joi, 29 martie 2012

[UMAN] Lumea Click! Oare cum funcţionează Ea.

Pe vremuri, în lipsă de tot de bani, citam din ziarele gratuite. Am făcut progrese, de atunci şi se pare.
Am trecut la Click!, oglinda / tabloidul rege.


I




Deşi parcă am trecut şi un pic mai departe, dar răsfoirea Forbes, de pildă, ţine tot de gama gratuită...
Ce poţi găsi interesant în ultima revistă? Păi avatarurile unui supus al Zeiţei Oportunitate. Care după ce a făcut cariere/ceva avere pe un site clădit pe piraterie (melodiile postate pe Trilulilu sînt luate - la origine - în mare parte de pe Torente), devine peste noapte apologet al muzicii plătite. Ţi se înmoaie inima citind-i, acum, pledoaria pentru corectitudine, modernitate şamd.
Dincolo de astea, chiar cu riscul de a fi acuzaţi că ne băgăm în sufletul oamenilor, e de tratat cu înţelegere (adică a observa de ce, în virtutea a ce interior o face...) situaţia, omul.
Ce-i drept, n-ar trebui să mă plîng tocmai eu de patronul Trilulilu, pe a cărui muncă (fie şi plătită) îmi postez eu melodiile care mai destind scrisele-mi cele aride şi aiurite de pe acest blog...

Ce ar merge, apropo, în această dimineaţă.
Parcă tot La vie se chante..., dar abia fu, acum 1-2 posturi.
Time is on my side e prea arogant.
Staţi să dau un ochi...

Marie Laforet. Viens.
Cam vechi.
De bine ce ţineam lui Dan Mârza ieri un speech despre necesitatea cinquagenarilor de a-şi păstra elasticitatea percepţiei, acceptînd - între altele - şi muzichii moderne /nu tocmai pe tiparul propriu.


Altminteri Laforet era o dulcică grozavă!






















Cum ar zice Adamo, Elle etait si jolie...

Pe subiect, al doamnelor jolies, intervine o chestie, semn că totuşi zeul acestui post rămîne Click!
Nu mai ştiu în ce comnspect personal cineva se plîngea privitor la mitul femeii gonflabile, jetabile. Că ne dorim aşa ceva, noi bărbaţii. Că nu le îndrăgim şi ridurile...

Omul avea dreptate, în sensul că - dacă vrei să obţii ceva în plus de la viaţă  - faci sforţări în direcţia propusă acolo.
Altminteri, urmînd doar ce vrea Viaţa, e absolut normal ca masculul, inclusiv ăl pe buza morţii precum un faimos şi clasic Henry Miller (răspunzînd pe patul de moarte, cu voce stinsă, la întrebarea unei rude îndurerate de şi-ar mai dori ceva...: "Da... Pizdă, pizdă, pizdă..." - cel puţin aşa formulează traducătorul), să vrea o Evă cît mai fragedă. Cît mai puţin, iar vorba cuiva, bancă de spermă.

...Ho, feministelor, nu săriţi în sus!

... Căci aşa îi cere natura (numită mai sus şi Viaţă).

Altminteri, Pădureanca (la forêt...) fu şi ea om, ale vieţii valuri au împins-o apoi la una sau alta... Se maturiză, nu mai fu - parafrazînd pe Michel Polnareff - Une poupée qui dit oui, oui, oui... Nu neapărat că a zis non, non, non - dar au intervenit transformările inerente, mai ales pe Sena...

(Vezi o Jane Birkin, la 60 de ani... Au ceva nasol... Băbătii - să presupunem că nu le porţi pică pentru mironoselile sexuale de altădată - şi atît. Cred că le lipseşte temperamentul pentru a rămîne cît de cît interesante... Fie şi al unei blonde tip Faye Dunaway...



















Ce să mai zici de-o Barbra Streisand...

În fine...
Cum arăta mai încolo La belle Marie?
Păi.




Unde cred că ţigara nu e doar simbol falic (altminteri e de spus că duduia pare din categoria amatoare de citit ziarul în timp ce...), ci şi al vreunui dor de autodistrugere - e de extins cercetarea...





















Şi ochii ăia-s o poveste întreagă...
Cum, ziceţi că nu mi-ar conveni să mă puie cineva şi pe mine aşa în insectar, iar apoi să plimbe deasupra o lupă, dură în aprecieri chiar?
Teoretic nu.
În practică, unui observator serios i se plăteşte binişor pe o şedinţă (nu mai ştiu exact, a trecut o veşnicie de cînd aveam ceva bani!), în casa aia unde la poartă stă scris: "Psihanalist".


Streisand, chit că irită bărbaţii prin indispobinilitatea ei erotică (cred că, în pat, medita la următoarea campanie din viaţa ne-orizontală), cu o duduie pălită de soartă prin intermediul acelui nas naşpa, dar care a primit ori - nu a avut ce face! - şi-a clădit o inteligenţă brici.
De la viaţă avu, e clar!, energia.
















Da vino, bre, odată la Click!

Ok.



II

29 martie 2012.
Copertă, declaraţie:
"Almăşanca mi-a furat bărbatul la o petrecere!"
Zice soţia unui om cu bani (plus cacofonie - vezi la PS 3 prelegerea unuia personaj Camil P. despre jumătatea cu bani), Georgică Cornu.

Pe de o parte.
Dacă nu te numeri (nu e meritul tău, ci al sorţii, după cum raportul plăcut/neplăcut în viaţă e la fel oriiunde...) printre cei 80-90% dintre românii Click!, îţi pui iute întrebarea: Păi soţia respectivului ce păzea pe acolo, ce făcea în vreme ce o alta îi fura vergihetul?"
Nu am idee.
Tot legitima nu pare să pună în ecuaţie şi soţul - totuşi - infidel, tunurile fiind puse doar pe concurenţa feminină.

Deci noi nu putem opri adulterul, chit că ni-i la doi paşi (un scaun solid şi contondent pe măsură bănuim a se fi aflat la aceeaşi distanţă), iar vinovăţia evită soţul.
Bineînţeles că evită şi propria persoană, adică soţia. Din instinct, am sentimentul că aşa doamne focoase...






































... nu-şi pun probleme de culpabilităţi personale.
La o adică, ce filozof spunea că moralitatea e semn de slăbiciune?

Nu am a mă revolta aici, doar a-mi dumiri cum se face că acel mediu nu doar că nu găseşte aiurea cele subliniate mai sus, dar şi funcţionează pe baza lor?
Doamna Cornu, cînd emite părerile sale legate de relaţia Marin-Georgică, o face pentru a-şi menţine mariajul. Tunurile sînt puse strategic pe amantă, acţiune bănuită a avea şanse de succes. Nevasta nu se împarte aiurea în mai multe direcţii.
Personal nu vedem şanse în readucerea domnului pe calea cea bună.
Doamna Cornu este însă chitită în ale sale. Nu rezultă din discursul său, fie şi doar scris, vreun tremur de îndoială.



Mda, nu toată lumea are talentul aparte al fostei doamne Borcea.
Acea deprindere incluzînd nu atît înţelepciune seacă, dar şi previziunea că alde Cristi (dacă nu-l lasă inima între timp) se va plictisi de o jună ce altminteri nu-i e genul... Şi care, probabil, la anaghie maritală, va infinit mai puţin înţeleaptă decît fosta...

Cred că optica doamnei este şi aceea a mediului din care provin respectivii.
Familia trebuie să reziste în orice condiţii.
Este optica Societăţii.
Şi vizează - fără să-li bată capul dacă manevra mai ţine la un 2012 - siguranţa copiilor.
Iar, prin ei, a Speciei.


Nu ai cum, revenind la cuplul Cornu, să te întrebi cum ar arăta atmosfera din casa lor după ipotetica revenire a soţului. Simt că intră în categoria Ce rămîne nu mai e de trăit. Despre aşa ceva se scrie, se vorbeşte mai rar, CA DESPRE 60% - DACĂ NU MAI MULT - DIN ALE VIEŢII.



Doamna Cornu îşi mai acuză adversara de a fi interesată de banii lui Jorj.
O proiecţie elementară trădează aici că ea însăşi, divina şi planturoasa Oana, va fi vizat cîndva cam tot aşa...
Ce-i drept, a interesat-o şi firea aparent neinteresată a miliardarului... Se potrivea cu a ei, mai exact îi va fi permis să cînte ea 90% din timp, în restul avînd loc previzibila explozie de nervi a celuilalt.


Ce-i cu noul cuplu?
Aici pericolul de proiecţii personale, ale băgătorului în sufletul altora - păi există.
Dar mergem înainte.
Cred că, cel puţin deocamdată, regulile jocului n noua echipă sînt ceva mai clare. Iluziile-s mai limitate - iar aici George, în ciuda figurii reţinute, bănuiesc a fi avut anterior - alături de Oana - mai multe decît se putea bănui.

Şi mai este ceva.
I-am văzut într-o poză mai puţină festivă, ochii Marinei.



















Aici, sînt doar goi, teribil de glaciali (şi deloc în folosul propriu, dacă îl omitem pe cel al supravieţuirii) acei ochi.
Mai jos, latura dramatică pare mai clară:
















Bineînţeles, harnica teleastă are şi numeroase momente plăcute...




... dar nu am putut trece peste cele două imagini anterioare.













Se pune problema ce-i partea cealaltă a triunghiului.
E de precizat din start c-am meditat ceva mai de multişor asupra faptului că o fată cu succes postdecembrist a ţinut să-şi ia alături un idol al micii, al timpuriei ei tinereţi. Cînd va fi aplaudat - prin clasele 7-9 fiind - un faimos Victor Socaciu, pe la spectacolele Cenaculului.

Dincolo de asta, avînd în vedere poza de mai jos...

















... păi sentimentul mi-i de o relaţie cu tata.
O să-mi contraragumentaţi aici cel puţin două chestii.
Cum se poate, domne, săa firmi aşa ceva, că-şi căuta un tată? De unde aşa prostie, puicusorule?
Aici apele se separă, unii In God they trust!, alţii în Freud şi ale sale.

A doua observaţiune ar fi că Victor, cîndva, va fi arătat mai puţin de tată, alături de Marina.
Sînt convins însă că instinctul ei văzuse bine, cîndva. Probabil chiar îşi dorea ŞI un tată, fie şi un pic artist, boem, care să-i fie alături într-o muncă dură şi, poate, nu întotdeauna potrivită. Da, e vorba de tv!

Din ce văd eu în poză, Victor a încălcat un contract nescris, fie şi depus în fundul sufletului, fie şi nerecunoscut deschis.
Ce-i drept, îşi va fi văzut şi el de propriul drum de viaţă, ale cărui greutăţi, spărieturi ne trimit deseori la evitări care comportă inclusiv neglijarea problemelor partenerului -  trecînd aici şi cele pitite. Ale celuilalt.


Zic şi io.


Cui nu-i place, citească în continuare minunata gazetă, minunata Red Press (văd că yellow e mai puţin. pe coperta numărului de Click! analizat)




PS1

Nu am pretenţia că deţin adevărul, mai ales că informaţiile îmi vor fi parvenit trunchiate şi, posibil, cu oarece grad de subiectivitate - admit asta!.
Aş mai vrea să precizez că Marina A. nu mi-a fost simpatică (dar nici neapărat antipatică). O vedeam ca pe O utecistă limitată, care se zbate. Să fiu iertat, asta îmi era părerea, acum vreo 10-20 ani de pildă.

Pe de altă parte, nu m-aş lua la şuturi în exces...
... Cîtă vreme văd pe net aşa gen de reacţii:

Luana:
O putoare, nu trebuia sa se "intindă"cu milionarul de carton.De 10 ani avea timp sa isi puna ordine in casnicie.Concluzia,nici o diferenta intre ea si curvele de pe centura!

Parakimomenos :
La gunoi cu mizeriile occidentului nelegiuit!!! La gunoi cu babilonia ue, terorismul ussa, viclenia fmi!!!! La inchisoare pe viata cu tradatorii neamului!!!! Numai atunci vom avea si educatie, sanatate, ordine, pensii, salarii, pace, bogatie si liniste in tara!!! SINTEM VINDUTI SI TRANSFORMATI IN SCLAVII CAPITALISTILOR DIN OCCIDENTUL NELEGIUIT!!! TREBUIE SA FIM NATIONALISTI SI PATRIOTI!!!!!!!!! 


Şi ei-s de tratat cu eterna curiozitate. Urmată de înţelegere.
Totuşi - la un 30 martie 2012 de pildă - parcă n-aş fi mîndru să mă ştiu în aceeaşi asociaţie patriotică (de pildă Poporul român) cu dînşii...



PS2

Foto:
http://www.click.ro/sport/fotbal_global/Editorial-George-Stanca-Fotbaliada-Pestele_0_1364263620.html



















Semnalez, pentru contrastul cu rîndurile subsemnatului şi - implicit -  mai buna dvs. informare, rîndurile lui George Stanca privitoare la Marina şi Victor.


PS 3

"...
– Ei, Stefane, daca tata-tau ar fi fost ceva mai strangator, daca n-ar fi risipit atat v-ar fi lasat si voua sa traiti altfel decat traiti (va sa zica, desi avea aerul ca ignoreaza, stia ca traim in dificultate, cand parea ca pluteste pe deasupră). Dealtfel, ii semeni leit. Acum vad ca te-ai insurat si tu tot din dragoste.
– Unchiule draga – i-am spus, fara sa imi pot tescui in mine nemultumirea – drept sa-ti marturisesc, am cam inceput sa ma impac cu ideea ca tata n-a agonisit avere, ca sa ne lase mostenire. Caci mostenirile acestea nu sunt totdeauna fara primejdie. De cele mai multe ori, parintele care lasa avere copiilor le transmite si calitatile prin care a facut averea: un obraz mai gros, un stomac in stare sa digereze si oua clocite, ceva din slutenia nevestei luate pentru averea ei, neaparat o sira a spinarii flexibila ca nuiaua (daca nu cumva rahitismul nevestei milionare n-a inzestrat-o cu cocoasa rigida ca o buturuga). Orice mostenire e, s-ar putea zice, un bloc."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu