marți, 7 februarie 2012

[ISTORIE] 18 februarie 1990



Convulsiile acelei epoci...
Cînd beau mai mult (Coke...) şi reuşesc să fiu înţelept, realizez că toată lumea avea dreptate. Punctul de vedere al Opoziţiei este mai cunoscut: "Ne sparie existenţa în continuare a Securităţii, a oamenilor ei, a ucigaşilor chiar promovaţi din decembrie" (un Chiţac era ministru de Interne!).
Ai lui Iliescu erau şi ei de înţeles...
Cum, morala, idealurili? Hai să fim serioşi... Sînt măreţe, dar uneori viaţa e mai complexă, iar deseori la Porţile Orientului cele poincare-iste...

Nu fac balon.


La 18 februarie 1990 fu iar manifestaţie cu tărăboi. Opoziţia nu părea descurajată de demonstraţia de forţă a suporterilor fesenişti din 28-29 ianuarie...
Lucrurile au repetat un pic desfăşurarea din Gerar, de data asta grefîndu-se ca de curînd cu Arafat... Exista în zonă, la PiaţaVictoriei, un protest mititel al unor ofiţeri de armată, plus încă o chestie şi mai firavă, nu maiştiu a cui, profesori de pe undeva parcă. Îi am într-o poză, altfel aş fi uitat de ei.

Pe acest fond, de la Universitate - Inima protestatară a României -  au plecat într-o zi o sută, apoi 300 de manifestanţi etc.
În duminica de 18 februarie, fiind zi liberă, s-a adunat mai multă lume. Fiind suficientă iritare plus LeBonienele reguli, mulţimea a tras (e vorb de mişcare fizică, nu de puşcoace...) într-o vreme spre intrarea Palatului. Acolo s-au ivit subit nişte dătători cu piatra, voitori apoi să intre în sediul Guvernului, pe ferestrele sparte.
Grosul manifestaţiei a priceput că ceva nu e în regulă, s-a dat niţel înapoi, dar finalmente nu a rezistat tentaţiei de a intra şi ea în cuibul puterii. Ca la muzeu din fericire...


Filmul, vă rog!


Piaţa Romană. Explozie de dat cu părerea, prin intermediul unor afişe mai totdeauna scrise de mînă.

Acelaşi loc, de la ceva distanţă.

Intersecţia Gr. Alexandrescu - Ana Ipătescu (actual Lascăr Catargiu). Careva scrisese iniţial PCR = FSN. O mînă de treabă, vorba unui banc cu Ancuţa şi o lamă de ras, a şters o parte...
Majoritatea românilor era fesenistă, dar procesul a fost de lentă trecere în tabăra opusă. Chiar şi aşa, Opoziţia nu ar fi obţinut puterea nici în 1996 dacă nu minţea la gros ("15 000 specialişti", "Constactu' de 100 zile", "Voi circula cu Dacia!, nu cu limuzina de lux a Parlamentului" - ultima a zis-o Ion Diaconescu de la PNŢCD).

Ăştia mergeau în sensul invers al majorităţii manifestaţiilor. Or fi avut ei socoteala lor...

Lume cu petiţii la sediul Guvernului, mai exact înlateralul clădirii din Piaţa Victoriei. Văd cvă nu fusese schimbată denumirea străzii, în Iancu de Hunedoara - eram naţionalişti, nu se cădea să revenim la antebelicul Bonaparte...

Lozinci devenite clasice...


Asta e  mişcarea-şi-mai-mică, din paralel cu ofiţerii (am uitat dacă ultimii militau în cadrul a ceea ce s-a numit CADA - întrucîtva predecesorii locotenentului din zilele astea, din Piaţa Universităţii).

Pe la magazinul Unirea tarabe cu mărţişoare...

Cred că sîntem în duminica de 18 februarie...


Duduia a blondă din centru am impresia că e acea manifestantă pe care am pozat-o şi prin aprilie, pe 
Bd. Cantemir, energică şi bărbată.


În dreapta, cu mîna în buzunarele gecii, Predescu, profesorul meu de la liceu (seral), acum, în 1990, la Asociaţia "21 Decembrie".

Interviuri, poze...


Nu maiţin minte dacă acum m-a rugat un tip să ţin unpic de un băţ al unui banner, pe care scria
"Grupul Independent pentru Democraţie"...



Fizionomii. Oarece diferenţă faţă de 2012... - am şi io o idee fixă!


Un locotenent colonel din mişcarea protestatară a armatei, de care aminteam. Apropo de cunoştinţe, nu mai ţin minte dacă şi fostul locotenente Valerian Stan, de la UM 01305 (unde am cătănit, pe şos. Olteniţei) era printre ei, aveam să-l revăd la Alianţa Civică, în toamnă.

Uite-o iar pe Ipăteasca.

De pe aici treaba se aglomerează, se radicalizează...





De plictiseală oripentru un ochi suplimentar, am ieşit către "Antipa", aici...

Ofiţerul acest ţinea de cordonul de apărători militari ai clădirii Guvernului. Cînd presiunea a fost prea mare, forţele de ordine au fost nevoite să se dea la o parte. Şi fu povestea cu pietre, cu intrat pe geam, iniţial a unora...


Mi se pare că doamna asta nu era de acord cu ce se întîmplă...

 Pe acolo.


Aici deja căuzaşii cu ţinte bine definite luptă la ferestre. A doua zi gazetele Frontului vor urla de rigoare...


Boborul a învins! 
Am intrat şi eu în clădire, pe uşa a mare (pe unde a pătruns azi, după exact 22 de ani, inerent spilcuit, noul premier). Curiozitate. Am stat vreo jumătate de oră, nimerind martor inclusiv la faimoasa capturare a vicepremierului Vocan-Voiculescu, care n-a păţin nimic, exceptînd un dus pe braţe nu tocmai amabil. Cred că şi-a căutat-o cu dinadinsul, din motive psihologice de explorat.


Cum am zis, curiozitatea lămurită, amieşit, pe uşiţa dinspre strada Paris. Alţii au mai stat, şi rău au făcut, căci odată dus suflul Ocupaţiei forţele de ordine au revenit... Ba nu-ş ce general de paraşutişti a stat foarte sigur pe el în în zecile de minute ale zaverei. parcă Opriţa sau aşa ceva îl chema, dar pot să mă înşel.

După asta, iar ne-am dezumflat o vreme ("Iată vandalismul protestatarilor!"). A urmat Tîrg-Mureşul, cu clinciurile interetnice. Abia aici pare să fi găsit Puterea necesară legalizarea Securităţii în forma ei adaptată, (oarecum) adaptată. Cu oponenţii interni, ca de obicei, se descurca uşor, cu ăia de afară mai greu ori deloc.

Totul va reporni în aprilie, cu deznodămîntul tragic din 13-15 iunie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu