duminică, 6 noiembrie 2011

[MEMORII] Albişoara Crucii, apoi Hornurile Secii, 1993




Septembrie 1993,cu Bebe Moldoveanu (avea atunci 20 ani în cap. Subsemnatul, cu 16 mai mult).



Există un aşa-zis RT al drumului nostru, însă ici alătur doar o descriere relativ fugară.



Din Albă, luăm spre stînga rampa stîncoasă care conduce, cu ceva ocolişuri, în Brîul Hornurilor - cel care taie versanul nordic al Caraimanului aproximativ la jumătatea lui.



Peretele Văii Albe, de milenii vizavi de terenul parcurs azi.



La traversarea ceva mai incomodă de la intrarea în talvegul Albişoarei Brîului.



Trecem apoi oarecum iute (deşi există pe parcurs un mic bazin de şiştoacă ce poate pune probleme de orientare - mai exact aici se suie la un etaj niţel superior ca altitudine) în deschiderea elegantă şi aerisită a Albişoarei Crucii.



De unde anterior bravam la bustul gol, la asaltul săritorilor din AC trec la tricou. Nişte obstacole, vreo 3, plăcute de căţărat.



Bebe, în zonă.







Apare o săritoare (vezi mai sus) pe care o ocolim prin stînga, cum sui. E locul de unde era să-mi pice, la 1986, Dorin Gherman. Bebe merge însă bine, fără nevoia unei asigurări.



Luăm de acolo Brîul Gemenelor, spre est/stînga, care ne conduce în Şaua (de fapt, întîi toponimiceşte fu aici Zona) omonimă. Vedere spre Spălătura Văii Seci şi, bineînţeles, Crucea Eroilor.


Subsemnatul, tot acolo.



Cu Toni Luţaş, într-un martie cînd căutai soarele şi iarba, am coborît pe această prispă sub linia Crestei, pe flancul Secii. Nu scap ocazia de a păşi pe acest loc frumos... Oarecum, eşti într-o retortă minunată acolo.



Începem coborîrea Feţei Hornurilor, mai exact spre ieşirea Tunelului vertical, cel care se ridică în continuarea Hornului I (dintre cele trei ale locului).



Bebe, în rapel, acolo.



Am coborît, la cele două rapeluri pînă în gura Tunelului vertical,o dată eu primul, o dată Bebe.



Bebe, la gura Tunelului - e niţel în stînga cum te uiţi de aici..



O pauză de imagine foto şi bineînţeles de căscat încîntaţi gura.



Bebe coboară în tunel. Prize foarte bune, altminteri.






Mircea, în Tunelul orizontal, la capu-i dinspre Valea Seacă.



Colegul, pozat spre acelaşi amintit versant.





O vreme nu mai facem poze, şi iată-ne în Hornurile Seci, unde am ajuns urmînd Brîul Portiţei (porțiunea lui 'de sub Spălătură').





Bebe suie primul Săritoarea de la confluenţa cu Spintecătura (Dimitriu-Cristea îi spun a Portiţei - chit că aceasta din urmă e departe... Mai nimerit ar fi cred, a Brîului Portiţei...)



Suim pe feţele din dreapta (minunată pădinică!) spre Brîul lui Rafail.



Scuze pentru calitatea mai proastă a imaginilor...
Aici, Mircea, pornind pe brîuleţ spre crucea eternului adolescent Gică Rafail...



Bebe, tot acolo...


Mai departe... 
Ne aşteaptă Hornul Adînc. Da, are denumirea unui traseu clasic din Piatra Craiului, dar cronologic cel din Bucegi fu primul. Poate de la el s-a şi inspirat Ionescu-Dunăreanu cînd l-a năşit pe cel din zona Călineţului Pietrei...



Bebe se joacă suind Adîncul...



Imediat mai sus e Săritoarea mare. Parcă tot el o suie.



Fu un pic de ceaţă, dar suficient de cald.



Mircea, în zonă.



Pe brîul de sub Streaşină ieşim din firul Hornurilor.

Peste ani, la 2011 mai exact:

https://plus.google.com/u/0/photos?tab=mq#photos/105039784676866091971/albums/5623572388129456721

(partea doua a postului, mai exact, chit că nici prima nu e din zonă ternă...)


Una dintre imagini:







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu