luni, 20 februarie 2012

[PSIHOLOGIE, VIAŢĂ] Vorbele mari




Intro


Teodor Mazilu - regret ca nu găsesc textul! - spune că partea noastră văzută, conştientă, este totuşi o jucărie a hulitului inconştient.
Ca urmare, cînd cineva jonglează cu vorbe mari, cu zise ale Moralei, în spate stau tot dorinţele ori fricile inconştientului.

La care subsemnatul adaugă că, în faţa pledoariilor morale, este mai atent ca niciodata la buzunare.


Morala....
Unii au învăţat ce e cu ea şi o practică de zor, ca să le fie bine, Inclusiv pe spinarea celorlalţi.
Alţii au fost frecaţi cu ea de au ajuns să-şi oropsească naturalele imorale - de unde amestec cu dese dureri de cap.


Flutură cineva mai mult morala decît tabloidele şi grupările politice a la Vadim, Becali ori Diaconescu - adică taman ăia pe care îi simţi din toţ rărunchii că n-au vreun Dumnezeu?
Cum, Gigi Becali are grijă ca fetele lui să nu treacănici măcar prin preajma locurilor de pierzanie? Iar educaţia lui către urmaşe se vede din plin a fi cu rezultate, pe chipul celor două domnişoare, supuse şi neieşitoare din rînd?
Teoretic sună frumos, dar în practică Gigi şi ceri ca el se protejează pe sine, ca unii care n-ar fi în stare să stăpînească şi altfel o consoartă ceva mai vivace şi mai cu experienţă a vieţii... Ori nişte fiice în maximă explozie hormonală...


I


În Gazeta Sporturilor, portarul naţionale noastre de fotbal under 14 spune că "Sora mea din Ceruri e îngerul meu păzitor".
Fie vorba între noi.
Cînd e vorba de a atrage simpatie, şi încă una de mari dimensiuni, ce e mai potrivit decît aşa vorbe?... Îţi dai seama, ce pile divine are tînărul acesta? Ce calităţi are, de poate întreţine o asemenea relaţie?
În practică, sentimentul meu este c-avem de-a face cu o familie dintre cele care se vor mai creştine decît altele... Chestie altminteri de înţeles, altfel te simţi la trecerea prin astă Lume...

Sora s-a prăpădit acum 5 (cinci) ani. Poza ei e publicată mare, în gazetă, alături de valorosul goal-keeper. Fata n-are nimic cu sfînta din Fatima, e cît se poate de lumească, inclusiv prin luciu de buze. Nici sportivul familiei nu pare săs e prăpădească în practică, de grja Vieţii de apoi, purtînd creastă de păr precum toţi cogenerii.
Atîta doar că se află în stadiul la care ia ori este obligat să ia de bune zisele părinţilor.

 
Carele genitori au aplecare spre minuni, mai ales cele care-i privesc. De pildă: "Mai are o soră mai mică, Anastasia, 4 ani, care e ca argintul viu prin casă. "Este darul lui Dumnezeu", spun părinţii. "După decesul Alexandrei, un duhovnic mi-a zis «Ai să vezi, la parastasul de un an vei fi însărcinată cu o fetiţă». Nu mă gîndeam eu atunci la aşa ceva, dar aşa a fost!"
Protecţia divină transpare - potrivit spuselor celor în cauză cel puţin - şi din alte întîmplări: "La un meci cu Academia Hagi eram în spatele porţii lui Andrei, iar Ianis Hagi se pregătea să execute un penalty. Andrei s-a întors spre mine, s-a închinat şi mi-a zis: «Ema e Sus şi mă veghează! Voi apăra». A parat şutul, apoi mi-a spus «Am simţit că a fost o altă mînă în calea mingii»".
 Cum vă spuneam, te simţi fără îndoială nemaipomenit cu aşa înalte protecţii. Care sprijinitori astrali au, ce-i drept, şi rateuri. Andrei s-a rugat 55 de zile pentru sora sa, dar degeaba.

Bineînţeles că icoanele pavoazează peretele unde se află şi fotografiei surorii celei plecate dintre noi.""Andrei simte că Ema este îngerul lui păzitor. Se roagă mereu pentru ea, iar pe sub echipamentul de joc poartă întotdeauna un tricou imprimat cu poza ei". Pe5rsonal nu vedem de ce se mai roagă pentru ea, după atîţia ani şi cînd locul în Rai i-o fi fost stabilit de mult, dar trebuie recunoscut c-asemenea gest dă bine, la anumite categorii sociale.

De precizat că afirmaţiile despre una şi alta vin în majoritate de la părinţi. Tatăl, de pildă, ţine să precizeze  că "activitatea lui sportivă mi-a schimbat viaţa, de şapte ani lucrez numai după-amiază ca să nu-l las singur niciodată./.../ "

Am rîs, am glumit, dar hai să tragem şi nişte aprecieri ceva mai depărate de lumea poveştilor.
Părinţi care pe de o parte plătesc (alături de copii) preţ rigidităţii religioase, pe de alta ţin ca odraslele să-i scoată în relief. Răposata fetiţă fusese campioană naţională la dans sportiv categoria 6-9 ani. Andrei se zbate să ajungă precum Petr Cech.
În răstimp,  tatăl lasă baltă o apropiere mai liniştită de nevastă, optînd pentru schimburi diferite la serviciu.
Controlul strict e la mare preţ: tatăl ţine un "jurnal în care îi notez tot ce face la antrenamente şi la meciuri". Tînărul se află şi el din plin în joc: "Cînd e în cantonamente mă sună şi-mi povesteşte tot". Nici gînd de dorinţa de independenţă - psihologii spun că e sănătoasă - de cei mari!
 Tatăl mai are o frază interesantă, care trădează şi ea laţul foarte strîns: "Doctorii ne-au recomandat să-l alimentăm bine, dar să nu-l băgăm de pe acum în sala de forţă pentru a nu-i stopa dezvoltarea"


Ce-i drept, ochii lui Andrei trădează (fotografie din ziar inexistentă pe site) un interior care e foarte posibil să joace peste ani feste celor care îl ţin azi din scurt...
Legat de acelaşi material din Gsp, nu ştiu cît de serioase sînt unele afirmaţii. dacă cele privind interesul pentru sora dusă sînt reale, cu riscul de a repeta cele scrise într-un post trecut aş spune că junele şi-a mutat obiectul unei posibile identificări de pe mamă pe soră - însă ipoteza rămîne în aer, datorită prudenţei cu care merită tratate zisele familiei.
O asemenea relaţie frate-soră poate avea repercusiuni în viitorul mariaj al lui Andrei, căci îi va fi greu soţiei să concureze, ca furnizor de speranţă şi rezolvări miraculoase, cu sora cea petrecută dintre noi...



II

O persoană, mamă a unui băieţel, se joacă des cu vorba responsabilitate. Pe care o doreşte cu nerăbdare în construcţia interioară a fiului său - cu rezultate slabe pe moment.
Am observat la un moment dat că doamna cu pricina are mari probleme în a recunoaşte că a greşit. Iar, după cîte îmi amintesc eu definiţia responsabilităţi, aceasta înseamnă şi să îţi asumi rezultatele pînă şi nefericite ale acţiunilor, ale opţiunilor proprii.
Nu m-aş grăbi să dau cu parul aici... Mai interesant ar fi de observat că mămica în cauză nu pare să fi sesizat fenomenul, discrepanţa între ce solicită altuia şi ceea ce face ea. Ceea ce este de înţeles, căci - cîtă vreme există acea orbire - evoluezi mai plăcut sub Soare: una să ştii că posezi acea calitatea, alta că ţi-i şubredă sau oricum nu de lăudat altora...
Să ne imaginăm scena, cu auditoriul de rigoare:  "Eu sînt o mamă responsabilă, dragă, nu ca altele..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu