miercuri, 12 octombrie 2011

[MUNTE] Memoriale...

   
I


Pornind de la nişte notaţii pe site CAR:

Mihai Cernat, 4 octombrie 2011:
Subject: Re: [ClubulAlpinRoman] Doamna Nusa Enache pe Cho Oyu
 
Felicitari si admiratie Doamnei Felicia Enache pt aceasta performanta, la varsta Dumneaei !

La fel si pentru reusita din Lordul Spiritelor Kazahstanului si Kirghistanului !

Amintire pioasa Doamnei Taina Dutescu Coliban !... 

 Succes celorlalte/celorlalti compatrioate/compatrioti in ascensiunile din Himalaya !

Cristi Iacob:
Felicitari pt Nusa, o spune un coleg de generatie cu ea. Nusa era campioana nationala cu echipa de fete prin anii 80. Iata ca si la varsta "maturitatii" mai are ceva de spus in alpinism.
Despre Taina as avea f multe de spus. Propun un Memorial Taina Dutescu Coliban intr-o locatie (aleasa/propusa de Emil) si o perioada hivernala. Cum spunea si Taina intr-una din prezentarile ei la Cl. Universitatea Buc.: "astept cu nerabdare sa ies la pensie sa ma apuc mai serios de alpinism".


MirceaOrdean:
Cristi wrote:
"Despre Taina as avea f multe de spus"

A fost o alpinistă bună, dar şi persoană cu spirit, cu minte brici.
Aş fi încîntat de asemenea relatări despre ea.
Eventual linkuri spre materiale interesante care o privesc.

 
Dinu Mititeanu:
 Eu repet ce am mai scris candva: nu inteleg de ce Taina si Sanda nu au o placuta In Memoriam langa celelalte de sub Izvorul ref.Costila !
Asta ar trebui sa fie primul gest In Memoriam Taina !III

Mircea Ordean:
"Eu repet ce am mai scris candva: nu inteleg de ce Taina si Sanda nu au o placuta In Memoriam langa celelalte de sub Izvorul ref.Costila !"
Păi probabil pentru că apropiaţii acesteia nu au văzut lucrurile precum mulţi alţii.


II

Post oarecum extins al subsemnatului, pe lista CAR (nu ştiu dacă a ajuns):

Mi-a rămas mintea la Taina, respectiv la propunerea organizării unui Memorial etc.

Cred că de multe ori vedem lucrurile doar din unghiul nostru, al montaniarzilor (rămaşi în viaţă...), mai exact din cum ne convine nouă să fie lucrurile. Inclusiv prin prisma regulilor sădite de alţii în noi, a la Sa ne slavim eroii samd.

Ne punem mi rar insa in locul celorlalti. De pilda al familiei.
Nu o data aceasta, rudele vad lucrurile nitel diferit... Inclusiv blesteama interesul raposatului pentru nenorocitul ala de munte (nici nu mai conteaza ca multi nici nu stiu cum arata drumirile pe unde umbla cel dus...)!
Oare cum priveau lucrurile la Calarasi cei care il duceau la groapa pe Nicu Comanescu, cel cu capul sfarimat de peretele Vaii Costilei unde astazi este prinsa o cruce?... Cum ii vor fi privit pe reprezentantii CAR, Dimitriu si Baticu?
La un Rafail, cel din Hornurile Vaii Seci, se scapase mai ieftin, acesta avind putine rude... Ce-or fi trait insa ai lui Nichi Alexandrescu, cel găsit si fara bocanci, si fara - pardon! - cap?

MI s-a prapadit o amica, prin 1995, in Valea Ialomitei. Nu mi-am dat seama la inmormintare, dar ulterior am aflat ca mama fetei se uita strimb de tot nu doar la munte, ci si la cei care pasamise o atrasesem pe Carmen a ei pe acolo...  Mai mult, ulterior a mutat ramasitele fiicei in alt cimitir, de care eu cel putin nu am luat vreodata cunostinta...
Un accidentat mortal in Hornurile Vaii Seci a avut parte de un alt gend e situatie, nu prea ca-n filme. In timpul vietii, dupa cite imi spunea amicul Toni L., ii spunea cu obida nevestei: "Nu mai mori odata!". A iesit altfel...

Tin sa mai remarc faptul ca intre rude exista si o categorie de neveste care poate inteleg cum e cu muntele si pretul cerut, dar mai ales ducerea din asta lume a jumatatii le permite sa se afle cit de cit in reflectoarele sociale. Vezi de pilda punerea unei placi suplimentare (pe linga aceea de sub Izvor) linga Refugiul Costila. Cu textul de rigoare.
Apropo, cred c-ar fi de analizat ce e in mintea rubedeniilor cit plaseaza pe monumentele funerare din munti productii literare (de obicei poezii) aparte.

Pentru ca pornisem mesajul de la Taina Dutescu, nu pot decit sa-mi imaginez, pe baza unui instinct poate nu tocmai de lepadat, cum vor fi privit apropiatii nenorocirea de acum aproape doua decenii...






Mircea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu