joi, 26 aprilie 2012

[ISTORIE ALPINISM] În fugă


Reproduc mai jos conţinutul unor mesaje, ele însele fructe ale unor nimeriri personale din dimineaţa aceasta.

Destinatarul iniţial fu Marian Anghel, animatorul Grupului de istorie Alpină.

link



I

Ştiam că unul dintre însoţitorii lui Baticu la premiera Fisurii de sus a Ţapului...

Foto: 2010
... nu e un oarecare, socialmente. E vorba de Horia Stamatu (Buletinul Alpin îl dă drept, în 1937, drept Stamate). Poet între altele.

http://www.alternativaonline.ca/HoriaStamatu.html

Văd acum că nici al doilea secund de atunci nu era un oarecare, ci Stelian Stănicel - care publică de pildă:




Uite de asemenea şi text Baticu despre premiera Fisurii Ţapului, din Amintiri

"FISURA ŢAPULUI

Fisura aceasta este o spintecătură distinctă, situată pe faţa stîngă a Văii Ţapului (cum urcăm) în amonte de punctul unde brîul, coborînd din Creasta Frumoasă, atinge firul văii. Privită de la distanţă, pare o despicătură verticală.
Ascensiunea traseului am făcut-o la 3 octombrie 1937. Aveam, ca secund, pe Ion Şincan. S-a efectuat acest drum pentru a înlesni unor membri aderenţi ai clubului să promoveze în categoria activi, aşa cum cerea statutul: de a fi participat la o premieră.
Primii paşi în Fisura Ţapului i-am făcut pe peretele din dreapta, avînd fisura în faţă. După ce am urcat liber cîţiva metri, am fost nevoit să mă întorc către stînga şi să folosesc muchea din stînga a fisurii. În acest loc am bătut un piton pentru asigurare, deoarece peretele mă arunca în afară. Cum fisura era îngustă, neavînd caracter de horn, nu se putea face ramonaj. Singura soluţie ca să avansez a fost să folosesc prizele mici întîlnite. Am urcat însă în şpraiţ, adică prin opoziţie, atît cu mîinile cît şi cu picioarele. După ce am parcurs o bucată de drum, am bătut un al doilea piton. La capătul unei lungimi de coardă, am ajuns în Hornul Negru, a cărui înclinare este mai mică. Am bătut acolo al treilea piton ca să-i asigur pe ceilalţi, pe care i-am adus pe rînd în horn. Hornul Negru este scurt, nu prezintă dificultăţi,
aşa că l-am urcat repede şi am ieşit în Strunga Neagră, de acolo în Valea Seacă a Coştilei la baza Colţului Mălinului."



II


  Turing Clubul României scoate în deceniul patru o hartă, semnată (alături de Mihai Haret şi de Radu Ţiţeica) de Ion Protopopescu, profesor la Timişoara.


Ştiam că a fost legionar, însă uite ce descopăr într-o carte alui Horia Sima - poate e de reţinut:


"În seara de 23 Ianuarie 1941, mi s-a pus în vedere de catre Serviciul German de Securitate (SD) sa parasesc locuinta lor, în timp ce ceilalti camarazi ai mei care se aflau acolo, continuau sa se bucure de ospitalitatea lor. Probabil, în urma unor ordine venite de la Berlin, se facuse aceasta discriminare. Vor fi salvati toti si dusi în Germania, în afara de oaia neagra, Horia Sima.
Am fost invitat de Geissler, seful Gestapoului din Bucuresti, sa înnoptez la el. Am fost bucuros de aceasta mâna de ajutor ce mi se întinsese, când altii îmi aratau usa. Locuinta lui Geissler avea însa un dezavantaj. Nu se bucura de statut diplomatic, cum era cazul cu SD. Asadar, la Geissler, autoritatile puteau face perchezitii. La scurt interval de la intrarea mea în casa lui Geissler, apare Doamna Liliana Protopopescu, sotia profesorului, ca sa ma întrebe daca locuinta în care ma aflu este sigura. Altminteri, ea îmi va cauta o alta gazda. I-am raspuns ca ma simt în siguranta si i l-am aratat pe Geissler, gazda mea."




În completare, despre familia Protopopescu.


B)
Nu am textul (meu!) Word la îndemînă - cu informaţii montane despre Liliana Protopopescu, aşa că îţi ataşez o captură ecran.

 


C)



  III




"
DAN RĂDULESCU
Doctor în chimie, profesor universitar. S-a născut la Bucureşti în anul 1884. Licenţiat în chimie din anul 1906. Doctor în chimie la Berlin (1931).
Profesor la Liceul Militar Mânăstirea Dealu, Universitatea Bucureşti, Universitatea Cluj. Preşedinte al Societăţii de Chimie din România, secţia Cluj.
Autor a numeroase lucrări de specialitate. Peste 150 de comunicări în reviste de specialitate din ţară şi străinătate.
A publicat şi versuri în revista Gândirea sub pseudonimul Ignotus.
A fost membru al Senatului Legionar. A candidat şi a fost ales pe listele Partidului Totul Pentru Ţară la alegerile din 1937.
A trăit până în anul 1969."

Am impresia că e acel Dan Rădulescu, doctor, pe care il tot pomeneste Mihai Haret, drept pionier al mersului prin abrupt (şi va fi fost ceva in directia asta...).


Haret il indica drept clujean, dar se pare ca avea in vedere locuinta acestuia din acest oraş.
Este, DR, şi apropiat ca virsta de Haret - de unde aproape convingerea ca e vorba de montaniardul de care aminteam.




PS
Da, m-am convins, el e - îmi aduc aminte de o prezentare a lui Haret parcă: "nepot al lui Aricescu"
Or:
 


Sursă imagini (plus text interesant acolo).



IV



LUCIA TRANDAFIR


Medic, profesor universitar. S-a născut în anul 1914 la Bucureşti. Este sora decemvirului Ion Trandafir, omorât prin ştrangulare în anul 1938.
Studii la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Specializări în Germania şi Statele Unite.
În anul 1936 preia conducere Cetăţuilor (organizaţia feminină a Mişcării Legionare) de la Nicoleta Nicolescu.
După lovitura lui Antonescu din anul 1941 ia drumul exilului şi se stabileşte în final în Statele Unite, unde activează în pediatrie şi dermatologie, apoi ca profesor universitar. S-a stins din viaţă în 1981 şi a fost înmormântată la cimitirul românesc Vatra din Statele Unite, înfiinţat de episcopul Valerian Trifa.




Bineînţeles că-i cazul aici, pentru cei mai puţin la curent, al unei prezentări fie şi fugare a lui Ion Trandafir.  

( Următoarele două fotografii sînt din arhiva Sorin Tulea, la care am avut acces prin amabilitatea domnului Cristian Cuțurescu)


Este născut în 1912.
Face parte din noul val al alpinismului românesc, raportat la anii 1934-35. Iniţial această pleiadă este îndrumată de fondatorul Clubului Alpin Român, Nae Dimitriu, de pildă în flancul nordic al Acului Mare din Moraru. Apoi, firesc, junii pornesc pe cont propriu. În Fisura Gălbenelelor, la 13 octombrie 1935, în formula: Niculae Baticu, Ion Trandafir,  Dan Popescu, Sorin Tulea.
Primii trei atacă peste o săptămînă peretele Gălbenelelor, stabilind finalmente întîiul traseu de perete de la noi, unde nu izbutise alţii nici nu gîndiseră la un asemenea drum!) nici Nicu Comănescu, cel mai titrat alpinist român al epocii.


L-am întrebat pe nea Baticu, cine era mai bun între secunzii săi. Mi-a răspuns fără ezitare că Ion (Trandafir).

Care era nu doar "un îndrăgostit de Ţimbalele Pietrei Craiului"... , cum îl prezintă camaradul său de coardă, dar şi nu explorator. El caută şi găseşte spre Picătura o nouă rută, pe muchia din stînga cum sui a Vîlcelului Spînzurat. 



 Totodată, iscodeşte - coborînd fără îndoială din Brîul Mare al Coştilei - partea superioară a muchiei dintre văile Coştila şi Gălbenele.


Nu apucă să parcurgă însă creasta Coştila-Gălbenele alături de Baticu şi alţii (31 mai 1936), întrucît îl duce Firul vieţii / se mînă  singur în grupul de zece legionari care îl execută în mai 1936 pe fostul lor comiliton Mircea Stelescu, ultimul aflat pe un pat e spital.

http://forum.lovendal.net/index.php?topic=1751.0
Trandafir nu trage cu pistolul aici, ci este de pază împreună cu un alt amic, prin preajmă. De aceea nu este condamnat la muncă silnică pe viaţă, ci doar la 10 ani de închisoare.

Din care iniţial petrece frumos...


.. la Văcăreşti (o imagine mai bună există în Buletinul Alpin verde, adică numărul 2-3-4 per 1940). Trandafir este cel de jos, stînga ("era mai mic ca vîrstă între ceilalţi", menţiona Baticu).

Va fi trăit - fie şi în recluziune - pînă în 1937 extazul ascensiunii electorale a grupării căreia îi era fidel, care ajunge a treia forţă politică a ţării, dar apoi lucrurile devin dramatice. ba chiar tragice. Carol II instituie la începutul lui 1938 dictatura regală, cu scop principal anihilarea Legiunii. Şi nu se lasă pînă nu ordonă executarea Căpitanului Codreanu, a nicadorilor ce-l suprimaseră (poate justificat) pe I.G. Duca, cît şi a decemvirilor de la Brîncovenesc.
Moartea pomeniţilor şi cele care au urmat imediat (corpuri îngropate sub planşeu gros de beton, la Jilava) ţine de sinistru - care se va repeta şi în septembrie 1939, după asasinarea lui premierului Armand Călinescu, cu sute de legionari executaţi şi expuşi apoi public.





V

Între apropiaţii liderilor Grupării Alpine/CAR, pe care i-au însoţit pe munte, s-a aflat şi inginerul Ştefan Vasiliu. Dacă memoria nu mă înşreală, a participat în 1933 la premiera care a... retrogradat semantic Fisura Verticală a Gălbenelelor, pentru mai domolul  Horn al Coamei.

http://alpinet.org/iic/iic01-01/014.HTM
Nu am la îndemînă fotografia din Buletinul Alpin 1933.


 Între altele:

Îl regăsim şi pe el între fruntaşii legionari (fără să fac din asta vreo culpă!):

ŞTEFAN VASILIU

Inginer. S-a născut la Iaşi în anul 1908. Şef de promoţie al Şcolii Politehnice din Bucureşti în anul 1930. Intră în Mişcare Legionară în anul 1934. Consilier tehnic şi secretar personal al lui Malaxa.
În septembrie 1940, odată cu venirea la putere a regimului legionar, devine director general al uzinelor Malaxa la vârsta de 32 de ani.
Persecutat în permanenţă de regimul comunist, timp de peste 40 de ani în care nu şi-a pierdut nimic din caracter şi verticalitate.
A trăit până în anul 1989. 



Un comentariu: