sâmbătă, 8 octombrie 2011

[PERSONAL] Zi 33!

    
Cei treizeci-şi-trei fiind ani – scurşi de cînd am cunoscut doamna primei mele tinereţi.




Se petrecea la 1978.


În octombrie.
Cînd, între altele, am suit Valea Albă.


Eu 21, ea 17.
Ca toţi junii cu relaţii familiale scîrţîinde...


 

Personalul de dimineaţă. Cel clasic, despre garniturile speciale şi cu mers cvasi de accelerat aflînd mai încolo... Eu însumi eram la început. Păşisem în abrupt, cu poticnelile de rigoare, de nici trei luni.

 Parcă la ceea ce se numea pe Atunci Gura Beliei, în aşteptarea unui tren din amonte.

 La 'Garderobă'. Început de toamnă, vreme caldă. Mariana fiind fată tînără şi chiar sportivă (volei), am zis să mergem pe Valea Albă.

 Mircea, tot acolo.

 Prin pădure. Mariana fu fata/femeia alături de care m-am simţit minunat atunci, dar şi ani buni după aceea. Poate dacă nu ar fi fost atracţia asta, simţitul ăsta bine împreună nu aş fi avut mari-mari probleme la despărţire, după zece ani...

 Pare să fie pe panta accentuată aflată nu cu mult înainte de a pătrunde în deschiderea Văii Albe - bănuiesc a ne fi şters cu toţii transpiraţia în valuri, pe aici..

 Surpriză, Mariana se declară obosită şi nu crede că va face faţă restului drumului. Sîntem doar la refugiul din Valea Albă al schiorilor buşteneni (nu era parcă nimeni însă acolo).
 Din acelaşi punct, spre Buşteni.

 După ceva odihnă, propun să lălăim pe vale cît ne-o prinde bine...

 ... Minune oarecum mare însă, Mariana se dovedeşte curînd posesoarea unor calităţi care-i aduc pe loc numele de Căpriţa.

 Şi eu, pe acolo. Cu o lună şi ceva în urmă făcusem pe valea o oră şi jumătate, de la Verdeaţă la platou.

 Mergem minunat. Am o satisfacţie teribilă, căci am parte de un drum în doi ce decurge plăcut, alături de o femeie lîngă care mă simt minunat (se poate discuta, deşi nu e locul, şi despre cum a fost să nu mă simt bine, ceva mai tîrziu, peste ani...)

 Pe bolovani. 
Cred că am o descrieri de atunci, pe undeva, e de căutat - nu de alta, dar e posibil ca fără ea să-mi scape nişte amănunte poate interesante...


 Ieşim la Platou. Vreme caldă, îi simt şi acum - peste ani - relativa uscăciune...

 O ciorbă ce pică nemnaipomenit, la cabana Babele.
La vremea aceea era liberă doar duminica, nu sînt sigur că le fusese dat şi altora decît minerii O SÎMBĂTĂ liberă pe lună... Peste un an va veni şi pentru ne-mineri, dacă îmi aduc minte corect...

 Stăm apoi la soare. Poate nu fu cea mai bună soluţie, deoarece pe ziua scurtă de toamnă ne va prinde întunericul pe Valea Jepilor. Nici azi nu ştiu cum nu am avut atunci probleme, căci peste patru ani, pasămite mare alpinist, am bîjbîit grozav şi temător pe acelaşi drum, venind pe Brîul Portiţei dinspre Albişoare. E posibil ca la 1978 să fi avut lună, başca grupuri de alţi foarte tineri prin preajmă.

 Repet, o inimă se simţea tare bine în acea zi. Este vorba de a mea, dar cred că şi a partenerei.

 Subsemnatul, doritor peste ani să  pomenească de acea zi. Sper că nu am făcut-o excesiv de prăfuit, ca un domn în vîrstă ce nu mai posedă atracţii vitale în prezent..




 

(Valea Bucşoiului, august 2011)

Am uitat ceva: fructul - mai exact fructele - relaţiei începute atunci:







Hazos! Poza e luată pe panta aflată imediat la sud de poteca Munticelului, cea bătută cu a lor mamă în urmă cu vreo 15 ani...

 2010. Tot toamna.

 
 Le temps fuit, s'envole...
Să fie sănătos.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu