luni, 19 decembrie 2011

[VIAŢĂ] Cunoaştere. Interviu Marian Munteanu

Marian Munteanu, liderul Pieţei Universităţii 1990, dă azi un interviu.


Citindu-l, am un sentiment foarte plăcut. Să fiu iertat dacă trezesc mirări!

Nu-mi dau seama de unde îmi vine, în sine.
E posibil de la sentimentul că acest om, în respectivul material, mă învaţă ceva. Totul este atît de neaşteptat în relatarea lui, cît şi în modul de a fi, încît este realmente - pentru subsemnatul - o învăţătură mai mult decît interesantă.
Este o experienţă oarecum la fără frecvenţă, dobîndită în urma unei simple lecturi, pe care o simt că-mi este utilî. De aici şi simţămîntul plăcut.

În acelaşi timp, apropo de cei pe care pasămite i-a dezamăgit Marian Munteanu (pentru care nu am în sine simpatie, cu doar îi mulţumesc pentru felia de viaţă pe care mi-a revelat-o).
Nu văd de ce acesta ar fi cum vor alţii şi nu cum simte el că îi e lui mai bine...
Mai ales că nemulţumiţii nu vădesc să fi ales cine ştie ce drum înţelept - drept dovadă citatul în articol Cristian Paţurcă a murit cum a murit, îmbătat realmente ucigaş de un succes trecător. S-a luat în serios, menestrelul Pieţei, că este şi va fi ceva nemaipomenit. Or lumea a căutat curînd alţi idoli, pe care să-i uite iute  în favoarea altora, căci aşa e lumea...
Or Marian Munteanu cred că a căzut mai mult decît decent pe pămînt. Oarecum îmi aduce aminte de liderul din mai 1968, Cohn-Bendit, care dincolo de un retur în politică către bătrîneţe a coborît şi el frumos din înalturi - dacă nu cumva acolo, în Vest, asta nu se practică totuşi curent...


Mai simt că, în oroarea minţii noastre de vid, ne confecţionăm idei asupra zonelor de realitate pe care nu le cunoaştem. De pildă, că un Marian Munteanu ar trebui să facă azi aşa (şi eventual să arate aşa, asta dacă ne-am îndepărtat din memorie figurai de Christ din 1990...). Ori acea făcătură salvatoare pentru creierul şi sufletul nostru nu prea corespunde cu realitatea, chit că îndeobşte ne irităm crunt cînd o descoperim pe Ea, Viaţa, ca fiind altfel decît ne aşteptam...

Un comentariu:

  1. Remarcabil : "ne confecţionăm idei asupra zonelor de realitate pe care nu le cunoaştem" (sau nu ni le mai amintim bine). Si in ultima instanta aceste idei ajung sa inlocuiasca evenimentele traite.
    Tocmai am gasit blogul tau googalind numele nostru de familie :D si mi s-au parut interesante ultimele articole.

    RăspundețiȘtergere