vineri, 15 iunie 2012

[ISTORIE, MUNTE] 13 iunie 1990 partea II


... Rămăsesem cu reproducerea însemnărilor dintr-o tură personală la 13 iunie 1990.
În Coştila, Valea Urzicii. Vreme închisă, picături de ploaie, ba chiar spre sfîrşitul zilei voi nota că "ploaia s-a înteţit".

Bineînţeles că un minim respect pentru cititor ar fi obligat aici la o schiţă - căci nu toată lumea este ştiutoare a locurilor, ca să nu spun a sportului Abruptului.
Iată deocamdată o serie de poze, chit că din alte ocazii din 1990, inclusiv mai însorite.
Mai exact dintr-o tură-cuşmă a Bucşoiului, cu roată pe sub vîrf a acestuia, deasupra văilor Pietrelor, Caprelor, Rea şi Bucşoaia.




Bon. 
Partea  doua a postului ăsta a stat mult pe ţeavă, ca la orice perfecţionist (prin definiţie şi leneş...) Adică am tooot căutat lucruri cît mai la fix, şi riscam să mă ia anul nou.
Aşa că încerc să reproduc locurile urmate în iunie 1990 prin imagini nu pe nori ci pe soare, nu la 13 iunie a anului, ci cînd s-a putut.. A se scuza naratorul, în consecinţă!

Releul Coştilei, în drumul spre apropiere spre gura văi Mălinului.


Poza este, poate lesne de reperat, la o Cupă a Mălinului. Se vede în spate, eliberat de zăpadă, zona orizontală de care pomenesc în descriere, ce desparte văile Mălin şi Priponului.

Acum invers, de pe acea zonă spre cumpăna amintită. Fascinante locuri - şi încă spun puţin, conştient în acelaşi timp că nu e deloc obligatoriu ca şi alţii să rezoneze astfel.



 Din Valea Mălinului, prin iulie, spre obîrşie şi amintita zonă plană, în partea dreaptă a imaginii.

Bazinul Văii Urzicii, chestie de 24 mai şi deci cu mai multă zăpadă decît în ziua debutului Urîtei Mineriade. În altă ordine de idei, uite că mi-a trecut cu bine puseul de perfecţionism, pot posta aici şi  ca acestea în loc de minunăţii şi fără să se prăvale pămîntul!

 Muchia Urzica - Mălin. Parte apînă spre ultimele trei colţuri ţine de ramurile Brîului de Sus, 
apoi trecîndu-se (altminteri relativ domol) spre zona Brîului de Mijloc, unde se află şi mica şa de obîrşie a Văii Ţapului (altă minunăţie, adaug, intrat se pare în transă!).


Ca idee de jururi, vedere spre Omul. mamă, ce zi! (Ce noapte, cu o lună superbă, la refugiul Coştila!). Este drept că tare minunate sînt şi zilele cînd ne întoarem întregi de pe coclauri. Nu-s obsedat de posibilitatea ruptului gîtului în drumurile noastre alpine, dar aşa mi-a venit din senin să precizez aici. ca să nu vadă cineva, din greşeală, doar partea superbă a lucurilor....

De colo-şa, Acele Morarului arată ca mai sus.:

Bon.
Două trepte banale (dacă nu le prinzi în noapte neagră şi pe măzăriche depusă de iulie – unii au păţit-o!) şi ajungi pe prispa largă unde debutează spre aval zona brîului de Sus.

 Aşa pleacă Brîul, mai exact ramura lui considerată principală) spre Vest / bazinul Urzicii. Superb loc!
Ia să mă lăbărţez iar şi să prezint o imagine din sens invers, din muchia spre Valea Caprelor. Dar asta să fie unica problemă, poze în oarece exces din acest colţ de rai...

Din Creasta Urzica - Valea Caprelor. Brîul principal este cel cu grote. Sub el se ghicesc ceva ramuri inferioare, chit că unghiul le mai deformează.  
  
Acolo, din nectarul peisajului gustă şi fratele Mugur Ilie 

Loc frumos, acum sesizez, DE CORT. Dar să fim noi sănătoşi, la planuri neîmplinite de cort în abrupt cine mă întrece? Dar tot recomand altora grota "La televizor" de sub Colţul Mălinului, pe brîuleţul spre valea omonimă!

 De acolo, în aval, Urzica. Coborîrea mea din 13 iunie (dar şi o alta cu Mugur, în 2005 parcă)
s-a făcut pe iarba de pe acolo, unde dacă nu o cauţi cu lumînarea nu paţi nimic.
Dovadă că vă scriu astea.


Dar uite şi-o poză mai domoală...


... plus una de vizavi:


... cu pomenitele în Jurnal două colţuri pînă unde poţi avansa din Brîul de sus...

 Eternele-mi divagaţii. Dar informaţia în exces să fie singura problemă pentru cititorul amator de abrupt! E, din muchie în amonte pe ea, urci pieptul cela de piatră, 4-5 metri, şi prinzi o brîniţă frumoasă ce duce în Vesticul Urzicii. Carele altminteri, mai jos, pînă în panglica Susului, parcă are o belea incomodă. De acolo, din Vestic, poţi ieşi lesne la platou. Pomenesc asta şi pentru că la o tură solitară din 1995 am coborît pe acolo.

Uite trecerea pe acel brîuleţ comod spre Vestic (alegeţi dvs. eventual alt nume, să nu se spuie că monopolizez şamd!)...

Pe acolo, şi mutra subsemnatului, mai speriat de bombe pe atunci ca azi. Dar mi-e drag tipul de acolo - ori barim încerc, şi voi avea succes!
Se vede brîuleţul pe unde am venit. Cald, frumos, plus Mugur cu maşina la întoarcere. În vara aia eram la o primă cădere profesională, ce finalmente s-a soldat cu slujba cică de doi lei şi leafă pe măsură de azi. Altminteri, pentru a cita din clasicii cu tricou roşu, "Ce nu te omoară te întăreşte!". Pare că aşa e. Altfel nu spuneam nebunia cu cheful de a-l întrece profesional.
Ce chestie! Se uită naiba vreunul mai tînăr la scrisele astea şi, după ce-şi face cruce, mărturiseşte că mă credea cu scaun la cap.

Vedere de acolo spre Brîul de sus principal. Ca bandă geologică, brîul secundar pe care mă află e frate cu cel dinspre creasta spre Mălin, atîta doar că nu permite ieşire într-acolo, căci întîlneşte nişte pereţei suficient de neam-prost cît să dai înapoi.

 Camaradul de drum, pe muchia C.-U., pozat de mine de deasupra mici  trepte de care am pomenit.


 Acele, ceva mai de jos. Şi Mugur în creasta U.- C.

Iar Urzica, în aval. Cum ziceam în descrierea 90, totuşi prea mult timp nu te joci pe acolo. De la Brîul de mijloc în jos se rupe filmul. Ia să punem ca să vă zăpăcesc complet, o poză de acolo... O pun bw, ca să se vadă că e din altă campanie... (poze din colecţie Adi Costrache, tură vara 2011, cu subsemnatul)

 Dinţii ăia în zonă aproape orizontală ţin de Brîul de Sus. Confluenţa principal - Vestic e niţel în amonte, poate niţel deformată (în sporirea sălbăticiei) de perspectivă.
 Colţii de acolo sînt foarte probabil cei amintiţi de mine în decsrierea 1990. O fisură de notat sub ei, cu un brîuleţ traversînd-o, dar care se accentuază întru pantă mai jos...



Păi, să revin la prispa din Brîul de Sus. Mai fusesem pe acolo cu trei ani înainte, cu un nene oarecare recomandat de Mircea Datcu de la ADMIR, dar nu ştiu de ce nu mi-arămas mare lucru în minte. Mai exact mi-a rămas, numai că fiind prima trecere realmente nu ai cum să te arunci la amănunte. Astea vin mai încolo, la drumuri ulterioare, de ajungi să o iei razna, tip: "Uite pietricica saia care mi-i dragă mie foc..., după cum lespedea din colţul cutare e şi de dată naibii." (cu completarea: "Hai s-o pup!").

 În tura din 90 nu se prea vedea, dar nu o să ascund aici - pentru a îndemna şi pe alţii în aste locuri - că din bazinul Caprelor se vede aşa-numitul Colţ Crăpat...
Uite-l din unghi invers:

 Un braț al Foarfecii este colţul din ultimul plan.


Uite-l mai bine, de pe malul estic al Văii, aproape de Brîul de Mijloc.
Ah, ce-aş fi vrut şi eu un exces de-ăsta de informaţie de la Radu Ţiţeica  (aş minţi să spun că nu a lăsat destule, dar tot aş mai fi vrut!).

 Pe malul vestic al Văii Caprelor.

 Sub Colţul Crăpat se vede verdeaţa Brîului Mare, iar deasupra Foarfecii umblă Brîul de Mijloc - despre care-i de menţionat că se rupe spre firul Urzicii, ceea ce necesită un ocol în coborîş pe un vîlcel ce pleacă de acolo...

 Pierdem înălţime spre Creasta Capre - Pripon...

... dincolo de care brîul de Sus arată aşa. Aici este în bazinul afluentului de care pomeneam că-i ceva mai prăpăstios mai jos (mai ales sub Brîul de Mijloc). este locul unde m-am oprit, în negurile mijlocului de iulie 1990... 

 Lungă ieşire în lateral! Revin niţel cu imagini în muchia spre Mălin., de unde spre Principalul BS arată cam aşa.
 Ceva mai de jos.

 Şi mai la vale, pe coasta cea domoală, cu ochii spre Releul Coştilei.

Poate scap fără schiţă, căci nu am instalat Corelul...
Idei de bază: bazin Urzică în  dreptul brîului de sus.
Am socotit cîndva Principal, brîu +1, brîu -1, brîu -2.
Nu mai ţin minte cum intră ultimele în principalul Urzicii, pe unul am mers în 1995, dar mare lucru nu-mi amintesc, e de revăzut jurnalul turei, pe care nu-l am chiar sub nas. Locurile-s de recălcat neapărat, parole d'honneur!
Nu mai ţin minte exact unde e Refugiul de metal pe care l-a încropit un nene de la Releul Coştila - e de văzut aici posturi şi poze subsemnatul la tură din 2010, cu Cejar Jipa.

Mai departe.
Fire.
Există două scoace domoale pe aici, ce sfîrşesc în Brîul de sus principal. Apoi, două firecare se duc spre buza platoului, ambele sucombînd însă în ceea ce an numit Cazan, după altminteri zisa lui Gheorghe Frim, din 1933 (prima descriere a Urzicei superioare, în Buletinul Alpin, parcă numărul 3.)
BS principal pune o probleme ălor mai nedotaţi la traversarea firului... principal al Urzicii. Carele la ai lor 30 de ani au trecut şi ei uşor pe acolo (nici nu au sesizat a exista vreo problemă, chiar) , ca tot omul...
Urmează Vesticul.

Din coama spre Capre, posibilităţi de urcuş coborîş (am detaliat), dar şi de coborîş, pînă la două colţuri.
După cum, pe faţa stîngă a Vesticului poţi coborî. Nu mai ştiu exact din tura cu Mugur 2005, dar valsezi niţel apoi, parcă şi un rapelaş, pentru a ieşi spre est în principal în aval de  săritoarea lui Titi Ionescu. Fără probleme apoi pe Principal pînă sub Brîul de Mijloc, unde o săritoare vrea rapel.



După care, într-o copaie frumoasă, mai ales pe soare de 15-iulie - 15 august, o iei la stîngă, pe un brîu, într-un vîlcel spre vest/stînga, pe care cobori în Brîul mare. Este evitarea Săritorii de neam-prost de deasupra BMC, de pe principal, descoperită de Şerban Ţiţeica, la 1928 parcă.

Deci.
În 1990, pentru a detalia mai fericit (pe atunci nu ştiam însă cele de azi) se pare că am mers pe Vestic pînă într-o ramură inferioară BS, de unde am mers pe unde se putea, pe faţa din dreapta Principalului văii - cu detaliile oferite în descrierea din epocă. Poate nu e dramă să mai dau o dată pasajul:  
"Se vede întruna muchia Mălin-Urzicii. Ieşirea Brîului de Mijloc acolo şi terenul relativ simplu (asta o spuneam la 33 de ani, n. MO, 2012) mă fac să încerc o coborîre directă. Nu-i floare la ureche, dar mă descurc. La doi paşi de cingătoarea vizată o zonă mai cîş (simt că e aceea care mărgineşte la NV copaia aflată imediat lîngă Fereastră, n. 2012), nu imposibilă dar cu neplăcute perspective în vale. Nu risc. Bat un cui, dar îndoindu-l îl disloc, motiv pentru care iese urgent la verificare. Bat apoi un cornier şi treaba merge. Mai jos folosesc un bolovan şi iată-mă în Brîul de Mijloc!Despre el îmi respiră misterul. Ştiam că-i cu cîş, chiar aici, başca trecerea din fir în creasta Urzica-Caprelor. Am lăsat coarda baltă şi am pornit curios foc la stînga/Vest. Nu-mi era bai dacă nu aveam ieşire. Cheia o reprezintă o coborîre cît mai accentuată iar la final un Z printre lespezi şi bolovani.. Gigea."
Este drept că abia după ce mi-am tras sufletul am nemurit şi următorul detaliu al turei:

"La baterea pitonului am avut un noroc chior. Fierul (ciocanul, n. 2012) rupt cu un pic de coadă a zburat la vale şi s-a oprit la mustaţă..." 


Hai să continuăm...
Aici intervine o treabă proastă...

Banc.
Arghezi la vînătoare de lei... Puşcă, tot dischisul..
Apare leul. Tulburare extremă.
"Ochesc... ochesc... şi..."
"Şi...??" întreabă audienţa.
"...Păi am făcut pe mine...!"
"Maestreee... E de înţeles.. Emoţie, Regele animalelor... Cine îndrăzneşte să spuie că a rămas de piatră în aşa situaţiune?!"
"Nu atunci, acum!"

Aşa şi eu.În sensul că, alegînd poze pentru ăst sector de abrupt, nu pot  să pun doar una-doua...
M-am Piersicit. Vorbesc mult.

Procedez ca într-un banc pe care-l tot pomenesc, cu ţiganul la concurs de înjurături. Care după ce se descarcă o jumătate de oră pe pragul de care s-a împiedicat, întreabă onor juriul: "Pot să încep?"


Păi.
Facem aşa.

Luăm pauză cu episodul ăsta, fie şi pentru că trebuie să dau o fugă la soare, pe Ioreu, partea dinspre postamentul vechiului vapor -cîrciumă.
După aia vine o peltea., sper ingurgitabilă pentru cine vrea să bate locurile, mai exact ieşirea din Inima Urzicii ("Bă, Ordean, păi parcă ţi-ai mai lăsat o inimă toponimică în Morar?!" "Nu, domne, aia e Măruntaie...") ) spre est.

Şi ne revedem diseară sau luni.

Mulţumesc respectuos pentru atenţie!
Cum, aţi spart monitorul?


Aţi ghicit!
Mi-am pus poza aici ca să mă bage lumea în seamă, ca să pice  măcar una-două priviri asupra amărăşteanului... Ah, nimic nu pot să ascund de voi.
Am mai pus poza şi ca să am curaj să afirm cele de mai sus, plus ca să fac economie (nici n-aş avea de fapt din ce!) de costul unei şedinţe terapeutice...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu