, e Bucşoaia! În preajma firului mai puţin înzăpezit (căci are două) stăteam vara trecută, cu o felie în cap, de frig, şi meditînd aparte - cred că am să dau un post pe Carpati.org, ce pare să meargă minunat combinat cu trimiteri la astă tură din 1990. Zic şi eu...
https://plus.google.com/u/0/photos/112080491209650059573/albums/5636150454133638721



Firul principal al Bucşoaiei. Mda, biata Carmen, - de zăpada precum aceasta (de ce a lipsit în noiembrie 95 soarele ăsta?! Pen că nu a fost, şi gata!) a avut parte la Urmă...
Oare io de ce voi ave aparte la End? Era să am parte, în vară pe Valea Bucşoiului - dar nu fu să fie... Cum ar fi sunat? Tipul ăla cu gură mare şi al dracu,mort pe Valea Bucşoiului...Cum, vă stric cheful? Bine, mă opresc...


Ajungem pe muchia dinspre Bucşoaia şi bazinul Văii Bucşoiului, la nivelul Brîului de sus...
Mircea, tot pe acolo... Se vede dedesubt hăţaşul Brîului de Sus. În iulie anul acesta fu o ceaţă totală...
 
Tot de acolo, spre un scoc independent (în sensul că o ieşi aproape de Turnul cu Jnepeni, tot înValea Bucşoiului altminteri) ce se face - din acelaşi loc - la vale.

Da, fui un om norocos.

Avînd în vedere că m-a ales pe mine şi nu pe altcineva, cred că şi ea fu norocoasă...

Loc cu o pîine de măncat, în jargonul exploratortilor împătimiţi...

Tot un scoc de pe acolo, mi-l amintesc şi pe el bine, din ceaţa verii lui 2011...


La crăcană, i-aş spune (deşi fraţii Ţiţeica lansează acest termen, în scrisori, cu privire la locul de unire al Principalului cu Vîlcelul de sub Vîrf, deci mult mai jos), unde se despart firele de obîrşie ale Principalului Văii Bucşoiului.

De acolo, înspre aval.

Ceva mai încolo, de unde - peste deschiderea Furcilor (egal două vîlcele de aici) - apare o creastă, ce nu este însă Balaurul, ci muchia care străjuieşte cu acesta un fir superior al Văii Grohotişului.

Cred că ieşirăm în Bucşoiul Mic. Cam pe unde aşteptam eu grupul lui Mugur, în iulie anul ăsta...
Din muchia secundară de care aminteam, spre mîna stîngă avînd bazinul Văii Grohotişului.
 
Eee, altă zonă nemaipomenită, după inimma subsemnatului. Am coborît Bucşoiul Mic pînă la obrîşia Vîlcelului Portiţelor, unde am luat brîu spre nord. Acesta traversează terţiarul Portiţelor (aici s-ar cuveni o hartă a zonei!), secundarul fiind Vîlcelul Mignon, care se face imediat la nord - şi se vede aici în poză, sfîrşind nu mult mai sus.
Ca fapt divers, am şi io o vanitoasă rugăminte... Înţeleg că avem toţi ceva de completat ulterior, chestie care nu suportă un altul în domeniu, dar dacă cineva mergeva pe aici după indicaţiile mele sau poate chiar fascinat de aceste scrise, păi cred că nu-i rău să precizeze cine i-a oferit ideea... repet, chestie de vanitate a subsemnatului - cine nu posedă nu are decît să arunce cu chietre.


Faţă de om încîntat! Şi scriitor cu î din a... Le spusesem o dată parcă pe lista Coştila... Un explorator prin definiţie verifică ce i se pune sub nas... Iar un îndrăzneţ poate refuza ce i se pare aiurea, chit că milioane de oportunişti din jur iau nemestecate lucrurile.
Era vorba de acel î din a, de acel sunt băgat de asemenea pe gît chit că milenii el nu a existat (şi nici nu există în vorbirea normală), fiind o creaţie artificială a secolului 19...


Harta îmi aparţine.

Carmen, privire spre muchia dintre bazinele văilor Bucşoiului şi Bucşoaia.
Aici pare să fie imediat deasupra stîncii ce poate prelua numele de Balaur, în locul unde spre nord pleacă Brîul Mare, iar spre est ne pregătim de vederea Ţimbalului (iar apoi de coborît spre el, către Poiana Morarului)
 
Uite-l pe numitul delicios Ţimbal.
Nu îndrăznesc să afirm că şi io-s aicid elicios, ci doar c-aveam taman vîrsta lui Hristos (ce vă aşteptaţi şi voi de la un megaloman ca mine??).


Aici cuplez iar cu nişte poze nemomtane din acea vreme - mai exact de pe acelaşi film fotografic (la vremea aia nu exista aparatură digitală... Abia văzusem în vara aceea la Uca Marinescu un ceva chinez ce trăgea automat filmul, pe bază de baterie - minune măricică în epocă).

Facem pozele. În baie. Aşa arăta laboratorul de profil. Nu-s nostalgic dincolo de o limită (ooo, anii juneţii...!), e mai comod cum se petrec lucrurile azi,a 2011...
Da, Carmen avea poziţia asta jemanfiştistă, cu mînile în buzunar, lipsită totuşi de oarecarea aroganţă a partenerului ei din epocă...
Iar aici cel care va condus în astă călătorie, peste timp...
Mulţumesc pentru răbdare! (ieri, la Schiller, la proiecţia lui Dan Mârza depsre neumblate în Crai, nu am avut)...


PS
Cum spuneam recent, retururile astea în trecut au componente deloc a bune, de pildă a nu te descurca cu prezentul - de unde  refugiul în ceva care nu muşcă, nu doare la modul direct şamd. Îmi asum riscul unei asemenea reveniri, şi implicit al recunoaşterii unei nedescurcări cu prezentul lui 2011.

PS
Prin amabilitatea lui Jenel Popescu  (v. comentarii, mai jos), pot posta şi imaginea asta, chit că e luată cu patru ani înainte şi de altcineva.


Uite-o şi pe Ester, în prim plan. Avea 65 de ani acum 22... Aici o fi avut 60 în cap.
Îh!
Am ajuns la vîrsta, la trecutul-în-spate la care spun şi eu: "Ăsta s-a dus, şi asta etc..."
Asta... e.
Fugit irreparabile tempus.

Apropo. Nu mai ţin minte exact dacă ea, Carmen, nu a fost în grupul Florii de Colţi care a suit Seaca din Caraiman, la 6 octombrie 1985, cînd s-a prăpădit Paul Palade...

6 comentarii:

  1. Uitandu-ma prin galeriile Picasa Web am gasit poza de la http://bit.ly/W8GyRb; cea cu camasa in carouri rosii nu e cumva Carmen?

    RăspundețiȘtergere
  2. Doua poze noi, publicate de Geta Iftode - prima http://bit.ly/13vzrok si a doua http://bit.ly/18IyNpT. In ambele cred ca apare Carmen, in prima e confirmata ca da si in a doua cred, cu Mariana Bocan in spate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc mult, anonimule (sau Anonimo...)!

    RăspundețiȘtergere
  4. Intamplator, am gasit alte cateva fotografii, tot in colectia Geta Iftode:
    http://bit.ly/1bAASWd
    http://bit.ly/11OMNOx
    (?) http://bit.ly/14SdQqr

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc de linkuri!
    Geta face o treaba buna, cu postarile ei de imagini...

    RăspundețiȘtergere