luni, 16 ianuarie 2012

[ROMÂNIA] Piaţa Universităţii, 2012



Bineînţeles că, sub soare, toate-s vechi şi toate-s nouă.
Şi deci nu ar trebui să mă mire ce văd în Piaţa Universităţii (iar citat deştept şi al altuia: Nil mirare, parcă...)



Acum două zile, pe 13 parcă, nişte oameni ieşiră în faţa palatului Cotroceni, sprijindu-l pe doctorul Raed Arafat - demisionat din Ministerul Sănătăţii urmare a diferendelor cu preşedintele Traian Băsescu pe marginea Legii Sănătăţii.
N-am idee exact cum treaba se continuă a doua zi, ca în vis (bun? rău?), cu proteste violente în Piaţa Universităţii.
Habar n-am exact ce fu acolo, cert este că stăpînirea se voia la un moment deşteaptă şi apăsa pedala lui Nu e miting autorizat. Ca toate stăpînirile deştepte.


A doua zi, aceelaşi gen de evenimente.
La astea nu am mai rezistat (este drept că la precedentul mi.e şi greu să merg, fiind la serviciu). Luat-am binişor un 311, la ceasul opt şi ceva al serii, şi hai la Rivuluţie.


Nu mizam pe vreun copy/paste efectuat de soarta românească asupra anilor 1990-91, dar mintea s-a apucat aproape din start să face comparaţii. La Piaţa Rosetti, bătrînuil Cheia (vorba lui Marin Preda, Delirul) e niţel în afara vremurilor. În preajma lui, camioane ale Jandarmeriei. O fi văzut ceva la viaţa lui. Mai mai se blochează mintea, trăitoare în aici şi acum, cel mult în alea de acum 20 de ani, la gîndul că pe aici au trecut şi alte lumi româneşti.


Asupra atmosferei protestului desfăşuat nu departe, am apucat să-mi fac o idee încă din autobuzul RATB-ului, unde vreo şase tipi, pe la 20-24 de ani, puneau la cale prezenţa lor la manifestaţie. O licărire şmecheră în ochi, respectiv dorinţă de scandal şi de hi-hi-hi. Cataroiul nu părea exclus din ecuaţie.
Luam act - ce altceva ar fi înţelept?

Circulaţia e întreruptă de aici, către Universitate:


Nu ai să nu tragi cu ochiul apoi la o firmă glumeaţă din drum. Teatrul foarte Mic. Şi ea pare din afara realităţii momentului. Nu că asta ar fi o dramă. Pur şi simplu îmi relevă încă o dată relativitatea lumii în care ne scurgem.


Aş minţi că pe aici, aşteptînd să-mi ajungă pasul în Piaţă,  nu se trezeşte în mine nihilistul. Este drept că nu s-a învîrtoşat multă vreme, păşind pe Carol. Probabil pentru că am depăşit vîrsta implicării violente. Şi deci articulaţiile mele stau mai prost la o goană de spre ori spre scutieri.
Dar e şi altă vreme. 2012. Să nu amestecăm vîrstele. E şi la asta ceva plăcut de făcut. Eternul folositor căscat de ochi.


Pe la 9 seara, la intrarea dinspre Est înspre Piaţă e lume puţină. Peste vreun ceas se va aglomera şi aici, dar nu am idee în urma căror mutări de trupe.


Şi aici semne ale implicării acestui sinistru dar necesar al societăţii omeneşti de oriunde. Fără el am face cunoştinţă cu sinistrul propriei persoane. Propriilor cetăţeni.


Intercontinentalul, la coapta-i vîrstă de 40 şi ceva de ani, nu pare să se mai mire nici el nimic. Mai ales că nimic nu-i va mai egala vreodată, cît se va mai înălţa spre cer, vaccinul din 21 decembrie 1989....
Dintr-o reclamă, CRBL îşi arată fasolea. Avînd în apropiere un cuib oarecare de cultură (mă refer lamanifestanţI), să nu vă mire expresia.


Ca un fugător notoriu de realitate, privirile îmi vor continua să alerge în cursul serii către coloana Intercontinentalului. Acum, bătînd la computer, parcă văd scutierii din septembrie 1991 intrînd realmente prin geamul de la intrare al Hotelului. Că la recepţie se aflau băieţii paşnici cotizînd la rebelii cu sau fără lămpaş, asta e partea doua. Îmi fuge mintea şi la cuvîntul de ordine din unele momente de acum 20 de ani: "Omoară-l! Omoară-l!". Clamat şi atitudinat din ambe părţi. Dar despre asta din urmă nu cade frumos să pomenim...

Dracu mă pune să cochetez cu psihanaliza!


 Nu-i cine ştie ce lume, îmi spun, ca unul care apucă aglomerări mai serioase aici. Însă scopul mergerii mele aici este să casa gura şi ochii.




Inţial nu îmi dau prin cap comparaţii cu alţi ani întru calitatea, particularităţile manifestanţilor. Pesemne că mintea se aşteaptă iniţial la o reeditare completă a trecutului. Spectacolul este vădit aceeaşi, privind de departe. Curînd apar particulariăţile, dacă nu deja existau din start, peste retina şi sufletului privitorului scurgîndu-se totuşi dumasienii 20 de ani...



Jandarmii au ordin să nu permită ocuparea carosabilului. P-aici se trezeşte în mine iar nihilistul, ăl de are ce are cu Autoritatea, chit că va fi sădit acolo tatăl ori miliţianul de altădată.
Am însă bunul simţ să conştientizez situaţia, savurînd totuşi tumultul adîncului personal. Unde există teamă de Omul puternic şi tot ce leagă Freud de senzaţia asta. Dar nu identifici şi apoi nu spui cu un cu două...

Cum, materialul meu e în afara tiparului - iar dvs vreţi ceva de înţeles?
Iar autorele se dă deştept?
Aşa o fi, dar permiteţi şi Excepţiei să trăiască.


Altminteri relatările din media, spre noapte, m-au dezamăgit. Nu ştiu cît era reavoinţă şi cît vorbit din altă lume. Aştept comentariile mai deştepte. Şi nu neapărat din categoria "Disoluţia statului, bre. V-am spus io!", al unui condeier îndrăgostit şi de cinema ori tenis.
Sînt curios dacă va sesiza careva (n-ar fi prima idee venită din mai multe piepturi...) că Tokes a trezit o România cetluită de comunism, iar Arafat pe aceea dînd din colţ în colţ a anului 2012.

Ca să nu plec de la ideea de comentatori spre media, sentimentul mi-a fost, revenit acasă, că unii nu dăduseră prin Pieţe. Adică şi a Unirii. Există însă plăcerea dării la fără frecvenţă cu  părerea - inclusiv pentru că-i tare plăcut să nu-ţi deranjeze careva fanteziile cu un duş rece de realitate. În ce privelte relatatorii de la faţa locului ai diverselor televiziuni, sentimentul mi-a fost de respectatori ai unor cutume, chestie transmisă pe loc de şefi ori barim intrată în sînge de-a lungul lunilor, anilor. Junii cu microfon aveau vădite clişee, probabil doritoare să mulţumească diverse categorii adîncite în fotoliu. Inconştient, dincolo de dorul lor desenzaţional, probabil nu ţineau să zgîndăre prea tare dracul din om, căci nu scrie nicăieri c-Acesta nu poate conduce din senin la vreo devastare a clădirii Antenei cutare (mai e acolo, lîngă şina Constanţei, vorba lui Eugen Barbu cel răsfoit de subsemnatul acum cîteva ore?).

Dau ocol zonei delicate. Să vedem ce şi cum.




Apropiindu-mă de Facultatea de Geografie (de faimosul balcon), deja începe să-mi devină clar că sînt într-o altă lume. Nu mă dau eu apostolul serafismului, dar se simte violenţa şi dorul de violenţă.
Mă luase hazul azi noapte, auzind că Piaţa Universităţii ar fi un spaţii la locul lui, că aici ar fi multă lume protestînd paşnic. Nu ştiu cu ce gînduri or fi venit acei paşnici la crucea oraşului (unde se intersectează artelele principale, adică), dar - cum bine revela un presar cu multe grade la tv - microbul cataroiului se extinde cu mare uşurinţă în mulţime.
La o adică, l-or studia şi pe LeBon la Băneasa, nu doar pe onorabilul Feliks Djerjinski! (Ziceţi că mă dau deştept? Ah, m-aţi prinsără!)

 E ALTĂ LUME.
Notam la pozele puse deja pe Picasa că n-am pretenţia vreunei repetări identice a istoriei, nici nu-s pălit de faimoasa idee că pă vremea mia era mai cu moţ (în funcţie de interesul speechului, mai bine ori mai rău). Dar e altă lume.
Repetoriul e foarte asemănător cu cel din 1990, dar te întrebi iute cîţi anişori va fi avut Marin Naţionalul (personaj de la Paşopt) de azi cînd se scandau inţial vorbele astea. Unul (pe pajiştea... Naţionalului, a Teatrului Naţional) mi-a şi zis, neaşteptat de scurt: "Nu eram născut".

La ieşirea pasajul pietonal, dure sînt nu doar scandările, dar şi vorbele pe care şi le scapă (oare?) destui manifestanţi. Cred că am reţinut fără să vreau cîteva, pe film. Unul sesizează aparent corect: "Io plătesc impozite ca să te plătească pe tine!", strică el jandarmului (cam copţi, nu mai sînt copiii din 1990...) din faţă. Îmi fuge mintea aici la tonul şi doaga vocală a unui revoltat pătruns în palatul lui Ceauşescu din Primăverii, pe 22 decembrie: "Mîncau pepeni verzi..." (şi urmează o înjurătură, azi absolut banală)...

Tot felul de figuri. Eu fiind obişnuit (ori dînd bine să mă revendic) cu lumea din după amiezele Golaniadei. Asta e, timpul curge şi e naivitate a noastră să credem că fluviul e neapărat spre mai elegant în exprimare...

E clar că gradul de mitocănie a sporit, în societatea omenească....
Mai meditez că tipul IMGB, sufletul frust al acestuia, va fi curs în acest lumpen despre care nu ştii cum apăru, unde vieţuieşte în timnpul zilelor luminoase...

(Îmi fuge mintea la nişte notaţii asemănătoare ale unuia demult, despre sansculoţii lui 1794, pe care îi goneşte Napoleon cu tunul: "s-au retras în găurile lor". Tipul găsea "Ca ira" drept sălbatic... Nici regaliştii nu rămîneau datori în epocă: "Les bonapartistes a la guillotine!")





Aş minţi să spun că imaginile mele reproduc prea bine atmosfera locului.
Inevitabil, îmi caut confraţi între zaveragii. Nimic. Majoritatea, tînără - automat nu a participat la tărăboaiele din 1990-91 Dar minoritatea, ăi mai copţi, cum e cu ea?
Ah, ce urmează să spun!... Mi s-au părut, cogenerii, cam izaltaţi. Era aceeaşi pornire a tinerilor din jur, însă - după opinia mea - starea pica prost în etatea trupului lor. Bineînţeles c-aşa ceva au existat dintotodeauna, pare-se şi pentru că tipul cu pretenţii de echilibrat nu vine aici. Dar ăştia de acum parcă-s mai săriţi de pe linie decît corespondenţii de acum 20 de ani. Deşi nu le contest, cu cartea Moralei în mînă, existenţa... dacă ei-s aşa şi acolo, păi s-a terminat, luăm relaitatea cum e, pe baza ei ne facem socotelile, respectiv adaptarea...

Continui rondul de noapte. În pasaj, atmosferă nu foarte deosebită de cea curentă. Unii îşi beau cafeluţa liniştiţi la pub-ul (am zis bine? Îs totuşi de modă veche...) din zonă. Ajung din nou la colţul dinpre Inter.
Unii s-au urcat pe un chioşc de ziare de acolo, şi tropăie ce nu s-a pomenit.
Sînt nişte exemplare umane pe care nu le-am văzut la Golaniadă. Auzeam de existenţa lor, marginal - pasămite erau puşi de FSN să strice imaginea. Nu cred însă că Iliescu şi ai săi se oboseau prea tare în direcţia asta. Pur şi simplu acea categorie există.
Unde am văzut prima dată în ceva maimultă splendoare a fost în august 1990. Atunci, după un marş al cămăşilor albe pentru eliberarea lui Marian Munteanu, se iscaseră nişte manifestaţii. Nu spun că nu picau bine Opoziţiei de atunci, dar atunci am sesizat o categorie ce n-avea altă treabă decît să se ia cu Poliţia (doritoare, şi atunci, să nu se coboare pe carosabil şi, implicit, să se întrerupă circulaţia).
Plăcerea, în focul luptei, a conflictului o avusese şi avea s-o mai aibă multă lume bună pînă la finele lui septembrie 1991. Dar aceştia din urmă nu veneau chitiţi în Piaţă pentru adrenalină.

Acum, în ianuarie 2012, Specia adrenalină e majoritară. Subcategoriile-i cuprind una a celor manifeşti în ale violenţei, în vreme ce restul - după reîncărcare de baterii -  nu are nevoie de mult pentru a se deda la ce văzurăm la tv.
Înţeleg că ăştia sînt totuşi parfum pe lîngă Occupy Piaţa Unirii.


(Privesc acum la tv imagini. E filmată categoria Antena 1, inşi de vîrsta a treia clamîănd a la "Vrem legea Cojocaru".
E interesant cum mustăcesc, genul de zîmbet care le scapă. Care le dublează demersul.
Oare, dincolo de toate, se iau în serios?
Mi se par, totuşi, din categoria şmecheri fie şi la locul lor. Cum îl chema pe ăla din Oraşul cu Salcîmi, care reapare la un moment dat într-o uniformă de militar în termen parcă. Ori cel din La Medeleni, care rîvnea la Aneta, servanta.
Aşa-mi trebuie dacă-l citii alaltăieri pe Manolescu, şi cum ajută cartea citită la înţeles realitatea sau barim la îmbogăţit.
E pericol totuşi să nu calc prea mult după Steinhardt, în ale cărui relatări - fie şi din puşcărie - una-două apar trimiteri la autori care de care mai savanţi...
O măsură în toate.

Să vedem.)


Vorbeam de tipii de pe chioşcul de ziare (aici sînt puţini, au fost momente cu dublu al efectivului).


După ce aud în preajmă tot felul de zvonuri, că ce tărăboi e la Piaţa Unirii - mea culpa, nu le iau în serios, crezînd că posed ştiinţa confecţionării şopîrlelor care dau bine coeziunii grupului contestatar - pe partea dinspre Colţea apar semne de confruntare. Scutieri avansează finalmente pînă spre poarta Ministerului Agriculturii. Nefiind semne c-ar vei încoace, nu plec, însă după un timp, rinchii mă trimit în căutare de copaci retraşi.
Pe parcurs, ochi spre miezul evenimentelor.



În drum spre unii mai retraşi, spre Inter, revăd locul unde îşi punea Grupul Independent pentru Democraţie corturile, în aprilie-mai 1990. Asta e, vremea trece...
De acea epocă mai aduce aminte, dincolo de nişte ziduri ale Universităţii care vor fi privit şi sinistrele săltări de studenţi din noiembrie 1956, borna Kilometrului Zero. Poate exagerez eu, dar o simt că devine din cu-totul-alte-timpuri, nu departe de statua lui Costache Rosetti (avea de fapt o poreclă, dar îmi scapă  acum...- vezi Ion Ghica)



Acum e momentul / voga (nu o spun în zeflemea) grupului statuar ce trimite ca Caragiale.




Dacă la cartonul (ţinut ferm de o pensionară în deplină putere) poţi ghici doar sloganurile Opoziţiei, bannerul bietului lovit de criză devine de-a dreptul hazos, fiind confecţionat după toate regulile şi... preţurile artei.

De braţele unora dintre oţelitele personaje sînt nişte tipi. Cu drapel, dar şi cu mătură.
Plus trombonul din dotare, al grupului statuar.




.În plopii anului Sfîrşitului incaş de Lume, nu mai cred pere, ci... pancarte.
Nu mai ştiu ce scria pe ea, dar era în ton cu mesajele micii zone. Văru Caragiale veghează totul. Slavă Domnului că nu şi Stalin - cum fu pe vremea din urmă a lui Belu Zilber.


Plec spre casă. Căci luptăm pînă la unul, nu?, adică pînă la ultimul metrou...
La televiziuni, spectacol - în sensul plăcut, de aflat (eu) realitatea - chit că uneori te irită.
Aflu, de la Schneker ori cum îl cheamă pe comentatorul Antenei, că printre manifestanţii de Nord-Est văzuse el destui civili de la SRI şi instituţii surate. Că de ce nu au remarcat, de ce nu au informat, iar apoi Poliţiunea de ce nu a blocat - conform unei clasice reguli militare - pă bagabonţii care îşi făceau de cap în aval.
Nici dînsul nu caută să-şi explice. Doar să se revolte, iar în paralel să se dea ca subsemnatul: mare.

Steinhardt parcă pomeneşte de generalii austrieci care, pe hîrtie, îl bătuseră măr pe Napoleon. Treaba se petrecea în 1805. Decembrie 1805.
Şi în situaţia numeroşilor băgători de seamă cu epoleţi, intervin atîtea variabile pînă să-l dai gata pe Napalionul von Pegra...

Tip uman care nu are nevoie decît de slăbirea reprimării curente ca să scoaţă capul...
E ca în psihanaliză.



PS
Apropo de Servicii: e vorba de dîmboviţeana, valaha "Eu te-am făcut, eu te omor?" (nu spui către cine, persoană importantă şi căruia îi cîntă o anumită pasere seara)
Nu m-ar mira.
Respectivul trecător înalt demnitar am impresia că-i cuprins rău de fumurile scaunului, uitînd că el e mai tare doar cinci/zece ani ori cît timp respectă totuşi regulile jocului...





4 comentarii:

  1. Domnul Mircea,cu tot respectul pentru dumneavoastra,dar ceea ce s-a intamplat in seara de 15.01.2012.ne-a depasit cu mult,fata de ceea ce ne interesa pe noi,poporul.De la banala discutie Basescu-Arafat,s-a ajuns la acte de violenta identice 1990.Nu stim ce vrem,85% din cei care au iesit in strada,nu au avut nici macar curajul sa studieze mult controversata lege a sanatatii.In anul 2009,am plecat in Spania pentru o perioada de 6 luni la munca,acolo am cunoscut pe Președintele Ascociatiei Romanilor,domnul Gheorghe Gainar.Am organizat in luna noiembrie in orasul Alcala de Henares,in fiecare duminica,miting impotriva clasei politice din Romania,fara exceptii! Am postat pe pagina facebook poze.Manifestatia avea loc intr-un parc(destul de mare),un numar de 25 de romani ne-am strigat nemultumirile,am avut pancarte,si portavoce,fiecare din cei 25 si-a spus pasul,pasnici si in cel mai civilizat mod !! La a doua manifestatie am avut parte de o mare surpriza,spaniolii,nu multi la numar s-au alaturat cauzei! Desi sunt 3 ani de zile,chiar am ramas surprins vineri seara cand am auzit pentru prima oara un grup de manifestanti cerand demisia clasei politice! In Spania,politia ne supraveghea,nu ne-au intrebat nimic,nu ne-au gazat,nu ne-au bagat in dube! Aseara in schimb,dupa ce au dispersat zona Unirii,au revenit (ora 00:10) la Universitate,si i-au invitat efectiv pe cei pasnici,sa pofteasca in dube,asa....o plimbarica mica de genul o manșa prin Bucegi :),deci? ce facem? incotro o luam? pe cine mizam? in cine ne punem bazele? greu de raspuns! La o viata mai buna !

    RăspundețiȘtergere
  2. Tradițional, în România și în spatiul balcanic, rahatul se servește după cafea, împreună cu un pahar de apă rece.Cine sta in spatele miscariloe de strada cred ca vor banii nemunciti obtinuti din falsa revolutie adica cei 500 de euroni ! AI primeau degeaba iar cei adevarati muncesc pe 200. Falsii revolutionari nu mai au drepturile grase!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu, unul, aş lăsa observaţiile de acest recent şi... actual fenomen să mi se dospească în minte.
    Trec ore şi descopăr alte unghiuri de abordare.
    Gabriel, incerc să descopăr cauze, şi nu să mă irit - chit că sentimentul din urmă mă încearcă des şi pe mine, de pildă apropo de violenţele inutile ale jandarmilor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca v-am redescoperit. Respectele mele.
    Am citit si 1990 si acest 2012.
    Si eu am avut aceeasi curiozitate sa revad cine protesteaza in acel loc sfant.
    İn 1990, asa este, erau "mici comercianti" si printre ei si "colorati" care furau. Personal mi-au furat banii din geanta.
    Din pacate, acestia pe care i-ati vazut in 2012 au ajutat la caderea unui guvern de dreapta si au urcat la putere ce doreau ei. Reintoarcea spre est. Se vede acum in 2013.
    İar din pacate, aceleasi "personaje" din 2012, protesteaza acum tot timid, contra celor pusi de ei la putere. Doar si-au sch,mbat caciulile. Acum isi spun "daci" sau "militii spirituale", sau mai rau, ELİTA", "MERİTOCRATİA".
    Lupul isi schimba parul, dar naravul, ba.
    Pacat... Pacat ca acel sange varsat acolo este calcat in picioare fara pic de respect...
    Anul acesta, cand am intrebat cativa "protestatari" ce zi este cea de 16 decembrie, mi-au zis sa ma uit in agenda telefonului sa vad in ce zi cade ...ups..tineret "eco", voi nu ati invatat decat metoda de a vota marsurile pe site-uri in care poti avea vreo zece clone si astfel sa influentezi directia.
    İn acest video apare si o "eminenta cenusie" a protestelor din 2012, precum si a celor din 2013-2014.
    http://www.youtube.com/watch?v=gPlsi1fYrK4

    RăspundețiȘtergere