miercuri, 18 ianuarie 2012

[PIATA UNIVERSITATII] 18 ianuarie 2012

M-am dus din nou în Centru (cum se zicea acum o jumătate de veac: în oraş).
Poate cam devreme, dar nu cred că investiţia de originalitate le-ar fi fost alta.

Îs rău?
Poate.


Unele observaţiuni le-am pomenit în posturi trecute.


M-am lăsat fără gînduri, fără calificative pentru a absorbi cît mai bine din jur.



În unele pancarte, mici şi mari afişe sînt lozinci interesante, amuzante. Dar majoritatea intră în categoria cu gîdilatul obligatoriu.
Şi mulţi-mulţi vîrstnici, adicătele de la 50 în sus.





Oamenii ăştia sînt într-o fundătură. Forţă mai au, din vremea cînd erau ceva în societatea românească, plus aceea oferită de "cea mai bună televiziune: Antena 3" (contează şi asta...). Dar nu vor putea face nimic. Paradoxal, vor trebui extraşi cu forcepsul spre oarece succes - ei în sine nu au cum să descurce.

Poate nici nu e de mirare.
Aţi comparat manifestările religioase, peste ani?
În Piaţa Universităţii de azi, chit că borna Kilometrului nu are picioare să fugă, n-o să auziţi nimic de Dumnezeu. Iar asta spune ceva despre perioada în care îşi au obîrşia spirituală nemulţumiţii.
Subsemnatul stă slăbuţ cu divinitatea, dar are idee cît contează ea în animarea unei mulţimi.

Film


Nu cred că se vor înghesui studenţii să se alăture la aşa ceva, din simplul motiv c-aici e ca în religie. Dacă judeci un pic, nu ai cum să nu vezi una-alta pe scena din faţa Teatrului Naţional (apropo, făceam paralelă între "Troienele" de Andrei Şerban din 1990 şi vreo patru afişuri îngemănate în faţa Intercontinentalului).
Mai e şi o chestie de vîrstă. Biologică şi nu numai.
Făcînd abstracţie de vreun anumit tip de studenţi, ghidat de un anumit tip de Bănicioiu (a se citi lider chitit să facă o carieră politică pur oportunistă), nu ai cum să te simţi bine între protestatari.

Plus.
Poate nu-s eu la curent, dar nu ştiu să se fi alăturat mişcării vreun Nume. În mişcarea-comparaţie din 1990, la 4-5 zile de la debut Eugen Ionescu se declara deja golan academician, iar altul, tot pe Sena, era "ambasador golan".
Nu ştiu, deci, de vreo personalitate care să coboare în stradă zilele acestea.

După cum.
Am sentimentul că dispariţia huliţilor violenţi i-a cam lăsat fără vlagă pe nemulţumiţii a l'Antene.
Meditaţi şi dvs.


Că veni vorba, parcă merită şi distinsele forţe de ordine cîteva aprecieri.
Plecînd spre Cişmigiu, am dat cu ochii de dubele parcate în dreptul fostului amplasament al statuii lui Gh. Lazăr. Dincolo de tot tam-tamul din ultimele zile, de întronarea ordinii şamd., fraţii în bleu au dat rateu taman cînd nu trebuia: în faţa valsului elegant al supăraţilor de duminică. Acum, după spartul tîrgului e uşor să faci pe leul...
(În context e amuzantă monitorizarea la care pasămite se dedă de cîteva zile MAI. Oare are idee distinsul minister că şi oamenii, dispozitiviele sale or fi observate atent de zurbagii? Care, în ciuda unei posibile acuze de laşitate, urmează o regulă militară clasică: nu te angajezi în luptă cînd duşmanul e în superioritate).
Tot pe aici îmi fugi mintea la un pasaj din filmul "Inamicul Statului": Unde Gene Hackman îi explică lui Will Smith că dacă tu eşti mic şi inamicul mare, ai totuşi şi avantaje, între care acela al iuţelii manevrelor, al mişcărilor. "El e greoi".


Plus.
Mi-e greu să uit că atunci cînd au întîlnit competitori pe măsură, s-a dus de-a dura morga organelor. În decembrie 1989, de pildă. Era uşor să faci pe leul cu un popor de speriaţi. Cînd au întîlnit cîţiva profesionişti, s-au făcut căţeluşi cuminţi. Îmi amintesc surprinderea (dacă nu stupoarea) unui securist, reprodus în cartea lui Alex Stoenescu, cînd a descoperit că agitatorii din preajma casei lui Tokes executau brici contrafilajul.


Om rău.
Io.

Era să rămîn cu acest jenant sentiment, dar m-a pus naiba, cam în dreptul amintitelor dube, să dau a comunica ceva spre trei gealaţi. Eu m-am exprimat neglijent, adică total neatent la ce trebuie spus ca să treacă barajul de diferite (neatenţie, gînduri proprii, griji şamd) spre adîncul destinatarului. pariez că n-au înţeles mare lucru ori or fi citit pe mutra mea mai mult decît credeam. Şi mi-au spus ironic - este drept că la modul general, nu neapărat că mă paşte - ce confort au acele dube...
Am înţeles niţel speriat că oamenii ăia se simt foarte bine în postura celor care împrăştie teama, care-s priviţi cu respect şi sărut-mîna de omul de rînd...

Controale corporale ("preventive").
Am trecut prin vreo două baraje dar nu le-am atras atenţia. Şi zău c-aş fi vrut!
Ştiţi de ce? Am simţit că acţiunea lor se bazează pe teama generală ori pe frica de a te ştii în ofsaid. În lipsa acestora, un tip care stă liniştit la control crează disconfort zbirilor. Nu-s obişnuiţi cu aşa ceva. Nu au feedback de teamă de la el. Forţa gealaţilor se hrăneşte din teama vizaviului.

I-am privit. 
Destul de copţi. Majoritatea peste 30 de ani.
Şi mi-au dus mintea la vechea definiţie, că între vardişti şi hoţi diferenţa este doar un semn algebri, funcţie de plasarea la baricadă. Dacă aceia s-ar dezechipa şi-ar trece în tabără adversă, nu ai sesiza nimic neobişnuit. Vă propun experimentul.

Fură şi excepţie. Un tip mai tînăr şi mai slăbuţ, la ieşirea de metrou de sub zidurile Universităţii,  era oarecum jenat de pipăiala pe care trebuia să o execute.
Despre altul am citit: dădea cu milă, în confruntarea de duminică. Cine constata asta - în gazeta cu oricina - era revoltat de slăbiciune...


Addenda
Foto 1990. Şi film Stere Gulea.
Sînt luate de pe net, dar am să mă apuc curîndissim să scanez filmele subsemnatului.





Priviţi feţele oamenilor. Erau mai liniştite ori mă înşel eu?
Atenţie, aceia erau ieşiţi din comunism...
De ce-s altfel cei de azi? Mai iritaţi, poate mai lipsiţi de modestie? Păi ar fi o temă de cercetare...





3 comentarii:

  1. ce a fost in '89 stim cu totii, in niciun caz nu a fost o revolutie ADEVARATA, a poporului! ce este acum....e cu totul altceva, micile proteste cu oamenii aia pe care ii vezi isterici si schimbati, sunt reale! nu aduc in discutie denaturarea politica si infiltrarile printre portestatari....si nici manipularile media, care iata, si-au facut treaba! lumea deja bagatelizeaza, lumea deja se intreaba "care protestatari"....si in curand farama aia de protestatari adevarati se vor duce acasa linistiti gandind ca sunt prea putini ca sa schimbe ceva....iar mersul vietii isi va relua cursul plictisitor si fara sens si continut, iar noi romanii vom astepta acel miracol care sa ne rezolve problemele....
    e trist...

    RăspundețiȘtergere
  2. Lozincile se scandeaza si online pe "lozinci (punct) ro". Intra si tu, citeste-le, sau trimite lozinci noi!

    RăspundețiȘtergere
  3. http://mirceaordean.blogspot.ro/2012/08/politic-uman-munte-intimplator-la.html

    Am sesizat, la 2-3 luni după debutul actualei Pieţe a Universităţii, că treaba e mai groasă decît bănuiam. Mai exact că acel loc, dincolo de istoria lui postdecembristă, poate fi acaparat cît se poate de îndreptăţit de nişte categorii sociale total pe dosul Întîiului soţ, adică al acelora care vorbeau, cîntau inteligent acolo acum 22 de ani.
    Cum cei de azi investesc energie, eventual imaginaţie, devine vădit că locul sacru cu pricina a ajuns să-şi deschidă inima către ei... Decît un amant stilat dar absent, a preferat un grosier perseverent.
    Şi aici, realitatea se dovedeşte altfel decît bănuiam.
    (Sînt curios dacă Filonul dintîi, cel din 1990, îşi va mai trimite vreodată reprezentanţii aici, ori va considera Piaţa precum un personal din "Şatra" lui Z. Stancu, ca murdărită sexual, fie şi în urma unui viol colectiv...)

    RăspundețiȘtergere