sâmbătă, 10 decembrie 2011

[FIREA UMANĂ] Diferiţi, despre Nicolae Iorga


Stau cu oarece teamă, ca orice fricos visceral, să nu mă ia careva la şuturi pentru cele scrise despre Cornel Dinu.
Deşi problema cred că nu e la mine. Căci  cu asemenea preopinenţi nu ajungi vreodată la confruntat civilizat argumentele.
Din simplul motiv că, a) ei sînt totuşi infuenţabili, b) a accepta fie şi să asculte acea părere diferită este insuportabil, deoarece ea le atacă - urmănd filiere poate nu simple dar ferme - o sumedenie de locuri dureroase din adînc.


Ceva pe aproape, dau în gazete de un material despre Nicolae Iorga.
Eu nu-mi dau cu părerea, deşi aş putea emite cîte ceva, chit că-s ultima găină (dar o găină gînditoare...)
În general, cînd se vorbeşte despre Iorga, se evită bibliografii cuprinzînd să spunem Memoriile lui Constantin Argetoianu. Ori pînă şi epigramele lui Păstorel.
Şi asta pentru că inconştientul cititorului de rînd nu are multe nuanţe între alb şi negru.
De fapt, meditez, iritarea nu vine că îi strici părerea bună de care e posibil să fi avut nevoie (îţi este necesar cîte o figură luminoasă or mai multe, la confecţionarea unei iluzii că lumea nu e atît de înunecată precum simţi deseori...), cît pentru că a stabili o construcţie care să cuprindă faţetele inerente firii umane e o treabă obositoare minţii.

Se prea poate ca şi adîncul nostru, inevtabil atins de agresivitatea exterioară, să încerce din principiu să-şi descarce via (admisibila social, totuşi) acreală, răutăţi pe oricine apucă, mai ales ajuns pe locuri mai înalte ale societăţii (şi implicit bănuit că se descurcă mai lesne sau complet de durerile afectîndu-i pe ceilalţi).
Atîta doar că aşa porniri sînt reprimate, urmare a educaţiei (mama voia linişte, să nu-i vină vecina sau dirigintele săi spună despre odraslă că şi că...).
Iar cînd acestui om îi vin sub nas critice la adresa oamenilor de seamă, reflex el se irită, căci riscă să trezească nuiaua de altădată...

O altă categorie mimează conformismul, dar în particular suceşte fără jenă capul compas: "Ăla... Dă-l în... Că ştiu io..."


2 comentarii:

  1. un articol foarte bun, felicitari ai un blog interesant

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu prea am inteles articolul :| .
    Sa inteleg ca din pricina educatiei (cu reprimarea agresivitatii ) te irita atunci cand citesti critici la adresa celor ajunsi pe alt palier al vietii sociale?
    Si care este legatura cu Iorga, despre care scrii in titlu?

    RăspundețiȘtergere