joi, 9 februarie 2012

[PSIHOLOGIE] Diurne 9 februarie 2012


Trezit iar fără chef.
Cînd izbutesc să face a se risipi toxicii nori de deasupra sufletului, mă dumiresc un pic ce şi cum...


Nu am aprofundat prea mult teoria celor nouă Cercuri, unde treci din unul în altul, cu încercările aferente, pentru a atinge pe al nouălea - unde pasămite,  vorba şcolarului Otopeanu,  plouă cu cîrnaţi...
Dar, în mersul nostru sub soare, este clar că o noţioune iniţial teoretică pătrunde gradual în interiorul şi conduita noastră... În fibra noastră.

De pildă, poţi avea idee că Super Egoul freudian este o entitate de care trebuie luat seamă...
Îţi trebuie însă ceva timp şi dureri, dacă eşti ghinionist şi între altele nu ai bani de psihanalist (ce-i drept, şi acolo durerea psihanalitică este înlocuită cu cea de zi cu zi, inerentă vieţii - ei, mîţanaliştii spun asta!), să descoperi că Sego poate fi mai tare ca tine... Că îţi poate dicta ce să faci, iar dacă nu-l asculţi să te curenteze insuportabil cu ceva, să te tragă de urechi pînă cînd, chircit spre podea (a uitat vreun fost copil atari îngenunchieri inclusiv psihice?), să admiţi că vei face precum vrea Adultul?

Aşa am păţit eu, de fapt am mirosit azi mai bine tărăşenia, cu concluzia dacă nu e foarte sănătos să mă supun...


Cuuuum????? Asemenea măgărie??? se vor revolta alte componente interioare, din categoria Nesupuselor?


Păi... Păi scumpelor, nu vedeţi realitatea? Scriu, de pildă, ceva mai în afara poftelor Adultului (cazul memoriilor despre şcoala generală) şi să te ţii frecuş, manifestat afară prin durere, prin nechef de viaţă... Între altele, cu biciuşca în preajmă, nu te mai atingi curînd de tastatura adăugirilor la infamul subiect...

Noroc de faptu' că şi duşmanul adultului, Copilul încăpăţînat şi, între altele, ştiutor că viitorul e de partea lui (sanchi! ]l va lăsa părintele şi-l va lua şeful de serviciu ori majurul din armată...) capătă după o zi-două forţa de a reveni la asalt...



Aşa că biata scoarţă pămîntească, aia care nu e fierbinte foc precum începe încă de la puţini kilometri sub ea, şi care e la rîndu-i supusă diferenţelor de temperaturi, umiditate şi mai ştiu ce vine de Sus, trebuie pntru ca să navigheze între nebuni.  Că asta e scrisa Vieţii.

Acum să-i fac pe plac unuia, acum altuia, acum să-l suporte pe unul şamd.


Aici am mai aranjat din condei întîmplarea de dimineaţă, dar păstrez ce-mi ţîşni în minte atunci, legat de acel Părinte: "A nu respecta duşmanul înseamnă a pierde o şansă de a-i face faţă..." (cugetarea originară se încheie de fapt eroic, cu "de a-l învinge", dar am adaptat-o).



PS 1
Întrucîtva neaşteptat, de mirare, este că Adultul poate să fi murit de mult, fizic (mama e dusă de şapte ani, un fleac la o adică), dar codul lui de constatat greşeli plus pedeapsă e viu în noi.
Asta de bine ce pomeneam de curînd, în alt Cerc, de foile puse de alţii la baza personalităţii noastre.


PS 2
În aceeaşi plimbare de dimineaţă, mă miram de ceva. Ş-am realizat că mirarea este fructul neştiinţei care nu ştia anterior de existenţa a ceva.
Existenţa a ceva, rămînînd în domeniu, poate naşte şi revoltă - dacă are în faţă vreun emisar al moralităţii ori al comodităţii în faţa acceptării realităţii.

5 comentarii:

  1. Oof, ca tare ai mai facut la viata ta cum vrea Adultul! Ba chiar am impresia ca ai facut mereu EXACT ce ti-ai dorit si doar pentru ca urmarile nu au fost optime, trebuie sa arunci vina pe altii.

    Si ce mai "subiect infam" ai atacat :)) ! Pai daca s-ar apuca toti blogarii sa scrie despre experientele lor erotice de la pubertate ar fi ingrozitor de plicticoasa blogosfera asta.

    In povestirile anterioare am gasit cu nostalgie imagini din cartierul adolescentei mele. Pacat ca nu aveam aparat foto cand se demola soseaua Iancului :|.

    RăspundețiȘtergere
  2. "...daca s-ar apuca toti blogarii sa scrie despre experientele lor erotice de la pubertate".

    Ştii bancul cu asediatii...
    "Dacă intru în cetate, vă fac si va dreg...!"
    Rasupunsul baietilor de pe metereze "Daca."

    Pina una-alta sintem oameni mari, doamna!
    E interesant motivul lui - de fapt a nu umbla acolo...
    "Dacă s-ar apuca toti..."
    Nu spui că ti-e teama tie sa umbli acolo, ci sari in capul celor care are curaj s-o faca.
    Carevasazica oceanul de subiecte banale nu irita, ci doar acestea...

    Fi-miu, la 11 ani, sări ieri nitel peste cal in ale erotismului. De fapt, actiunea lui fu o rezultanta a cuptorului in care se afla: oparinti, societate matura, colegi de aceeasi virsta.
    M-am gindit la o reactie deasteapta a mea. Nu stiu de am gasit-o. Dar mi-a fugit mintea la un pasaj de carte: "Le silence des pères consacre la fragilité de l’identité sexuelle des fils".

    Mai bine să scriu cum nu-ti place tie, sa-l invat sa nu se jeneze in exces (raportat mai ales la optica vîrstnicilor, a conservatorilor mioritici), decit să tac...

    Şi la o adică, revenind un pic, care e drama? Că există un vulcan erotic interior, care - inclusiv la copii - nu cu nuiaua ori cu tăcerea se rezolvă?

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu te obliga nimeni sa alegi de pe blogosfera si alte tribune, mai puţin plictisitoare...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma, nu ma deranjeaza deloc subiectul abordat. Ba dimpotriva, zic ca nu e nici o drama daca scrii despre el. De-aia am si citat "subiect infam", urmat de semnele care ar reda rasul intens, ca nu mi se pare deloc infamant. TU ii dadeai inainte cu "sa te tii frecus" si ca tre' sa faci cum vrea Adultul, ca altfel "te curenteaza insuportabil cu ceva".
    Nu stiu de unde ai scos-o ca iti saream in cap, ca ai scrie cum nu imi place mie, sau ca ma plictiseste blogul asta.
    E treaba ta cum scrii si ce scrii.
    Da' cand citesti, este bine sa citesti CE AM SCRIS acolo, nu ce TI SE PARE . Deci nu inventa cuvinte in plus cum ai obiceiul. Ca frazele mele sunt complete si pun punct cand termin ideea.
    Si chiar nu ma obliga nimeni sa aleg din blogosfera ce nu vreau. Sau nu ma opreste nimeni sa spun ce gandesc in comentariul meu. Tu ai posibilitatea sa-l stergi, daca nu iti convine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Hai s-o luăm de la cap.
    De fapt am să remarc familiarul către exterior "Sor'sa".

    Din postul tău, văd din start înţepătura cu a nu fi făcut pe gustul Adultului. Aici, gustul ultimului era echivalent unei pietre de moară, iar vinovatul a îndrăznit să înoate şi să supravieţuiască.

    Aş prefera să nu mai comentezi deloc, asta dacă tot nu-ţi poţi îndrepta lecturile şi prin alte zări.

    RăspundețiȘtergere