miercuri, 7 martie 2012

[POLITIC, SOCIAL] Mihai Răzvan Ungureanu


Dimineaţă.
De 8 martie (voi reveni cu nu post).

Fiul meu are de învăţat la istorie.
"Ştii, Radu, că premierul (actual) a absolvit Istoria...?"

Şi îmi rămîne mintea pe bietul om... (auzi cum se raportează la ditai şeful de ţară!!)

Ascensiunea lui fulgerătoare.

Nu mi se pare cine ştie ce - raportat la nivelul cu pricina (în această categorie l-aş băga pe Băsescu, chit că nu-s fan necondiţionat).



Nu-s omul scenaritelor, al frîielor trase de forţe obscure.
Dar nici nu găsesc aiurea ca unii oameni să încerce să-şi facă bine temele.
Sentimentul meu este că anumite servicii ale statului stau cu ochii pe tinerii din societate, în căutare de elemente ce corespund grilei de lider.
Aşa simt.




Voi lovi iar - eu, amărăşteanul... şi megalomanul! - în  domnule premier.
Mi se pare mai slab decît am fost tentat să-l apreciez în trecut, inclusiv la învestire...
Mai exact nivelul lui de incompetenţă începe imediat deasupra unor Externe (ori echivalent, bineînţeles)...

Oare ce-i lipseşte?
Omul fiind mintos şi dezinvolt.
Cred că nu are contact cu viaţa.
Nu a navigat şi deasupra mării, unde-s valuri, ploi, vînt...

Ultima metaforă nu are neapărat legătură cu Traian Băsescu, ce posedă calităţile cu pricina.

La locul lui (totuşi) devine pentru MRU, deasupra ministeriabilului, un handicap.


Cum fu însă cu Iliescu, ce nu vădea piratismul (îmi vine în minte o expresie din "Forsyte Saga"...) lui Băsescu.
Aici argumentele îşi croiesc mai greu loc.
Iliescu are 15 ani într-o situaţie cruntă. Întîmplător şi primii lui de viaţă.
Dacă a trecut prin acel iad şi nu a clacat (inclusiv mulţumindu-se să fie o beizadea fie şi fără tată, dar adoptată de Sistemul recunoscător), frustrarea bine gestionată i-a devenit atu.

Întîmplător, Ion Iliescu e din zodia peştilor. Unul dintre înotători este cel zîmbitor. Al doilea este cel care transoare din privirea de fiară pe care fostul preşedinte o scapă uneori.
Adrian Năstase mai are aşa ceva, acei ochi, dar cu deschiderea lor mai strînsă, mai temătoare totuşi.



 PS

De ce am sentimentul că una din marile calităţi ale lui MRU este arta de a încasa? Cu zîmbetul pe buze.
Ce-o fi în sufletul lui, că veni vorba?
A naibii e pielea pe mine!
Eu să mă bag în viaţa altuia, dar altul în a mea ba...
Îh.

2 comentarii:

  1. De ce crezi ca te "bagi in viata omului" daca emiti si tu niste pareri, bazate strict pe intuitie? Ca doar nu ai stat sa analizezi, sa diseci faptele lui (pe care eu personal nici nu prea le stiu :D).

    RăspundețiȘtergere
  2. Păi.
    Cumpănesc ceva lucrurile.

    Unele formule din textele le bag intenţionat, pentru a dezarma atît Superegoul personal (personaj căruia nu are rost să-i rezişti făţiş), cît şi cititori asemenea Se, adică deranjaţi de afirmaţiile, gesturile, existenţele prea îndrăzneţe, în vreme ce ei...
    Legat de acest din urmă tip uman,mă conving şi mă tot conving că există din plin asemenea oameni.

    Trebuie, în paralel, să recunosc faptul că m-a marcat un citat lecturat recent, pe o formulă altminteri veche: "Ai încredere în instinctul tău". Îi dau credit din plin, instinctului, chit că la ieşirea din superbu-i hangar trebuie să cosmetizez un pic produsele lui, pentru a rezista mediului...

    RăspundețiȘtergere