vineri, 17 februarie 2012

[PRIN LUME. A BUCUREŞTILOR] 17 februarie 2012


Motto
"Paul, cînd oi fi secretar de stat, primul drum cu maşina oficială la tine îl fac!..."
(declaraţie azi, către P. Ştefan, buchinist)



I


Există în desenele animate cîte o scenă unde un individ merge, merge, după care - asudat - realizeazăcă duce o greutate serioasă, de care nu avea idee. Material sau fiinţă (şmecheră).
În cazul meu nu fu vorba de şmecherie.

M-am preumblat de la Piaţa Iancului spre Obor. Să fie a la trei staţii de RATB. La un moment dat mi s-a aprins lampa că trotuarul parcurs pe acest interval fu în mare-i parte neumblat de lopată de om. De riveran mai exact.
Că pe la noi se scrie una (eventual anunţuri TV) şi se face alta, cunoşteam. Totuşi, ca acum parcă - îmi spune un instinct nu tocmai mincinos - nu mai fu în alţi ani.

Paradoxal, treaba asta se întîmplă în nişte vremuri la care mai toată lumea ţipă că statu' nu-şi face datoria, că domneşte pe palierele administraţiei incompetenţa, dezinteresu'.
Că nu ie posibil ca.


Aici, îmi fac mea culpa.
Cred că-i chestie de psihologie elementară să fi ştiut că un tip, UN POPOR precum zisei răcnitoriu procedează exact cum reproşează altora.


De aici, sentimentul personal că boborul e la un înaintat stadiu de infantilizare (o veche obsesie a mea, nu?, care mă scapă de grija privirii în oglindă...).
La palieru' cu pricina, ai vrea să-ţi vină trebile de-a gata.
Tu eventual să mai dai inutil vreo biciuşcă peste cei harnici - căci în pomenita psihologie morala nu prea are ce căuta...


După ce-am achiziţionat fleacurile gospodăreşti necesare, m-am întors din tîrg, de data asta pe o sosea, Mihai Bravu (dusul avu loc pe modestul Avrig).
Omor, aglomeraţie rutieră. Normal, se circula pe o bandă din trei, din cauza zăpezii depuse în ultimele două săptămîni.

Scena rutieră românească mă duce cu gîndul la o scară de bloc, unde sări siguranţă electrică generală a locului, iar fiecare locatar se încăpăţînează să nu iasă el (primul) la remediere.
S-o dreagă altul beleaua, căci ştie bine el, locatarul X, că altul trebuie să iasă.
Aşa şi aici.
Avem asocieri inclusiv ale crescătorilor de gupi de acvariu cu coadă pe dreapta. N-am văzut însă niciodată vreo asociaţie a conducătorilor auto.
Care să meargă la stăpînire şi să încerce să rezolve din nu puţinele bube. Să spună: "Mda, problema parcărilor... Păi, cum s-ar putea rezolva.... Scoală bă, te cred că eşti obosit! Deci... O taxă pentru noi, şoferii... Mda, nu pică bine, există deja sumedenie de angarale, dar din nimic, nimica iese..."


În Bucureştiul iubit ... (vă amintiţi cîntecul, voi sexagenarii şi peste?), lumea cere... "Să face Primăria parcări... Că auzi ce spune studiul lipsă, îs lipsă atîtea sute de mii!".
N-are nimeni insomnii pe criterii de fizică, cum că două corpuri nu vor şi pace a intra în acelaşi spaţiu.

Acum, ca să nu pierd prilejul de a pişca un magistru care mă complexează (să nu mai spuneţi asta la nimeni!), pă Conu Andrei P., eu nu mă voi îngrozi, de o situaţie altminteri nasoală... Chit că nu o exista vreo soluţie.
Încerc a lua lucrurile cum sînt,  poate şi pentru că Istoria pomeneşte naşparleli mai grave - la scară naţională ori planetară -, peste care Omenirea a trecut iar azi găseşte destule clipe de voioşie, ba şi de făcut copii.




II


Mă plîngeam de mama... Care era cam - s-o citez - crîtică. De la a critica.
Care vine la rîndu-i de la agresivitate.

Or, meditam printre troienele însorite ale Oborului, tipul de acest gen - parcă i-aş lua apărarea ori barim aş lupa (de la a pune lupa) situaţia - procedează astfel deoarece se simte agresat tot timpul. Primeşte pumni în toată vremea.

Pare aiurea, dar aşa şi e, numai că loviturile vin din minte, unde omul a grămădit la un moment dat - depăşit -  gioalele primite. Fu ca un împrumut la bancă, după care s-a încurcat în plată. Şi plăteşte într-una, refinanţează. Cu agravanta că în minte lucrurile, în timp se pot şi complica.


Observam ieri că sînt nemaipomenite situaţiile în care îl laşi pe celălalt să vorbească aproape doar el. Îl poţi observa mai bine (dominator parşiv ce eşti!), iar în acelaşi timp în faci o mare-mare plăcere.
Nu ştiu dacă e modă locală ori mondială.
M-am dusă în ziua de azi la o maşină de poliţie comunitară. Cioc, cioc la geam. Un el şi o ea. "Mi se pare mie sau lumea a pregetat anul ăsta ca niciodată în ale zăpezii de pe trotuare...?"
Nu o spun cu răutate, ci cu simpatie. Abia aştepta bărbatul să vorbească. Să expună - între altele - situaţia deszăpezirii oficiale, pe ton personal altminteri.
Ce încîntat a fost!
Cam ca şeful cel încruntat care, la urma mesajului-răspuns pe mail, a punctat multe-multe mulţumiri subordonatului.
(Cum, e legat asta şi de sindromu' Dark Vader, de care tocmai s-a pomenit de curînd pe-aici?)


Viaţa...




III


Păi, secretar de stat îs slabe şanse a ajunge, din n motive. Între care că nu s-a pomenit aşa demnitar care să umble fără griji prin urbe, cu stări de zeci de secunde la soarele fie şi cu dinţi.
Dar poate, că tot mă păli o vreme dorul de observat (monstruos?) şi de scris... Ar strica oare o culegere de observaţiuni asupra vremurilor actuale?
Cum, mai năduşesc vreo cîteva sute de compatrioţi condeieri în direcţia asta, şi ei convinşi că vor pupa măcar Nobelul literar local?
Mda...
Mai meditez.

În chestia asta te loveşti, la prima idee, de Reper.
De Caragiale.
Poate nu-i de făcut însă exact ca el.
Eventual nici de murit ca el, la numai 60 de ani.

O să spuneţi c-am luat-o rău razna, de mă compar cu Geniu' din Gara Ploieşti, Sinaia, Berlin etc.
Cred că problema nu e să te compari prost cu cineva.
La o adică, vise uriaşe au avut şi cîte un Gates ori ăla de la Apple, pe vremea cînd erau doar Împiedicatu ăla din grupa 6 sau Bîlbîitu de pe Ha-ha Street.
Esenţialul este ca după vreo revenire cu membre pe pămînt să nu-ţi cari pumni în cap că ce mult ai îndrăznit şi ce mult te-ai făcut de rahat. Şi implicit să te apuci de băutură, de negură pe chip şi alte alea. Care la o adică-i o recunoaştere a fi în continuare cel puţin egal cu marii planetei, dar ie lumea rea, bagă fitile, c-ai citit tu pe paranoia.ro, cum că...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu