vineri, 16 decembrie 2011

[VIAŢĂ] Sentimente


I


Acum e de bănuit, că aduncînd vorba asta, sentimente, nu voi trata subiectul ca în publicaţii mai mult sau mai puţin lucioase...

Un amic m-a informat că un prieten comun, descriind o tură a sa pe munte, m-a pomenit. De bine.
Gîndul la persoana cu pricina, dar şi gestul cu pricina - acel băgat pozitiv în seamă - mi-au născut o furtună de ceva în suflet.
Sentimente (e poate sec spus) multe, respectiv de neacceptat ca natură. Dor de a da şi a primi tandreţe fiind probabil printre cele mai aproape de suprafaţa acceptării.

Deformat iremediabil de amatoristul meu interes pentru disciplina psihologiei, mi-a fugit mintea că multe asemănătoare oi fi trăit şi legat de tata, chit că apoi o pătură groasă, un capac de fontă (decurînd din părerea proastă probabil despre el, cît şi neîncredere) s-a aşternut pentrtu acel default cu care omul o veni curent pe lumea asta.

Dincolo de mica tiurie de mai sus, am reţinut ce cantitate mare de ceva se află în interioru-mi....
( Dacă şi alţii, ca să nu par gînditoriu doar la mine, au în vedere aşa fenomen, le transmit pe această cale salutul meu amical! Tovărăşesc i-aş spune, într-un jargon nu neapărat comunist.)
... Lucruri care se vor identificate şi acceptate.
Un ceva imens şi cam de capul lui în curtea fiinţei noastre.

Paradoxal - că veni vorba de a accepta - am sentimentul că mai periculos explodează un neştiut prezent Acolo, decît unul de care ai idee...


Mda, vorba lungă... De văzut ce e în oceanul ăla, care electrocută dureros ca semn al existenţei sale...



II

Citesc despre viaţa lui Freud, via Irving Stone.
Îs invidios pe capacitatea lui Herr Professor de a decripta visele! Am visat acum vreo trei zile pe tata cu o nară atîrnîndă, chestie uşor de tradus în penis, iar azi noapte chiar doi tipi în aia goală (contextul e mai larg). Nu pricep mare lucru, la bani mărunţi nicin.-am idee (teoria o să mă omoare!) dacă-s amintiri sau dorinţe. Apropo de dorinţe, nu faceţi mare tapaj de vreo homosexualitate, nimic nou sub soare - paşte pe oricine. La o adică, e vorba de bisexualitate sau, pentru a fi şi mai direct, de o sexualitate umană furtunoasă care ar bîntui în cele mai diverse domenii dacă nu ar popri-o pînă la ucidere interesele societăţii...

Am subliniat mai multe într-un roman altminteri nu neapărat excepţional, s-o recunosc (dar util!). Mi-a plăcut semnalizarea eternului uman, indiferent de nivel al inteligenţei: psihanaliştii vienezi, chit că trecuţi prin ciur şi dîrmon în domeniu, se lăsau duşi ca frunza de vanitatea proprie, cînd li s-a dat mai multă atenţie confraţilor freudieni din Zurich...


III

Oarecum sărind de la una la alta... Sînt aproape cinci ani de cînd nu mai am bani de mers la psihanalist...
În context.
Tatiana, în discuţie amicală, nu vede viaţă sănătoasă în lipsa unui ţel, a unui sens. Eu unul cred că a izbuti să emrgi prin viaţă lipsit de aşa ceva nu e o chestie de colea... E ca mersul prin pădure, fără busolă. Asta e, nu posed aşa ceva, dar rămîne plăcerea greu descriptibilă lui a te descurca.
Oare.amice, nu-s cam multe vorbe, iar la fapte bilanţul nu-i cam subţirel?
Poate.

Simt că am intrat într-o viaţă nouă.
Lucrurile se leagă de prăbuşirea-mi profesională de care am parte de un an încoace. Picajul nebun m-a obligat la destul abandon de iluzii - mă şi jenez de ce mă lumina (util, dar fals) acum nu multe luni...
Mica problemă de precizat este că Viaţa nouă, ca termen, nu se potriveşte cu ce înţelege lumea largă. Lumea largă vede în aşa ceva ceva nou, curat - şi de unde să înceapă a acumula din nou iluzii, speranţe de trecut prin (insuportabila) Viaţă.
În ce mă priveşte, dincolo de existenţa unei eterne nesiguranţe, lucrurile stau altfel. Nu e simplu. Să încerci să vezi ce doare, ce sperie, în condiţiile în care bărcuţa e de capul ei (başca oceanul!) şi o ia peste unde pe unde îi prinde ei mai bine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu