miercuri, 16 mai 2012

[DINCOLO DE VORBE] Poruncile lui Chilian

Albumul 10 porunci, al lui Florin Chilian, este unul pe care îl ascult relativ des (parcă mi-am mărturisit aprecierea şi aici...). Mă mişcă. Mă urneşte, rezonează cu ceva din adînc. Poate revolta în sine. Poate iritarea pe popi, pe maturi care duc cu preşul în ale vorbelor.

Mi-am dat seama însă, ascultînd întîmplător mai atent materialul în cauză, că se pică, în afirmaţiile de acolo, în altă extremă.

Şi ea nerealistă, acea extremă... I-aş spune incorectă, de pildă pentru că autorul se joacă şi el aidoma popilor cu morala, cerînd de pildă "oamenilor mari" să dea "o lege-nteleapta /.../ fie si-un decret guvernamental ordonati sa va creasca si-un profit moral..."

În general subsemnatul este mai prudent ca niciodată cînd îi este vînturată pe sub nas ideea de moralitate...

 

Apoi.

Nu mă pricep în ale filozofiei artei, dar am sentimentul că, pe tărîmul acesta,  mai toţi banii îi faci adresîndu-te inconştientului. Iertat să fiu dacă descopăr abia în preajma pensiei acest eventual adevăr...

Nu explorez cît Florin Chilian, în 10 porunci, se adresează inconştientului, dar mi-i clar că are treabă cu infantilismul destinatarului.

Prin infantilism (acela împotriva un Carl Jung găsea potrivit să îndemne la luptă întreaga viaţă) înţelegînd inclusiv tendinţa de a da vina pe alţii pentru neplăcerile tale.

Sau de a primi gratis serviciile preoţeşti, fără să-şi bată capul din ce supravieţuieşte acea instituţie.

"Oficiază cununia între Dumnezeu si Drac..
Ca în viaţă.
Nu ne mai botează pruncii,
Mortu-n casă ţi-a rămas dacă
Nu le bagi degrabă în sutană un plic gras..."

(Se înţelege de aici că un plic subţire nu e de ajuns - ceea ce totuşi nu e adevărat...)

radiotop.ro

Infantilă este şi neimplicarea lucrativă. Cantautorul - altminteri intuind bine ce-şi doreşte categoria de auditoriu vizată  - huleşte în versuri conturile în bancă ale prelaţilor, însă nu pare interesat de vreun efort în a dobîndi aşa ceva.

 

Din ograda infantilismului provine şi nerealismul, se înţelege că asupra vieţii (pe care altminteri o tot pomeneşte în refren: Ca-n viaţă...), de a te aştepta la un popă umil.

"Uite are popa vila, are barca cu motor / A uitat ce e umilinta, raiul stă în curtea lor..."

Un asemenea slujitor al Domnului, cu ochii în pămînt a semerenie, nu cred că i-ar transmite forţa de a depăşi vreun impas. Plus că acelaşi nu ar putea gestiona problemele parohiei, să zicem, dacă ar umbla prin... viaţă cu figură de ins încovoiat, gata să ofere loviturilor şi al doilea obraz.



În acelaşi timp, abordînd un pic vechea poveste a relaţiei dintre autor şi operă.
Cel revoltat şi dornic de moralitate, Chilian adică, apucă să spună  în album că bea bine uneori, nu şi faptul că aplica într-o vreme (pînă ea a plecat) dese corecţii partenerei de viaţă, cîntăreaţa Ana-Maria.


Nu dau cu parul, doar observ.
Totodată, nu am pretenţia a fi cel de dedesubt, pur şi simplu am vrut să închei niţel mai senin postul. 

efemeride.ro


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu