marți, 24 ianuarie 2012

[1990] Alte file din Piaţa Universităţii

 Vezi și
1
2


Pomeneam că lupta revoluţionară (nu chiar de la 15 ani, ca nea Nicu, dar la o adică de pe la 14 ani mi-am zis cu maximă seriozitate că în Tabăra lor nu cred că voi ajunge vreodată...) mi-este ienvitabil împletită, în filmele negative din epocă, cu moment personale.
În ăst nou film apare din start o domnişoară (o iau pe urmele lui N. Manolescu, am impresia...). Sper să nu comit vreo impoliteţe înfăţişînd-o aici... Cert este că m-a însoţit de vreo două ori în Piaţă, în vreme ce acasă aveam indiscutabil şi activităţi intelectuale.
Oana.
M-aş bucurat să-ţi fost bine după separarea noastră cea fără de scandal...
(Altminteri nu-ş cum se făcu în alte relaţii că se lăsă finalmente doar cu tărăboaie... Asemănarea de caracter?)


 Asta e maşina de scris Erika, achiziţionată la Braşov şi de care am vorbit într-un post recent.

Dimineaţă. Se ajunsese la o înţelegere cu primarul Capitale, Predescu, să nu mai privim cu suspiciune maximă gunoierele ce doreau să intre în spaţiul stăpînit de demonstranţi.
Ce mai e prin poza asta?
Păi bannerul de pe Facultatea de Arhitectură, unde apar Ceauşescu şi Iliescu. La vremea aceea asta era mare Breaking News, căci liderul postdecembrist fusese destul de discret cu trecutul lui. Că ulterior ne vom obişnui cu multe legate de viaţa lui, asta e partea doua... La apariţia-i din 1991, Academia Caţavencu va avea pe copertă o poză a cuplului Iliescu la Moscova, în vremea studenţiei...

 Tot curăţenie matinală a ISB-ului. scuze pentru calitatea imaginii...

 Dacă seara era popor numeros, în primele zile dimineaţa ne marca o mare teamă... Anume, că fiind puţini să nu îndepărteze boborul gardurile şi să ne lase fără Golaniadă...
În acele zile majoritatea bucureştenilor ne privea cu mare stupoare, ceea ce nu e departe, întru posibile reacţii, cu dezaprobarea. Aşa că stăteam cu grijă lîngă aşa-zisul pîrleaz...

 Florin Nicolaescu. Mi se pare că ne-a dat la TVR în dimineaţa aceea, paşnici şi telegenici - după cum am vizionat la sediul "21 decembrie" din Batiştei. Mergeam acolo să vedem cum e reflectată manifestaţia la unica televiziune.

 Uite-l şi pe Mircea, tot atunci.

Glume grafice... La studenţii din preajmă, de la Arhitectură, nu mă miră asemenea realizări, dar am privit cu oarece neîncredere o pancartă asemănătoare în mîna unui demonstrant destul de neşcolit, la 2012...

 Tot pe atunci, la gard, Dumitru Dincă.
Carele Mitică era un lider important al manifestaţiei, fusese săltat (de acasă) de Poliţie în dimineaţa zilei cînd cu prima intrare, dar eliberat pe la prînz - datorită cererii din Piaţa reocupată de rebeli - şi primit en fanfare. parcă am şi asta pe filme...
Interesante sînt aici, observ abia acum, unele figuri dintre ceilalţi.
Observ, fie şi abia acum, că ăi porniţi pe ei sînt cei mai din topor. Cu cît sînt mai spălăţei, se uită ei mai neîncrezători, însă porţile nu sînt închise de tot, cu atît mai mult nu fac tărăboi.
Nu pot să nu zîmbesc la faptul că atît propagandistul cu portavoce cît şi cei doi vociferînd în mulţime sînt de aceeaşi etnie. Ţigănească adică - ce să fricoşim în exces.. Că veni vorba, primarul Predescu era precedat de o faimă identică...

 Tot Dincă, între greviştii foamei. Nu mai ştiu ce solicitau, exact.
Faima, autoritatea lui Dincă s-a diminuat odată cu apariţia în Balcon a altui gen de lideri, mai şlefuiţi.
DD era de la Alianţa Poporului, despre care trebuie să spun că aveau o imagine mai proastă între comilitoni. Îşi aveau sediul în Calea Victoriei, taman vizavi de Poliţia Capitalei. De aceea nu miră că a fost şi el devastat în 14-15 iunie.
Cum fu, că veni vorba, cu sediul GID? Păi numai bine. Nu aveam vreunul, motiv pentru care stăteam pe trotuarul Primăriei cu cîteva boarfe, solicitînd o casă... Ne-au dat spaţiul de patru camere din Ministerul Industriilor, Calea Victoriei colţ cu Lemnea/Manu, dar spre toamnă.

 Plouă. Sub foliile amplasate între corturi.

 Unul de-al nostru, adicătele dintre protestatari, nu-ş ce comunica.

O fătucă interesantă, fără multe trădări ale fizionomiei, dar cu un carton cu zicînd destule De fapt două cartoane, că erau sistem sandwich. Ce-o s-o fi ales de acea fată? Întrebarea e niţel retorică, deoarece se poate bănui... Clipele pasămite astrale sînt rare în viaţa noastră... Prin urmare trec şi ne rămîne doar să le trecem pe blogul personal, după 22 de ani. Asta în cazurile blagoslovite...

 Ne plasăm unul altuia portocale. Ne mai aduceam oameni, nu şi ambasade străine, cum se mai vorbea... mai venea ceai, cafea, ceva pe post de gustare... Nu mi-i mai amintesc pe furnizori...

 Aici un reporter, cu sculele de înregistrat ale epocii. Un magnetofon. ştiu că ceva de vis am văzut la sediul din Calea Victoriei, cînd a venit Neculai Constantin Munteanu, de la "Europa Liberă" să ia un interviu cuiva de la Alianţa Civică.
Asemenea lui Ion Raţiu, tipul părea din altă lume, în ochii noştri de ţugulani.

 Sub folie. Multe mutre pe care mi le reamintesc, deşi - pînă la urmă - nu a fost cine ştie ce organizaţie GID al nostru...  Pur şi simplu a avut vîntul istoriei în pînze.
Că veni vorba, mi-a plăcut că GID a murit la timp, nu a stat precum fosilele organizatorice, căci se mai întîmplă...
Aaa, tipul mai solid era minor, ca vîrstă, şi-a fost activ pe acolo pînă s-au supărat părinţii (bucureşteni) şi l-au luat acasă. Era deajutor, chit că amuzant prin silueta lui corpolentă. Nu mai ştiu cînd l-a reţinut poliţia şi lumea rea din GID spunea că a turnat anchetatorilor ce ştia... Nu erau dovezi, dar oricum nu aş pretinde eroism unui licean...

Eee, aici, mai sus, se pune la cale ceva... Se confecţionează nu steag. Şi un banner.
Ambele, în sprijinul Lituaniei, care în aprilie 1990 îşi cerea independenţa, iar Moscova trimitea trupe de Interne pe capul lor. Făcea şi Moscova ce putea... - contează în ce fază a luptei te recunoşti învins...
Cum, Moscova învinsă? Acceptau aşa ceva? Cred că ăia cu diblă de pe acolo (de la Kremlin), da! Mai bine pierzi ceva, decît tot... Atittudinea asta, mă dau şi eu deştept, i-a ferit de o nouă revoluţie...

 Un ochi pe deasupra foliei.

 Uită-ne la treabă, chit că ploaia nu se oprise de tot..
Trebuie spus că revoluţioneri-revoluţioneri, dar furăm ca-n bancul cu pădurarul care s-a înfuriat la un moment da tşi a alungat beligeranţii din pădurea lui... Mai exact, am suit pîş-pîş în blocul Dunărea, să nu păţim vreun conflict cu administratorul ori locatarii. Fu din fericire linişte, lumea bună nu stă precum mahalagii la poartă ori în uşa apartamentului...

Acăţăm, legăm pe acolo obiectele aduse,a dică bannerul şi steagul. Sînt eu, Paul, Elena şi Mariana parcă, doamna cu o fată trecută de majorat. Şi ea în GID.
Ideea fu a Elenei şi a lui Paul.

 
 Piaţa, văzută de sus.

 Încîntare. Aparatul foto mi-era nelipsit.
Că veni vorba, GID avea între rînduri un bun pozar, care publica de zor, Cristi Ciobi, medicinist. Era însă în astă perioadă prins cu luatul de imagini de-acum profesionist, pe unde era nevoie la publicaţii...

 Fu ceva de umblat, urcat-coborît pe acea mansardă a blocului Dunărea...



Spre seară, manifestaţia capără din nou amploare.



Îmi vine în minte...:  Cam în faţa uşii de la Geografie, se punea dimineaţa muzică. Acolo am auzit prima dată "Don't worry, be happy", prelucrat ulterior în: "Cine este fesenist /  Ori e prost, ori securist..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu