joi, 15 martie 2012

[VIAŢĂ] Observaţiuni misogine



Nu bag mîna în foc a fi un cetăţean care are ce are cu doamnele (pen'că nu-l bagă în seamă, vorba unui personaj Mărgineanu).
Dar nefiind cu ochii într-atît pe domni, la ele am observat mai bine unele chestiuni.

Rămîne doar să le punctez şi dintre cele bune ale divinelor fiinţe, ca bravă Balanţă ce mă aflu!...



Uneori sînt invidios pe Gonzalv Ionescu, acel personaj din călinescianul Biet Ioanide, care nu doar se avea bine cu fostele două neveste personale cît şi cu prezenta, dar iniţia acţiuni comune. Şi îi ţinea! Bineînţeles el era dintr-un anume aluat, iar jumătăţile succesive de asemenea, cît să facă posibilă nostima clacă, adică adunare laolaltă cu un scop comun.



La subsemnatul nu s-a nimerit posibil aşa ceva.
Asta e.
Bineînţeles că se ivi sub soare contrariul, micile acţiuni  - prieteneşti zice-se, dar pe care le doreşti foarte mult duşmanilor...


Ultimele două mă puseră la zid că stau prost cu a oferi afecţiune.Cam tîrziu mi s-a aprins lampa, dar tot e bine, ca unul ce nu voieşte să iasă curînd de pe minunata pajişte a relaţiilor cu sexul opus.

Nu ştiu cît are în comun o asemenea solicitare cu reproşurile că nu posedăm numărul suficienţi de centimetri la penis. Adică o chestie la care masclul mai totdeauna pică prost şi, în consecinţă e pus sub papuc. Întrebaţi cum e cu cei cu obiect mai mae, mai lung? Păi nici acel fericit nu scapă lesne dacă figurează pe lista celor de pus la zid: acela răneşte, loveşte în fine - căci nu toată lumea feminină este taman Elena Lupescu (extrem de interesat comentariul lui Alex Stoenescu aspra problemei!).

Bon.
Trecînd peste astea:


Nu am meditat foarte cîtă vrăjeală şi cîtă gargară este în vorba că femeile-s mai doritoare de afecţiune decît bărbaţii. E de ecrcetat.
De un lucru sînt însă sigur în domeniu: bărbaţii nu au voie, datorită regulilor sociale, să solicite afecţiune. Căci, din principiu, nu cred să pice vreunuia prost - mai ales că la sînul mişto al mamei a stat inevitabil şi el... - alintul de rigoare.


Deci problema asta e în suspans, rămîne de informat asupra viitoarelor explorări ordeanistice în domeniu.
Ce a apucat să observe respectivul este că treaba este precum la sete. Vrea ceva mai multă apă tocmai acela care este lipsit.
Ăla cere.
Deci afecţiune va cere ăla care nu are la origine prea multă în el, că aşa îi fură sortiţi părinţii.

Trec peste faptul că neafectivatul este inevitabil atras / ajunge în cuplu cu unul ca el, şi ăla vai de steaua lui în ce priveşte ploaia de căldură în copilărie...


Ar mai rămîne sub microscop ideea ce oferă acelaşi în locul afecţiunii etc solicitate..
După observaţiile mele, nu-i dă afară alintatul celuilalt (au treabă, nu se cade, nu ştie partenerul să recunoască ce e bun şamd), dar nu ar accepta ferească Sfîntul aşa constatare !


De fapt, lumea e plină de încercări de dus cu preşul.
Paranoie?
Bineînţeles.
Rămîne de văzut aici doar cîţi paranoici acceptă cu braţele deschise o asemenea etichetă.

Io-s paranoic, bre!

6 comentarii:

  1. Un lucru e clar, cind nu te intelegi cu nimeni, problema e la tine, o explicatie poate fi si paranoia...

    RăspundețiȘtergere
  2. De la misoginism la paranoia mi s-a parut cam tras in diagonala cursul scrierii caci paranoia imi pare a fi asexuata, ca si lipsa de afectiune.
    Ca femeile o recunosc si o cer de cand lumea si pamantul asta n-a exlus nicicand recunoasterea din partea barbatilor.
    Ca ei n-o fac e pentru ca tot de confratii lor s-au "temut". Nu te poti plange la o bere ca nevasta nu te tine in brate, pe cand ei de-i spui asta poti avea mare castig: femeia are instinctul matern, de grija scris in gene si o astfel de cerere i-ar maguli abilitatea de-a oferi afectiune.
    Acum, ce-i drept, sunt femei si femei, ce apreciaza una nu ar aprecia in veci ailalta, dar si barbati care cred ca toate femeile-s la fel.

    Observatiunea mea pe tema asta, de-altfel intriganta, e ca a-ti marturisi indiferent de gen lipsurile nu-i o dovada de slabiciune ci chiar de intelepciune. Altfel cum poti avea macar o sansa sa fii inteles daca nu oferi nimic spre intelegere.
    Ce-i drept, trebuie sa treaca omul un pic prin viata pana ajunge sa stie ce vrea in materia de dragoste si relatii. Ca nu-s totuna :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mă bucur să ştiu între cititorii blogului meu o femeie cu minte atît aşezată, cît şi mobilă...

    RăspundețiȘtergere
  4. Eh, domnule Ordean, incercam. Prostia omeneasca ne atinge pe toti si tocmai cand ne credem mai stiutori si mai chibzuiti. Simtirea insa nu ne minte, dar nici n-avem ureche pentru ea tot timpul.

    p.s. initial v-am citit pentru ca aveti un stil de-a scrie in care daca ai ratat un cuvant pierzi sensul exprimarii si mai mult de-atat, paragrafele care trec de la una la alta simuleaza intocmai gandurile omului ce nu-s tocmai randuite si potrivite, da's autentice. Aa, si mai dati si cu adevarurile de perete, chiar si subiective fiind, si-s multi care spun "eu nu", dar ei "da".

    RăspundețiȘtergere
  5. "De un lucru sînt însă sigur în domeniu: bărbaţii nu au voie, datorită regulilor sociale, să solicite afecţiune. "
    De unde pana unde atata siguranta in a afirma asta? Precizez: in opinia mea nici o conventie sociala nu impune ca barbatii n-au voie sa solicite afectiune.
    Numai ca afectivitatea reala este o chestie profunda, nu de fatada, bazata de multe ori pe reciprocitate.

    RăspundețiȘtergere
  6. "De unde pana unde atata siguranta in a afirma asta? Precizez: in opinia mea nici o conventie sociala nu impune ca barbatii n-au voie sa solicite afectiune".

    Păi să ne imaginăm o scenă, în public:
    O jumătate cere celeilalte să-l mîngîie pe umeri, pentru disipat tensiuni.
    Cum dă cînd unu pe doi e femeie şi cum, cînd e bărbat?

    RăspundețiȘtergere