miercuri, 28 decembrie 2011

[VIAŢĂ] Cîteva de-ale religiei (II)


I



Singur cuc în postul meu de pază, ascult la radio un post cu voci umane. şi mai puţin cu muzică.
Acesta e România Actualităţi.


Seară de Crăciun.

Tot felul de vorbe mari.

La adresa celor sfinte şi sfinţi, dar şi între oameni.

Dincolo de toate, sentimentul meu este că România profundă îşi echillibrează (din diferite motive) partea animalică prin aceeaa religioasă.
Cum, nu afirm nimic nou ori aşa ceva nu se spune, căci e bine ca omul să persevereze totuşi pe drumul credinţei?

Mă amuza relatarea unui nene nostalgic după vremurile cele bune întru religie, cînd flăcăii se adunau pe teme sfinte la cîte unul din ei, aducînd fiecare o sticlă de ţuică - bănuiesc a nu fi fost doar de-o litră...
Dna Alexandrina Halic, demnă reprezentantă a  curentului, laudă textul colindelor unui grup de tineri vrînceni, altminteri banal sau chiar ilogic.



II


Cineva spune la un moment dat, tot la radioul de care pomeneam, că trebuie neapărat să-l iubim pe Hristos.

Aici apare o problemă.
Înţeleg că omul atins de aripa credinţei are un mod aparte de a-l privi pe Mîntuitor, cunosc în mare sentimentul - am fost şi eu frecventator al bisericii, chit că mai puţin interesat de amănunte cît de simţămîntul pe care mi-l conferea acel loc.
Ce se întîmplă însă dacă nu îl poate iubi îndeajuns, dacă Îl dezamăgeşte mai mult sau mai puţin? Mi-e teamă că aici intervine teama pedepsei, că o va primi implicit acum ori că i se va refuza intrarea în Rai.

În ce-l priveşte pe cel asupra căruia nu s-a pogorît acel sentiment că există Ceva, cred că se pune scurt problema cum să te îndrăgosteşti pe cineva pe care nu-l cunoşti.
O să-mi spuneţi că El există în icoane şi în cărţi sfinte. Mărturisesc că ce se găseşte în acele izvoare nu mi se pare ceva care să genereze vreo inflamare de dragoste celui care ia contact cu ele.

Dacă vine un mahomedan nehabotnic dar şi neavizat, veţi vedea că nu are nici o tresărire la vederea ori citirea cărţilor sfinte. E ABSOLUT UMAN SĂ FIE AŞA. Sentimentul dragostei a fost plantat de creatorul biologic cu alt sens.

Ce<-i drept, pas de aduce asemenea argumente în faţa unui credincios... Oarecum paradoxal, tot tu eşti ăla într-o ureche.
Iar lista celor de bun simţ se poate extinde. Cum e cu Dumnezeul mahomedanului? Pe ăla îl trăzneşte de papă porc, pe mine nu - chit că locuiesc la Mecca de pildă.


III

Apropo de cel care emitea ideea cu iubirea pentru Mîntuitor, relev încă o dată faptul că slujitorii bisericii evită să stea de vorbă cu indivizii posedînd idei diferite.
În cel mai bun caz o fac într-un mediu favorabil, unde pot purcede pînă şi la umilirea ori insultarea (în forme alambicat religioase) a aceluia.
Îndeobşte omul Bisericii se fereşte de aşa confruntare, MAI ALES PUBLIC.

Explicaţia e simplă.
Credinciosul, dincolo de formule O să arzi în focu' Gheenei!" ori Te bate Dumnezeu" nu prea are ce răspunde unui om care nu e căzut şi el lat în faţa Dogmei. Un aşa om oricînd îi poate scoate în âfaţă contradicţii, răspunsuri biblice hilare şamd.
În acelaşi timp, o asemenea realmente execuţie avînd loc în public / media, ideea riscă să se propage cu mare uşurinţă, mai ales între aceia din zona gri a credinţei, convinşi pe jumătate ori/şi avînd deja îndoielile, nelămuririle lor.

2 comentarii:

  1. Buna ziua
    Numele meu este Constantin Iacob si va propun sa facem un schimb de linkuri - 3 way link exchange - in sensul ca eu voi pune linkul dumneavoastra pe http://iasimylove.blogspot.com/ iar dumneavoastra imi adaugati un link catre http://iasi365.com cu titlul Anunturi Iasi (fara diacritice)
    Astept raspuns de la dumneavoastra indiferent daca acesta este pozitiv sau negativ. In caz ca sunteti de acord trimiteti-mi titlul pe care il doriti si linkul
    Un an nou fericit si sa vi se indeplineasca toate dorintele.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am onoarea, domnule Iacob!
    De acord cu propunerea dvs., atita doar ca va rog sa-mi spuneti si care e procedeul tehnic pentru aceasta manevra - caci nu mi-e domeniul forte...

    RăspundețiȘtergere