luni, 24 octombrie 2011

[MUNTE, UMAN] A pleca vreunul dintre noi

Gabi Colea ţine să puncteze trecerea unui an de cînd colega noastre de munte, Gabi Postole, a plecat dintre noi, mult înainte de vreme...
http://gabicolea.blogspot.com/2011/10/un-s-scurs-in-memoriam.html


Cineva, la comentarii, foloseşte acolo expresia:
Dumnezeu s-o odihneasca.
A fost singura persoana pe care am cunoscut-o care raspundea intotdeauna DA atunci cand aveai nevoie de ceva.
Vei fi vesnic in inimile noastre.
Ieri 23.10.2011 la Manastirea Caraiman, echipa Herbalife (30 persoane) s-au rugat pentru tine Gabi.
Te vom iubi mereu.  


Mi-am dat nepoftit cu părerea (dacă aş cîntaa în strună pesemne aş fi poftit în multe locuri...):

"...Pricep greu - dincolo de o evadare peste disconfortul momentului - ideea ca vreunul va fi vesnic in mintea, inima noastra etc. Cred că e absolut un şablon, care ştim că dă bine la altul. Dacă am sta să medităm asupra problemei insă, am vedea că nu pot băga mina în foc peste ce va fi in n ani sau decenii, cu atit mai putin vesnic..."


Ca om cu proastă educaţie, m-am luat apoi la şuturi - dom'ne, cum intri tu cu bocancii...
Dar mi-a trecut.
Inclusiv pentru că am meditat, mergîndu-mi la un moment dat mintea către Esther, colega noastră din ture Piatra Craiului 1990, respectiv bună amică a lui Carmen: la ce să regret plecarea unei Gabi Postole? Dincolo de faptul că ne-a trezit astfel crunta, astronomica, infinita teamă că şi pe noi ne paşte Tanti cu coasa, practic cea plecată anul trecut a scăpat de cele prin care a trecut Esther - despre care, elegant spus, am aflat că avut încercări teribile pînă să treacă Styxul...
Trec peste faptul că lumea, declarîndu-se ortodoxă în actualul recensămînt  iar destui mergînd la moaştele sfintei Parascheva ori la mînăstirea aia de la sud de apa Jepilor numită Caraiman, cînd e vorba de vreun fapt neplăcut uită vorba aia cu toate cele care se mişcă pe lumea asta doar cu ştiinţa Lui... Privind în această cheie (la care altminteri eu nu ader, ca un păcătos ateu ce mă aflu), cred că altă atitudine s-ar cuveni...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu