vineri, 6 aprilie 2012

[OAMENI DE MUNTE, ISTORIE] Mă lămurii, după ani...


Cum se rezolvă, în timp, unele dintre nelămuririle existeenţei...



Niculae Baticu, relatîndu-mi despre activitate alui în Liga Apărării Naţional-Creştine, mi-a povestit o scenă, în biroul prezidentului profesor AC Cuza.
Pe de o parte, că faimosul antisemit l-a oprit în birou 9 ("Lăsaţi- să stea, cei ca el sînt viitorul organizaţiei/ţării!"), în vreme ce alţi boşi ai LANC aflaţi în preajmă voiau să-l huşuie pe tînăr - lucrurile aveau loc probabil pînă în 1933.
E posibil ca aceasta să fie singura imagine din colecţia-mi cu aşa-zisa baracă a constructorilor Crucii Caraiman (1926-28). Am avut poza scanată ani de zile şi abia acum o privesc mai atent, descoperind acea construcţie mică de lemn. De fapt, Florin Ştefănescu, contemporan şi amic cu Baticu, preciza că erau de fapt două barăci, una a inginerului Butculescu parcă (unde îşi avea inclusiv planşeta şi altele asemenea), alta a muncitorilor.
Baticu era iritat că nu a preluat nici o asociaţie montană acele construcţii, pentru a le transfotrma în adăposturi turistice - situaţie în care iarna mai puneau pe foc cîte o scîndură-două, pînă nu a mai rămas nimic.
Imaginatic incurabil, mă gîndesc cum o fi arătat viaţa constructorilor... Îmj fuge mintea întîi la zilele - fie şid e vară - reci şi umede. O fi urcat vreun grangur pînă acolo? Regina Maria, zice-se iniţiatoarea Crucii Eroilor, nu cred că a făcut-o, avînd ce-i drept şi o vîrstă (nu toată lumea e Bucura Dumbravă, la peste 50 de ani pe Acele Morarului).
Dacă m-am luat ca de obicei cu gargara şi aici, să fiu iertat, oameni buni! Aşa e cu ăia neancoraţi în realitate...

 
N. Baticu la vîrsta cînd povestea unuia mult mai tînăr despre trecerea-i prin LANC-ul profesorului Cuza.

http://ac-cuza.info



Nu-s de discutat aici opiniile politice ale faimosului profesor ieşean (în imagine, tînăr, din vremea prieteniei lui cu N. Iorga). Cert este că ulterior, mai copt, Baticu a preferat charisma lui Corneliu Zelea Codreanu.
Nu cred că e de făcut haz, cum spuneam, de aşa opţiuni, cîtă vreme şi noi, după un 1990, de cîte ori nu ne-am dat ulterior pumni în cap pentru plasamentul ştampilei electorale...




În acea încăpere(camere ale sediului era arborat drapelul/semnul electoral al LANC, gardul, de care Baticu ţinea să-mi pomenească faptul că era foarte vizibil de vizavi de acea clădire din Calea Victoriei, mai exact din aripa sud-estică a palatului Regal. Tot NB preciza că lui Ferdinand I (evident pînă sămoară, în 1927) pasămite nu-i pica bine acest semn de existenţă al tumultoasei organizaţii.

Mărturisesc a nu-mi fi pus imaginaţia la lucru ce şi cum, pe unde este / ar fi fost exact clădirea cu sediul LANC. Ca orice om, bănuind că lumea începe cu el, respectiv actuala configuraţie a Pieţei Palatului (să-i spunem aici aşa, nu a Revoluţiei) este cea de azi - zonă largă, aerisită.

Am nimerit însă un calendar scos pentru 2012 (să mă ierte proprietarii, editorii că nu-i ţin minte!), unde se vede cum arătau locurile înainte de 1944. Pomenesc această dată deoarece este posibil (şi de verificat) dacă imobilele lipsă azi nu au suferit stricăciuni mari la bombardamentul german din 24 august 1944. E de văzut aici, nu ştiu de unde am reţinut că la 8 noiembrie 1945 era un spaţiu măricel deja...


Locurile sînt greu recognoscibile pentru trăitorul din 2012.
Vag descoperi familiarităţi în gardul cu ghereta (chit că ultima nu mai există aici, azi), din dreapta, al palatului regal, apoi în stînga Biblioteca Universitară de azi.
Statuia din centru-dreapta, a lui Carol I, a lipsit multă vreme din peisaj, fiind reamplasată de puţin ani.

Nici a doua clădire, pe stînga Căii Victoriei, nu ami există azi, fiind înlocuită cu - preiau expresia vremii -  un block-haus, existent şi azi.



PS

Cu speranţa că nu e cel mai urît lucru din lume, postez şi alte imagini din acel calendar de perete.

 Hotel Bulevard, între Galleries Lafayette (Magazinul Victoria) şi CEC, pe Calea Victoriei. Avariat la cutremurul din 1977, clădirea a fost ulterior demolată, pe spaţiul gol ce a dăinuit acolo ani buni ridicîndu-se finalmente Palatul Bancorex, ulterior BCR.

 Hotel Athenée Palace

De cercetat ce este cu această această clădire adăpostind Societatea generală a funcţionarilor publici. Cum, nu am treabă (şi bine zicea Dan Vasilescu!) de-mi bat capul cu fleacuri de-astea? 
Se poate.
Însă anunţ respectuos că mă gîndesc şi la prezent plus viitor.

 În stînga, Teatrul Naţional, cel de pînă în 1940, între palatul telefoanelor şi Blocul Adriatica (acum aflu şi eu unde era acesta!)

 Vedere cam tot de acolo, dar în sens invers.

 CEC, pe Calea Victoriei.

 Ăsta înţeleg că fu Palatul Sturdza. Cu ocazia asta m-am lămurit şi cum fu cu demolarea lui. Credeam că pe locu-i fu ridicată clădirea Guvernului de azi, dar văd dintr-o imagine că fiinţară o vreme în paralel...

http://bonaparte-si-domeniilor.blogspot.com/2010/01/parcul-bonaparte-istoria-strazilor.html
Că veni vorba, siteul pomenit  pe rîndul anterior pare interesant!


 Cercul Militar (numite pe vremea comuniştilor: Casa Centrală a Armatei). Tramvaiul 14 de acolo cred că ducea la fix spre viitorul domiciliu al cercetătorului amator de azi!

 Orice comentariu e de prisos. Poate doar asupra circulaţiei auto...

 Din preajma CEC, vedere spre Galleries Lafayette, respectiv Biserica Zlătari.

 Blocuri existente şi azi, la ieşirea Căii Victoriei la mal de Dîmboviţei, în actuala Piaţă a Naţiunilor Unite. Pe vremuri i se spunea Piaţa Senat, nu am idee de ce (oamenii secolului XXI au limite...)

Chiogîrli, cum ar fi zis un personaj deal lui Marin Preda, din "Delirul" parcă. Podul, din dreptul Căii Rahovei, imediat la sud de Tribunalul Mare, nu mai există. Haioase autobuzele epocii, deşi nu pot şti cum va trata un bucureştean de la 2100 Mercedesurile de azi...


A se revedea!



2 comentarii: