vineri, 18 noiembrie 2011

[MEMORII] 1993, Vîlcelul Uriaşului şi cel al Mortului, în Caraiman.


 Cu Bogdan Pascal.
Vezi RT "la cald", în finalul acestui post.

 
 O poză nu tocmai strălucită... Probabil sub a doua săritoare din Valea Seacă.

 În locul unde Valea Seacă lasă pe stînga firul Vîlcelului Uriaşului. Dacă spcpteala mi-e exactă, pătrundeam a treia oară în partea superioară aa cestuia (cea inferioară constituind şi o variantă de ocol a săritorii Prelucii din valea-mamă).
 Bogdan, nu mult deasupra confluenţei amintite, reconoscibilă datorită acelui bolovan cu laturi drepte.

 Fisura pe flancul Ţancului Uriaşilor.

 Partea superioară a vîlcelului, loc pe peripeţii în copilăria-mi montană, la un 1980 cînd tot căutam una şi dădeam de alta. Zangur şi dădeam de principal. Principal şi dădeam de Uriaş.
Acum totul a mers şnur (cum fuse şi la o solă din 1988).

 Bogdan avînd ghete nefericite, i-am împrumtat eu unele, primite altminteri de mine cadou nu mai ştiu de la cine.

 Deasupra hornului de veo 7-10 metri dnspre capătul vîlcelului.

 În originala porţiune de la căpătul VU, ce pare să ţină de două bazine hidrografice.

 Bogdan, tot pe acolo. locul e tare frumos şi regret că nu am mai revenit de atunci!

 Am trecut în Vîlcelul Mortului.

 Sus şi jos, prin Vîlcel.

 Mircea cu ghete noi, de care e tare mîndru (şi se simte bine în ele, au priză os!).

 Bolovanul de la obîrşia văii. Am trecut fluierînd peste săritoarea de la jumătatea văii, pe care voi începe s-o evit însă (vîrsta...) peste vreo trei ani, cînd am venit pe aici cu fiul Dan, în vîrstă de 16 ani.

 Feţele finale.

 Bogdan, încîntat, în Şaua Mortului. Vom avea însă ceva probleme de deplasare la coborîş, pe Vîlcelul Ţiţeica mai exact, după parcurgerea Spumoasei pînă în Brîul Portiţei.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu