marți, 17 ianuarie 2012

[MUNTE] Cuxi Şerban, again - părerea mea


I


Dinu Mititeanu scrie pe siteul CAR, respectiv Alpinet:

Tinerii din clubul al carui decan de varsta sunt, merg in fiecare iarna in Retezat la "Memorialul Cuxi Serban". De la an la an suntem tot mai multi. Pentru 8-10 febr. 2012 s-au inscris 60, toti colegi de club!!!
Nu vom incapea nici noi la Gentiana, va fi nevoie ca unii sa stea la Pietrele.
Asa ca pe amatorii de Retezat , va rugam sa tineti seama de acest anunt. Avalansa care l-a rapus pe Cuxi a avut loc in 11 febr. 1983, asa ca noi nu putem muta tura In Memoriam. Ducem acolo anual coronita doamnei Serban si una a CAR Universitar Cluj. Prima intalnire a membrilor fondatori ai Sectiei noastre a avut loc in 25 ian.2005.

(Miercuri 25 ian. vom avea o placuta intalnire aniversara !) Prima iesire pe munte a membrilor noii sectii a fost in 11-13 febr.2005 la Memorialul Cuxi. La care pana atunci mergeau doar unii dintre cei care in anii '80 au fost alpinisti ai Sectiei de Alpinism a Clubului Sportiv U-Cluj si tineri care citisera cartea "Singuratatea verticalelor"- tiparita post-mortem, in doua editii, de catre parintii lui Cuxi. La primele memoriale urcau si parintii lui.

S-aveti parte numai de bucurii pe unde veti merge !




Părerea mea despre mitul Cuxi Şerban mi-am făcut-o cunoscută
.

Invit, în context, pe oricine să caute şi dincolo de aparenţă. Pentru mine unul (fie şi cam singur, admit... ), dedesubturile situației ţipă. Adică o minte cît de cît iniţiată reperează iute Manualul de confecţionare a unui mit.
În acelaşi timp, mai să nu pricep de ce colegii clujeni nu-şi caută un confrate deosebit în zilele astea, de ce nu popularizează unul de-al lor valoros de azi?
Este încă un subiect de meditaţie pe care îl propun.

În general naţiile cu ochii în exces spre trecut au probleme cu a-şi accepta prezentul.
Totodată, am remarcat că oamenii cu adevărat valoroşi nu au nevoie de tam-tam în jurul lor.

Tot eu mă întreb ce s-ar fi întîmplat dacă Şerban trăia şi azi... Cum ar fi arătat, făcut, gîndit. Era tot pe vreun soclu? Ori apuca între timp să se maturizeze şi nu mai avea nevoie să fie trecut strada?

Sentimentul meu este că unii au avut nevoie de el imatur. Îl puteau păpuşi. Ceea ce fac de fapt şi azi.




II

Balanţă care se respectă, ba şi cu SuperEgo zolid, caut să văd din toate unghiurile.
Îmi fuge aici gîndul la parodia Bendeac la reclama de iaurt cu venerabila doamnă...

Oare nici mie nu-mi place nimic?
Poate.
Dar pînă una-alta nu cred că-s de colea abordările pe care le propun.
În ale muntelui şi nu numai.


Că veni vorba.
Iar zboară mintea la Marele Inchizitor...
Dacă lor le place aşa, de ce le stric eu plăcerea, fie şi în sine falsă?
Păi răspund tot eu.

În asemenea situaţii, e mai rău ca în fizică, unde o forţă - neoprită - cată să se exercite pînă la completa ei epuizare.
Tipii precum aceştia cată - din ce ştiinţă am eu asupra fenomenului - să se întindă la nesfîrşit.


PS

Întrebam mai sus de ce respectivii clujeni nu popularizează, ridică în slăvi un concitadin contemporan.
Păi..., una la mînă că nu le este propus așa ceva. Situația fiind una a la Timișoara 1989, adică e nevoie și de o mînă meșteră pentru a se ajunge la așa minunăție propagandistică, nu e de ajuns dorința mulțimii.
Or mîna, creierul, inima cu pricina are interes către Cuxi. Din motive asupra cărora am îndrăznit să-mi dau cu părerea.

Totodată, e mai ușor de întreținut un mit al cuiva care s-a prăpădit... Intervine aici ceața favorabilă a trecutului, dar și faptul că caela a murit năpraznic, vorba scriselor religioase.

5 comentarii:

  1. Iar vorbesti neintrebat? Ti-e ciuda? Esti frustrat?

    "unul de-al lor valoros de azi" - poate esti tu acela?

    "un confrate deosebit" - asta a fost Cuxi, odihneasca-se in pace.

    Daca nu l-ai cunoscut, nu inteleg cum iti permiti sa comentezi despre el, nu inteleg cum iti permiti sa comentezi despre un om indragit de unii si care a disparut dintre noi.

    Esti patetic.

    RăspundețiȘtergere
  2. Desigur, nu ma astept sa publici comentariul meu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Păi de ce să nu public al dumitale comentariu?
    Mi-ar fi jenantă poziţia de a nu fi în stare să-mi apăr punctul de vedere decît pustiind totul în jur - adică eliminînd comentariile la rîndurile mele...
    Este drept că alţii îşi apără opinia în mod farfuridian, adică nesemnînd.

    Bon.
    Îmi place aici că mergi instinctiv în căutarea rănilor din copilărie ale preopinentului. Şi e foarte probabil să procedezi astfel pentru că dumneata însuţi le posezi, ai suferit loviturile aferente cîndva, altminteri nu văd de ce te-ai folosi taman de ele şi nu de altele...

    De pildă, cum că vorbesc neîntrebat.
    Trec peste amănuntul minor că nici eu nu te-am întrebat de voroavă, aici, dar te bagi. Deci îţi calci prorpriul prinţip.

    Apoi.
    La primul citat, nu am făcut eu afirmaţia pe care o adaugi.

    După cum:
    A nu-l fi cumnoscut pe Cuxi.
    Iar judeci cu dublă măsură! Deci o sumedenie de inşi care nu l-au cunoscut pot să cadă pe spate la numele şi personalitatea lui, dar eu ba.
    Interesant.

    A fi dispărut dintre noi.
    Pentru că eşti băiat rău, voi răspunde pe măsură. A dispărut şi de fraier! Eu am vreo 35 de ani de munte prăpăstios totuşi şi nu mi-am rupt gîtul, cum a izbutit Cuxi după un fleac de ani!

    În ce priveşte amabila caracterizare de patetic, asta e, n-o să mor dintr-atît, că mă vede careva astfel. Oi fi eu de toată jena, dar barim posed curajul de a semna ce afirm.
    Dumneata nu ai acest curaj.

    Ce să mai spun de un răspuns ceva mai la obiect la afirmaţiile mele despre Cuxi, de aici şi de aiurea.
    Pînă una-alta mai ambiţionat şi mai tare împotriva respectivului şi a celor ce-l cultivă.
    "... Periindu-te pe tine, lustruindu-se pe el."

    RăspundețiȘtergere
  5. "Nu am întîlnit om de la care să nu am ce învăţa..."

    Interesantă alde tactica amicului de mai sus...
    Deci într-o polemică (descopăr şi eu taman acum America!) contează foarte mult experienţele precedente. Căci de sosi vreun par neparat cîndva, e destul de greu de rămas tare cînd eşti atins peste răni...
    Totodată.
    Multă lume scanează pe cel din faţă şi, fiind mai ieftin, îi plimbă aşa 'provocări', aum ar fi zis Elena Ceauşescu. La care cel atacat se cam face găină şi, în consecinţă, e mai uşor de atacat, lovit, băgat la colţ.

    E de luat în seamă, precum în cazul Anonimului, şi panoplia cu care este adversarul obişnuit... Pariez că lui i s-a fluturat mult în ochi şi urechi expresia "Ai vorbit neîntrebat!". Ori "Eşti patetic!" )în formularea bineînţeles proprie deceniului şi mediului de formare a respectivului.

    RăspundețiȘtergere