luni, 14 mai 2012

[ÎN SPATELE VORBELOR MARI] Cine iubeşte şi lasă


Avu mare trecere la public în secolul trecut melodia Mariei Tănase "Cine iubeşte şi lasă"




De obicei prefer, la posturi de muzică aici, doar melodie, nu vreun clip cu melodia, pentru a nu împrăştia  excesiv atenţia cititorului. Avînd însă în vedere citatul doct de acolo, mi-am zis că emrită şi el o părere...

Datul cu părerea...
Care a ajuns un păcat - fără săs e mai pună problema de acea opiniere (am zis bine?) este valabila sau ba.


"Cine iubeşte şi lasă",  are toate ingredientele pentru a împinge pe ascultător în tabără de simpatii cu emitentul, implicit în furia acestui din urmă pe trădătorul în amor. Nu ai cum scăpa de lassou, îs acolo toate formele posibile de persuasiune. Ajungi să te temi chiar, printr-un joc al sufletului, că dacă nu rezonezi, nu-l sprijini în demers pe năpăstuit, vei ave aparte chiar tu de tîrîişul şarpelui, de pasul gîndacului.


Un asemenea bocet face parte însă din gama plînsetului.
Care posedă o mare artă în a rezona cu fostele dureri ale ascltătorului şi, prin urmare, în a-l face pe acesta foarte sensibil la demersul smiorcăitului.
E ca la mamă, face orice pentru a popotli plînsul odraslei.
Şi omul matur reacţionează la fel, ar face orice să nu mai audă acel detonator, inclusiv plecînd din locul cu muzică. Probabil, cînd nu se îndepărtează, poate interveni şi necesara refulare freudiană.

Despre plînset în sine, cred că e de notat a face parte din ceea ce Jacques saome - poate şi alţii înaintea lui - numeşte sentimente ecran. Adică acoperă, ascund o durere mai mare.
Că nu poţi suporta la un moment dat o durere mai mare, poate fi de înţeles. De fapt, foarte de înţeles. În practică, neluînd cunoştinţă de acele rele interioare şi mai şi, eşti condamnat să nu ai idee cu ce te confrunţi şi, implicit, să fie ca la loz în plic: în mod sigur nu cîştigi dacă nu joci.

Cel care plînge semnalizează avizatului că nu are şanse să iasă din vechiul şablon. Va merge şi în viitor, în ciuda lacrimilor de azi, pe acelaşi drum, către acelaşi pragd e sus, ba chiar şi cu acelaşi d emo de descărcare, respectiv de manipulare a ceorlalţi în scopul unui ajutor. Acesta din rmă fiind totuşi din categoria comodă, de genul Daţi-mi voi, că eu nu am de gînd să mă zbat.



Legat de cîntecul Mariei Tănase, emitentul nu-şi pune acolo problema că în viaţă pot apărea situaţii în care să dai de cineva şi mai şi, părăsind partenerul de la un moment dat. Cpci aşa vrea specia, prin intermediul unor porniri de necontrolat în sine, dar şi al plăcerii.
Vorbesc chestii neplăcute? Se poate. E adevărat sau ba ce spun+ Ziceţi că da, însă pe aşa drum se duce naibii giudeţul social, ordinea omenirii...
Parcă nu aş lua lucrurile într-atît de în negru, chit c-a suflerit şi subsemnatul trădare, abandon (acela de a nu fi suficient de valoros, s-o punctăm!). Dar cîţi dintre noi nu au trase plase la rîndul lor, mai ales doamnele, care aşa au fişa postului, pînă dau de tipu alături de care specia le şopteşte că se poate purcede la plămădirea unui copil?

La aceea nu se gîndeşte jeluitorul, care nu v-o fi fost chiar urîtul sau urîta satului şi, în consecinţă, v-a fi zis şi el bye bye altora...


Trecînd şi pe la textul ce tronează peste melodia linkat, ca amator în domeniu ce mă aflu nu pricep care e diferenţa între curvar şi prea curvar.
Enigmă mi-i şi dacă scriitorul veterotestamentar va fi avut vreun înşel la viaţa lui, cert pare a fi însă dezamăgirea în domeniu a celui care a a creat videoclipul. Îi pot intui profilul, sentimentului - acel amestec între scriiturile sfinte şi cele profane ţinînd de suflet.


PS
Cu multă invidie, am descoperit că un blog profan, al unei domnişoare pe care altminteri o stimez mult, are parte curent de zece sau peste comentarii.
Al meu, ioc!
Bineînţeles că aşa ceva dezarmează, între altele şoptind că producţiunile mele nu fac doi bani, că-s pe drum greşit şamd.

Creeed.... că nu voi da înapoi. Merg pe acelaşi drum.
Îmi asum riscul.
Nici n-aş avea succes copiind stilul Meet the sun. Chit că şi mie îmi place atît de mult soarele...
Başca Beatlesilor...







2 comentarii:

  1. Am lasat ieri un comentariu cat casa (nu ca sa compenseze lipsa pe care o invocati, departe gandul, doar ca m-am pornit pe vorba si-aveam si timp) si cum nu-l vad inseamna ca a ajuns in spam.
    Ar fi bine sa fie si-acolo ca altfel imi trebuie o gramada de timp sa reiterez ideile ce oricum n-ar mai avea farmecul primei versiuni...

    RăspundețiȘtergere
  2. Îmi pare rău, dar nu am făcut nimic între timp.
    Unde e spamul ăsta, de blog?

    RăspundețiȘtergere