luni, 7 noiembrie 2011

[VIAŢĂ VĂZUTĂ ALTFEL] Diurne, 7 noiembrie 2011

I

Ieşit la cumpărături.
Îmi atrage atenţia la un semafor o domnişoară, o fată tînără, să aibă 22 de ani. Întîi îi reperez mesajele feminine, apoi, cu multă surpriză, bastonul greu confundabil al orbilor.
Tocăne cu el.
Cu acea albeaţă în orbite şi ea proprie nevăzătorilor.

Locul este cel cu pricina, din Piaţa Iancului, pe latura SE. Fata venea dinspre Pantelimon, era în dreptul semaforului.
Momentul din imagine este însă de altădată, de la o plecare nocturnă spre munte (Rîpa Zăpezii...),
pe cînd aşteptam tramvaiul - pe atunci - 56.


Dacă nu ar fi fost aceste amănunte, al bastonului şi al mersului cu pricina, ca bărbat imediat s-ar fi aprins (instinctul!) lampa interesului erotic.
Este clar că nu e cazul...
Dar fata vrea să placă. Are o scurtă de fîş rezonabilă întru calitate şi oarecum strînsă pe corp. Nişte cizme negre şi ele, cu oarece toc.
Dincolo de blestem, îşi urmează cele stabilite tot de soartă - dorinţa de împerechere. Chit că asta nu se poate (avînd în vedere lipsa putinţelor - în principal - de a supraveghea vizual un copil, în primii ani, iar apoi atîtea altele ce reclamă deplasare şi implicita acuitate vizuală. Cu toate acestea, fata vrea să învingă insuportabilul vieţii, inclusiv pe calea riscantă a lui a fi curtată şi probabil inseminată de un bărbat...

Mi s-a rupt realmente inima.
În paralel însă cu revolta cui aranjează astfel pe lume lucrurile.
Bineînţeles am eu o problemă a insuportabilului, a-l suporta pe acesta mai exact, din moment ce ies din rezerva-mi atee pentru a căuta un ţap ispăşitor.
N-am idee ce socoteală o avea vreun Dumnezeu în cap...

Mda, am ajuns precum credincioşii, fiecare avem nevoie de un Dumnezeu, el pentru a se proteja, eu pentru a avea cui să reproşez nebunia din jur.


II

Apropo de a suporta pe cît se poate realitatea, cele din jur... Meditez şi la tipii cu picioarele pe pămînt care - mai ales fiind la vîrsta plină - nu au treabă cu Dumnezeu, dar se duc la biserică pentru propria cununie religioasă. Cred că şi la ei e o temă de insuportabil, chit că teoretic ei se mişcă mai bine sub soare.
O fac pentru a respecta regulile societăţii, căci de nu le-ar respecta nu ar mai avea succesul ce-i fereşte de insuportabile...


III

Citeam pe la 20 de ani pe un grec, Constantin Tsatsos (întîiul preşedinte al Greciei postdictatoriale, avînd ca premier pe Karamanlis)...


 ...Filosofie, înţelepciune de final de viaţă. Mi-a plăcut la vremea aceea (Aforisme şi cugetări, 1975, citită de mine după 1988). Astăzi îl apreciez în continuare, ca pe un am ce avea curajul să abordeze subiectul retragerii, plecării din viaţă. Dar cu toate acestea mă simt mai apropiat lui Roger Waters şi schimbărilor sale dureroase din Final Cut de pildă (1983)...



IV
Vis.
Colegii de serviciu (în sine neclar) mi-au furat salteaua de izopren pe care mai dormeam noaptea, cu soţie cu tot (altminteri relaţiile, oniriceşte, sînt cam încordate între mine şi ea).
Doare, acel furt. Deşi mă mir poate că nu au făcut-o mai devreme - căci era la fel de accesibilă acea salteluţă ce ferea de disconfortul contactului direct cu solul.
Metaforele sînt interesante, chit că dureroase... Contact mai direct cu realitatea, de acum înainte... De parcă cel dinainte era pufos foarte -şi nu era vorba doar de un pitit într-un ungher...
De acum va fi ungher şi fără salteluţă...
Interesant că hoţii au tăiat o parte, să fie la 7-8 cm din întinderea de vreo 1,80 m a saltelei. Restul a rămas acolo. Are urme de vopsea, de ceva  tip vinarom. Echipa de zugravi, albitori. Curăţători altminteri.

Efect oare al încercării de a curăţa prin existenţă-mi?
Nasol.

Altminteri, sîmbătă la Buşteni m-am trezit zîmbind, fie şi timid, în poze.
Este drept că îmi surprind la o imagine o privire plîngăreaţă care mă seacă... Tot e bine că nu fug de ea, de ideea ei.


IV

Am păţit-o la serviciu.
Practic m-au dat afară, din fericire doar de la o tejghea, patronul putînd să-mi ofere şi alte sarcini.
E o prostie să cred că eu am fost perfect acolo, dar lumea 'a rea... Cred totuşi că n-am făcut cîtuşi de puţin erori colosale...
Nu intru în amănunte, iar asta nu neapărat pentru că mă aflu totuşi în continuare în Firma-mamă. Subliniez doar sentimentul asemănătoor celui generator de nevroză, de angoasă - că nu sîntem în siguranţă. Că loviturile pot veni din senin. Mai ales de la indivizi care au depăşit stadiul deformării elastice. La ei e deja plastic, fără putinţă de reîntoarcere. Şi le pică prost prezenţa, vederea unui om cît de cît liber.
Deseori asemenea oameni ajung în posturi de decizie... Chiar dacă nu-s atît de făţişi precum cei disecaţi într-o lucrare de Liviu Pleşca  , ... în capitolul V , cel dedicat Eului infantil ajuns şef.
La asemenea oameni şi nimica mişcă.


Asta e.
Să vedem c-o să iasă!


V

Dimineaţă îmi ţîşni în minte, aşa mergînd pe stradă (de fapt era spre noul job, iar tensiunea mărită dorind să iasă şi ea, pe unde s-o putea, explică situaţia) o fantasmă erotică.
Dincolo de şansa unei partener cu care se pot face multe nebunii, poate nu e bine de scăpat din vedere că acea idee, dorinţă - chit că reprobabilă - este de fapt ambalajul unui ceva neştiut şi, probabil, mai incomod de atît.
Atît de incomod încît depăşeşte gama lucrurilor pe care ţi-e ruşine să-l comunici fie şi vreunui om mai destupat, mai pricepător.
De fapt, e posibil să nu ai curaj să ţi-l recunoşti nici ţie...

Apropo.
Am încheiat pasajul despre eşec job într-un nechef pe care nu l-am mai pus - din n motive - pe hîrtia computerului. Era prea deprimant, inclusiv pentru mine.
ŞI CÎND TE GÎNDEŞTI CĂ OGRADA INTERIOARĂ E PLINĂ DE AŞA LUCRURI,  că De aici nu mai e nimic de trăit, gata, s-a isprăvit!, iar treaba asta e legată inclusiv de momente cît se poate de vechi în existenţa noastră.



Mircea, 7 noiembrie 2011 (fără trimiteri la Revoluţia bolşevică).

Un comentariu:

  1. Buna ziua
    Numele meu este Iacob Constantin si va scriu pentru a va propune sa facem un schimb de linkuri - 3 way link exchange - in sensul ca eu voi pune linkul dumneavoastra pe http://iasimylove.blogspot.com/ iar dumneavoastra imi adaugati un link catre http://iasi365.com cu titlul Portal Iasi (fara diacritice).
    Daca doriti sa facem schimbul doresc sa-mi spuneti titlul linkului dumneavoastra.
    O zi buna va doresc

    RăspundețiȘtergere