vineri, 30 martie 2012

[CULTURAL] Modele. De pildă interbelice



Este pentru prima dată cînd folosesc această rubrică a blogului meu, Cultural...



I


La televizor, pe canalul GiGa, "rulează" o emisiune culturală - nu cunosc deocamdată realizatorii de aici - pe a cărei burtieră stă scris Nevoia de modele. Fascinaţia interbelicilor.
Invitat este Theodor Paleologu.



Trag cu ochiul şi cu timpanul.

Nu ştiu cum se face, dar modelele pe care le propune careva sînt aceleaşi cu simpatiile respectivului. Un Ordean - qui est-ce? - nu va propune drept model (dacă vreodată va pica în damblaua asta!) vreun Nae Ionescu.
Va propune unul care îi merge lui la inimă.























În acelaşi timp.
Deocamdată nu pricep o chestie.
Omul de rînd, ok, vede lucrurile mai puţin nuanţat, mai în alb şi negru.
Ca atare, m-aş fi aşteptat ca domnii cărturari/intelectuali, ca o castă diferită de lumea măruntă, să vadă lucrurile altfel.
Or nu e cazul.

Cînd ţi se pune sub nas vreun model, dincolo de rezonanţa amicală a respectivului de care aminteam mai sus, prezentarea se va face doar în bine.
Theodor Paleologu vorbeşte elogios de cîţiva (între care Mihai Ghelmegeanu), care pică însă urgent la testul cuiva care l-a citit foarte recent pe Vaida Voevod.

Cum ziceam, aici cîrcotaşii ca mine sînt luaţi urgent la şuturi.
"Domne, vezi lucrurile în negru...!" (nici nu mai apuci, la aşa stropşire, să spui că dumnealor văd în alb. Societatea, deci toţi, nu doar plebea, vede bine aşa weissare. Aşa îi pică Ei mai bine.
"Coane, matale eşti frustrat, de vezi lucrurile aşa! Tratează-te!"


Pînă aici e ok, chit că asta înseamnă şi o cruce de purtat pentru Gicii-Contra.
Dar problema rămîne aceeaşi.
De ce daţi sub preş o bună parte a realităţii?
(La un Hitler se pune problema invers, i se dau la coş toate. "Da, domne, da a omorît atîţia!!Şi vezi că te aud holocautiştii....". Dar nici aici nu dispare ideea. Nimeni nu are doar rele.)


Nu ştiu de ce îmi fuge aici mintea la o zisă Teodor Mazilu, cînd trata despre inconştient. Nu-mi aduc aminte exact pasajul, ci doar ideea că deseori gesturile conştientului, aşa zis independente, morale şamd, snt de fapt doar o mască pregătită, comnfecţionată de inconştientă, de grota inacceptabilă a acestuia pentru a se putea plimba afară, pentru a-şi urmări interesele în lume.
Ca atare (dacă această demonstraţie de ajuns!), am sentimentul că domnii literaţi, deseori, acţionează taman ca lumea simplă, dar cu ambalaj lucios/plăcut.




[
Acum, ora 12 şi 14, 31 martie 2012, la televizor.
Bătrînul Paleologu într-un clip - probabil anii 70 - reprodus de GiGa în aceeaşi emisiune, propune bucuriile simple...






















Una la mînă, nu ştiu dacă bucurille dînsului erau tare simple - iar vreun consult al eseurilor nu cred că m-ar convinge, dimpotrivă.


Cum vede subsemnatul bucuriile simple?
Păi... simplu: să respiri din toţi rărunchii senzitivităţii tale.





II


Hai că p-aia cu frustrarea - amintită de numeroşi duşmani - o posed.
Dar tot o ţin pe a mea.
Cred că lucrurile - prezentarea reală a cuiva -  se rezolvă printr-o prezentare inteligentă. Aceasta din urmă este ea însăşi, recunosc, niţel şireată, dar altă cale nu văd.
Să prezinţi un om în aşa natură încît auditoriul fie şi nepregătit să-l ingurgiteze.

De ce nu o fac asta şi mulţi intelectuali?
Cred că se află la stadiul de a nu accepta un om şi altfel decît alb-negru, eventual cu nuanţe insuficiente.
După ce-l accepţi în totalitatea paletei sale coloristice, cred că poţi accede la o prezentare din genul celor propuse cîteva rînduri mai sus..


Mai e ceva...
Să îţi satisfaci nevoile interioare (la o adică, autoperiile ori acele ala adresa amicilor cam de categoria asta ţin...), cum ar fi ieşirea în relief, ceva mai inteligent, mai deştept-direct.
Cam aiurită vorba.
Şi pretenţia.
Dar e de încercat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu