luni, 5 decembrie 2011

[VIAŢĂ] Jurnal de vîrsta a treia, 4.12.2011


Intro

În "Ipocrizia disperării", 1972 parcă, Teodor Mazilu vorbea că dincolo de mijlocul existenţei umane "deşertul înfloreşte mai greu".
Am citit afirmaţia asta pe la 35 de ani, ai mei, şi am simţit nevoia să reţin ideea. Chit că pe atunci totul era verde şi frumuşel în jur. Înclinaţie a fricousului / inteligentului de  prevedea cît mai mult din ale existenţei?
Poate.

Am ieşt la o plimbare aseară. Să fi fost un 15-16, căci voiam să prind ceva raze de soare.
Remarcam de mai multă vreme că în general doar tinerii circulă. Pe stradă, la metrou (RATB). Fără îndoială dacă ceva se petrece în vreun fel, are motive să fie aşa (Agent Smith, în "Matrix", oferă o explicaţie mai savantă). Noi, mai vîrstnicii, ne învîrtim într-un mediu convenabil. Dacă tinerii caută intenţionat noutate, încercare a forţelor - care să le dea iluzia că stăpînesc lumea -,  generaţiile mai vechi ajung să prefere locurile cunoscute. Şi care le oferă surse de plăcere verificate.


I

De ce ajung astfel?
Pe de o parte intervine scăderea iluziilor (iar aici se poate reveni). Iluzii - în bună parte inconştiente, dar generînd juvenila bunăstare interioară - legate de, cum spuneam mai sus, a stăpîni lumea, ba chiar şi semenii.
Se ajunge şi prin acţiunea insucceselor, eşecurilor, sperieturilor, care afectează amintitul bien etre.
Bneînţeles că, la acest stadiu, o forţare a lucrurilor, în sensul de a înainta curativ prin zonele care ne produc teamă ori încep să secrete aşa ceva, prinde bine, dar puţini se înhamă. Inclusiv subsemnatul.

Pe de altă parte, odată cu sarcina interioară pe care le-o dă Natura, de a stăpîni mediul (Ea ştie foarte bine că aşa ceva nu prea e posibil, dar are nevoie să fim zăbăuci în direcţia aceea...), doamna N. injectează şi drog, cît şi putinţa de a ocoli dezinvolt eventualele dureri şi mai ales inconveniente ale traiului. Chestie cel puţin de 2011, cred că trei sferturi (dacă nu mai mult) dintre adolescenţi şi tineri, respectiv două treimi din plaja 25-40 de ani umblă cu căştile sonore la urechi. Muzica, mai exact plăcerea produsă de acestea le ascunde ceva neplăcut, căci altfel nu văd de ce ar avea nevoie de contrabalansare. Destui, din categoriile de etate amintite, citesc. Îndrăznesc să cred că din acelaşi motiv - deşi poate uit aici că uneori există reală dorinţă de instruire...

Cînd omul zice-se gata să dea piept cu cele mai mari încercări ale vieţii nu izbuteşte să se drogheze, atunci mimează... O duduie (18 ani?), avînd deja atuul teribil vino încoa-ului sexual al vîrstei, mima şi siguranţă de sine. Chestia asta, după cîte am observat, are un sprijin important în consultul telefonului mobil, nici nu mai contează cît de sofisticat. Gestul cu pricina dă unui eventual agresor sau măcar dispreţuitor sentimentul că ţinta se află în apropierea unei iminente întîlniri cu cineva ori măcar că posedă o întinsă plasă socială. Asemenea aparente fleacuri fac însă minuni la nivelul inconştientului celuilalt. Uneori lipsesc însă şi convorbirile, şi lectura, dar a privi în ecranul-minune rămîne o armă redutabilă. Chit că uneori adînceşti studiul clasicului Solitaire...


Na, că am alunecat la tineri, deşi nu asta voiam, ba şi pe un ton mai acruţ, eu care propovăduiesc a înţelege în loc de a critica (vă vine să credeţi?)...

Revin la vîrstnici... La mine, adică...
Nasol.


II
Nu ar fi prima dată cînd pornesc de la una şi derivez mai mult sau mai puţin...
Promisesem că scriu despre ale bătrîneţii şi uite că nu reuşesc...

Cred că e loc însă de ale angoasei existenţiale (sper că are şi nu sinonim mai puţin sforăitor...).
Am dat pe net de un material.
Teoretic e din categoria Hai să ne rîdem de ăsta!. Chiar voiam să pun materialul întreg  (sînt mai multe bucăţi, inclusiv cu Bucegii) pe lista Clubului Alpin Român, aşa ca să vadă lumea şi un alt unghi de vedere.



Sarcofagele din inima Retezatului

In 2 din cele 6 carti publicate de mine pna in prezent, si anume Taina muntelui insemnat, si Misiunea Romania, - Universul, aparute in 96, am adus la cunostiinta cateva informatii legate de muntii Retezat, Bucegi si rarau. Toate informatiile sunt obtinute prin bilocatie, caltorii astrale. Am ajuns in interiorul retezatului, si anume in acea piramida ascunsa. Aceasta, numit Piramida Nordica, sa fost construita de tlanti in urma cu 14. 000 de ani ( tocmai aici??) E o copie fidela aPiramidei Luminii Celeste careia acum i se spune Marea Piramida sau cea a lui Keops fiind construita la scara 1/2 fata de aceasta, iar platforma (punctul terminal) are o suprafata de 19 m patrati. Aceasta piramida, fost construita numai de pamanteni, nu ca cea a lui Keops, in colaborare cu extraterestrii, in scopul de a avea o rezerv a ceea ce detine piramida Celesta si totodata ptr a mentine legatura energetica intre piramidele care marcheaza punctele terminale ale crucii energetice telurice. Crucea are un rol deosebit de important ptr mentinerea efectuarii miscarii de rotatie si revolutie a planetei ( Terra) si ptr echilibrul intregului sistem solar. in interiorul piramidei nordice se fla multe incaperi unele adapostind srcofage care detin multe taine. Printre altele si un fel de televizoare folosite de atlantiadic un fel de globuri asemnatoare cristalului de cuart (poate chiar acesta). Globurile au diferite marimi iar in ele sunt inamagazinate imagini despre lumile apusetot ceea ce u vrut atlatii sa trannsmita peste vremi. In unele sarcofage sunt depuse obiecte sacre de cult, de valori inestimabile. Atingerea lor este fatala celor impuri. Mai exista un fel de muzeu cinetic al vietii cotidiene din Atlantida, in care se afla o familie atlanta care se pune in miscare si executa anumite operatii caracteristice ocupatiilor lor. Pe plafonul unei alte incaperi, e zugravit Universul asa cum arata el in urma cu catebva mii de ani, Iar in incaperea numit Sala Soarelui, se gaseste un soare incandescent (Nota Robert : asta chiar suna fantezist!!!??) care emite raze. la capatul razelor se afla un fel de sertare in care se afla tablite in care sunt inmgazinate informtii (despre ce?) Aceste informatii pot fi asimilate de cel care le atinge prin simpla apropiere a placutelor de corpul sau stral, energetic. Printr-o asemenea plăcuţă am primit informaţia : iată Marea Misiune a poporului care ocupa aceasta zona: trecerea stfetei spiritualităţii dincolo de limitele unui ciclu cosmic. aceasta e tain strmosilor noştri, ei nu au schimbt cursul unui râu ptr a -şi ascunde comoara, ci, precum Tatăl atoatecreator, au aşezt-o in interiorul unei constructii ingenioase, apoi au pus un munte peste ea, au plntat apoi paduri. Pe acel munte au muncit intens mai multe generatii, ptr ca aceasta tin sa nu fie descoperita de raufacatori, sau de către cei care nu sunt pregatiti so foloseasc anume in scopuri benefice omenirii, sau inainte de vremea stabilita. Survoland zona muntelui de la inaltime se observadevieri ale aparatelor de control de la bordul avioanelor si elicopterelor, datorate undelor electro-magnetice emise de piramida. Regele Decebal a fost ultimul detinator al tainei si a preferat sa moara decat sa divulge tina. Acestea sunt doar cateva din cele ce exista in zona . Despre catastrofa de la raul mare retezat se poate spune ca nu a fost o catastrofa ci un inceput al dezvluiriiunui edificiu de mare importanta ptr care trebuie sa fie vizibil la o anume data. Niciodat nu moare cineva din greseala, ci atunci cand ii este dat, niciodata in locul altcuiva si nici altfel decum trebuie. Omul greseste cand intervine in creatia lui D-zeu, distructiv, urmand consecintele faptelor sale. 

 Într-adevăr, atare categorie umană populează din plin forumurile gazetelor şi, teoretic, ni-i de ea ca de mere acre - iar aici nu ni-i moft, căci nu e uşor să găseşti şi ceva scrisă mai de Doamne-ajută la comentariile cititorilor de gazete.
Dar stau şi mă întreb cam ce mînă un seamăn în luptă, de ajunge să creadă şi chiar să brodeze aşa ceva. Şi am sentimentul - altminteri de extins -  că la mijloc (fie şi nu tocmai la vederea conştientă) e tot dorinţa de a da un sens vieţii noastre, plus sentimentul c-am face şi noi ceva bani pe lumea asta, ca născători de asemenea idei şi observaţii.


III

Petrecere mare azi noapte la clubul de deasupra etajului unde cu onor îmi desfăşor munca de paznic nocturn.
Ah, tinereţe.... După ceva preliminarii, minte mi-a fugit la ideea De ce naiba n simţim al naibii de neplăcut, la etateaaceea, dacă sîntem lpşiţi de distracţii? Ce oare se pogoară, mai exact ce goneşte Distracţia?
Înţeleg că la mijloc e dorinţa de a fi între semeni şi a găsi astfel mai uşor vreo aleasă (or vreun simplu receptaclu seminal...), dar parcă explicaţia nu e de ajuns...

Precizez că eu însumi eram – om normal... – în limbă după aşa ceva. Pe la 18-19 ani trebuia neapărat să mă distrez, îmi aminteesc perfect sentimentul, cît şio boacănele decurgînd de acolo (o concediere de la Malaxa, la majorat şi un pic, ce-i drept şi pe fondul unui liceu urmat seral...).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu