luni, 11 iunie 2012

[POLITIC, SOCIAL] Alegeri again. Nicuşor Dan



I


Asta e.
Trebuie să găsim pe cineva pe care să ne ascuţim unghiile.
Să ieşim cu imagine mai bună în proprii noştri ochii.

Întreaga tărăşenie păstrează totuşi un dram de onorabilitate, cîtă vreme sculele argumentative sînt cît de cît la locul lor.

Două vorbe despre dl Nicuşor Dan, candidatul la Primăria generală, am pus pe hîrtie, acum cîteva zile în urmă.
De atunci, mi s-a întărit ideea că ceva cusher nu e acolo.
O să vă spun de ce.

Cum am pomenit, din start îmi recunosc iritarea pe tipii ce vor să pară la locul dar, dar ţinta li-i tocmai cu a dulăilor făţişi.
Dl Nicuşor Dan (care i-o fi numele? Care prenumele? Sper, pentru binele său, că prenume nu este Nicuşor) scrie el ce scrie, susţine ce susţine, dar dorinţa îi este identică precum a celor pe care îi atacă.
Să ajungă sus.
nicusordan.ro
Omeneşte, pînă aici.

Nu voi bate cîmpii aici cu ce sufletesc îl împinge la aşa ceva.
Dar.
Domnia sa pare-se că nu posedă răbdarea cozii în partide. Nu poate să facă aşa ceva ori se crede (nu ar fi singurul, subsemnatul însuşi...) superior, valoros -aşa că alege altă cale pentru a accede în locurile unde, vorba filosofului, noroiul nu e simplu noroi, ci poleit.

Alege, ca atare, calea ONG-istă.
Mărturisesc a nu fi la curent cu activitatea sa în asociaţia sau ce e "Salvaţi Bucureştiul". Una că nu aceasta e ţinta mea, aici, după cum titulatura mi spune deja destule: nu mă înnebunesc după tipii ce apelează la aşa formulări: ori sînt zguduiţi şi văd în jur doar pericole astronomice, ori sînt şmecheri care se folosesc de această tendinţă a multor semeni.  Cred, cu posibilă răutate şi neam-prostism pe măsură că dl ND face parte din ultima categorie.

Subsemnatul cască gura doar pe afară asupra fenomenului politic, dar tot a apucat să observe că acesta este destul de imobil, ca scop, respectiv mijloace. Şi nu pentru că vrea 'nmealui aşa, ci pentru că îl obligă realitatea. După cum vedeţi, nici nu ma apucat să mă refer la huliţii oameni politici...
Sistemul în chestiune este - în ciuda faimei - doar o curea de transmisie între realitatea dirijării unei ţări şi dorinţele electoratului.Şi care sînt temperaţi doar de putinţa ultimului de a-şi pune la punct interpuţii, în cazul derapajelor.

Recapitulînd, în oaza invidiată de noi toţi locul este strict, cît şi mişcările.

Cine vine şi spune că Vaaaiii, ce va schimba el aia şi aia, păi consumă borş. Adică minte - cu intenţie sau fără adică necunoaştere).

Teoretic, ar exista marjă de libertate a exprimării în privinţa campaniei electorale, a încercării de captare a interesului mulţimii cu drept de vot.
Mica problemă decurge însă din faptul că şi aici gangul e îngust, mai exact mulţimea are gusturi destul de limitate. Despre care s-a mai tot vorbit: vrea să o perii, să fii grosier în afirmaţii, să te dai la alţii  şi să te angajezi de puterile ăluia cu bobul de fasole: în trei zile să-i faci scară (de beton!) la cer.
Dacă vii cu altfel de discurs, adio scaun - lucru de care lumea fină postdecembristă s-a convins de mult, începînd cu lista lui Dinescu din 1990 şi trecînd pe la PAC-ul lui Nicolae Manolescu.

Ceva tot trebuie însă făcut mai aparte, dacă te înghesuie dor de la mai mare, precum al eroului nostru.
Şi atunci, pe lîngă rolul ce dă bine la plebe,  îţi asiguri un punct de plecare original, eroic, modern, pentru ca pe parcurs să-ţi asiguri şi cîntăreţi care să asigure că prinţul-candidat (împărat fi-va abia după succes) are haine.


II

Luînd-o pe rînd, nu se poate spune că limbajul, stilul dlui Nicuşor Dan diferă grozav de al celorlalţi competitori.
Am la îndemînă un exemplar al gazetei electorale "Bună dimineaţa, Bucureşti!"

Aceasta ar fi prima filă.

Stilul şi omul. 
Care nu diferă de al contracandidaţilor, aceia huliţi. 


Fac parte, mă laud, din categoria celor care nu au nevoie de o mie de vorbe... Gaşca, "ne fură" (şi încă de două decenii), "mînă de şmecheri", Oprescu - personaj de carton.
Probabil şi altele.
Pe un site intitulat Politeia, am găsit şi alte mostre. Ţineţi-vă bine:

M-am nascut in Bucuresti, intr-un cartier care nu mai exista, cartierul Uranus. Primul val de barbari condus de “geniul Carpatilor” mi-a distrus locul in care m-am nascut si am copilarit. A venit curand si al doilea val de barbari care trebuiau sa anihileze si memoria locurilor pierdute. Acest val este reprezentat de actualul primar al capitalei,  marele cârnăţar Oprescu.
Saptamana viitoare vom asista inca o data la continuarea celui de al doilea val de barbari – o competitie absurda intre marele cârnăţar Oprescu  si marele afacerist Prigoana. Cleopatra de Pleşcoi ii acorda marelui afacerist de la Gherla (ce ironie a sortii)   dreptul de a conduce hoardele distrugerii impotriva celor ale marelui cârnăţar. Din nefericire, Cleopatra de Pleşcoi are aceeasi memorie scurta pe care o are tot electoratul, inclusiv cel bucurestean. Sa amintim noi totusi electoratului care nu doreste sa tina minte...

Pe acelaşi site, glume grafice în aceeaşi notă:


...dar şi o reproducere - voindu-se răutăcioasă - din faimosul pictorial Playboy al Elenei Udrea...


... unde un bărbat pe picioarele lui ar găsi-o cel puţin interesantă ori măcar i-ar acorda creditul vorbei cu De gustibus... Să fiu iertat de gîndul prost, dar e interesant de aflat cum se descurcă dl. Nicuşor Dan cu femeile mature...
Trec peste faptul că trimiteri gen "din Pleşcoi" ori Cutare e urît nu se fac, la nivelul unde pasămite eroul nostru se crede bine ancorat, al lumii spălate.

Cine vrea argumente în plus, îl asigur că nu mi-i oboseală a găsi.
Vezi la final filele mari ale gazetei amintite, după cum găsesc instructiv siteul amintit, Politeia.



II

 Voi pătrunde în continuare pe terenul minat al lui Te dai la ăia, pentru că matale nu eşti în stare a produce something mai bun!
Descopăr în sprijinul lui Nucşor Dan o serie de neaşteptate nume.
Poate m-am înşelat eu asupra lor, poate citatele atribuite lor nu sînt reale.
De fapt, Un Andrei Pleşu chiar o afirmă, în Dilema (v. PS2) sa.
Nu pot din start, de la titlu, să nu remarc prenumele: noi, fie şi în lipsă, dar cu verbul clar: "Vrem".

"Ce fel de primar vrem?
/.../
Dintre candidaţii viitoarei campanii electorale avînd ca ţintă Primăria Capitalei, cel mai plauzibil, din punctul meu de vedere, este dl Nicuşor Dan. Nu-l cunosc personal, dar ştiu ce a făcut şi ce face şi mi se pare că are marele atu de a nu semăna cu nici unul dintre antecesorii şi dintre contracandidaţii săi. E limpede că îi pasă de înfăţişarea oraşului (în beneficiul căreia a intervenit eficace în mai multe rînduri, chiar dacă i-au lipsit „pîrghii“ de anvergură). Iniţiativele pe care le anunţă nu se desenează pe ceruri utopice, nu vorbesc despre autostrăzi singaporene, suspendate fudul peste cicatricele oraşului, nu anunţă mari revoluţii, ci acceptă modestia filigranului, a intervenţiei de bun-simţ, a funcţionalităţii bine cumpănite şi transparente."

 Dacă dvs. aţi văzut în fugarele extrase din textele dlui N. Dan asemenea însuşiri, să mă anunţaţi şi pe mine!
Totodată, m-aş fi aşteptat ca dl Pleşu să vadă şi dincolo de interesul cuiva căruia îi pasă de oraş - la o adică e plină lumea românească postdecembristă şi nu numai de vorbitori grijulii, la o adică nici nu ai putea capta atenţia altfel...

Tot maestrul Pleşu, din care voi prelua un extras poate larg, dar demn de amintit la o recitire, peste ani (eu-s omul deceniilor...):

" Ataşant, în cazul lui, e şi faptul că e dispus să participe la o cursă fără mari şanse de cîştig, doar pentru a aduce în dezbaterea publică cîteva teme esenţiale pentru bucureşteni. Nu vrea, cu alte cuvinte, să impună un om, o efigie, ci o agendă. Pe de altă parte, nu e un idealist inconsistent: ceea ce a întreprins pînă acum dovedeşte, dimpotrivă, talent organizatoric, realism şi tenacitate. Ca să nu mai vorbim de un anumit curaj civic şi de o sănătoasă preocupare pentru binele comunitar. Îmi place şi precaritatea – de care nu se lasă demobilizat – a mijloacelor lui financiare, startul dezavantajos pe care îl ia, alături de „veterani“ agili, „băieţi de băieţi“, hîrşiţi în gherila politică dîmboviţeană. Îmi place, pe scurt, gratuitatea, nu lipsită de o anumită nobleţe, a demersului său. Istoria ultimilor ani m-a învăţat să fiu pregătit pentru orice dezamăgire. Orice promisiune se poate dovedi iluzorie, orice înzestrare umană poate da la iveală, cînd e pusă într-o situaţie de putere, abisuri mlăştinoase, de nebănuit înainte. Mai ştiu şi că electoratul nostru are, adesea, din relativism, resemnare, sau superficialitate, o înclinaţie spre candidatul „de comitet“, populist, ţanţoş, văzut des la televizor: un amestec de suporter de fotbal, miliţian, taclagiu, caftangiu, băiat „fin“ de bodegă şi parvenit descurcăreţ, cu luciu. Cu toate astea, nu încetez să sper şi să pariez pe şansa excepţiei. Poate, odată şi odată, vom avea noroc.
Tot ce am citit, pînă acum, despre trecutul şi proiectele dlui Nicuşor Dan mă îndeamnă să-l creditez. Am tresărit o singură dată cînd, într-un interviu, a menţionat „uriaşul său talent matematic“. Îi dau un sfat bătrînesc: să evite să folosească epitetele enorme cînd vorbeşte despre sine. Ba, dacă se poate, să nici nu le gîndească. Ar fi păcat ca o misiune mai mult decît onorabilă şi o calitate umană promiţătoare să eşueze în siropul unui autoportret drăgăstos..."

 Nume impiortante continuă lista: Mircea Toma, Neculai Constantin Munteanu, Cristian Preda, Ion Vianu şi alţii. Între care - deja nu mă mai mir, după numele precedente - un condei în sine plăcut sprinţar (ah, cît îi invidiez!) de la Caţavencii, Simona Tache
Ea semnează pe blogul propriu materialul de mai jos, care este preluat şi în foaia candidatului (v. PS1)

"1. Pentru că nu e politician sau om de afaceri cu statul, ci un om ca mine și ca voi (subl. M.O.), care, în plus față de mine și de voi, e dispus să-și distrugă tinerețea, luptându-se cu sistemul din interior;
2. Pentru că, deși nu am stofă de erou, m-aș simți ultimul om dacă nu mi-aș exprima explicit sprijinul, respectul și admirația față de cineva care o are. Să te bagi în așa ceva, din punctul meu de vedere, e eroism pur;

 Poate acu' distrug eu corola de minuni a lumii - aia care face suportabil traiul sub soare...
 Cînd cineva purcede la aşa luptă, încrîncenarea are un motiv, iar eu am îndoieli că acesta-i atît de poetico-eroic. Pur şi simplu acela se zbate pentru a-şi linişti, prin ajungere la etaje mai înalte, un ceva interior care îl freacă ucigaş la paliere mai joase.
După cum, am îndrăznit mai sus să afirm că nu prea e de luptat din interior cu sistemul... Nici nu Gorbaciov nu a ţinut s-o facă, în 1985-1991, pur şi simplu l-a dus apa, pe unda căreia a luat şi el ce decizii de frînă a putut...

3. Pentru că, dintre toți candidații, e singurul care merge cu metroul, cu autobuzul și cu picioarele proprii prin orașul ăsta, pe care șmecherii îl văd numai din limuzine de lux;
4. Pentru că, dintre toți candidații, a demonstrat deja că iubește pe bune Bucureștiul, salvând clădiri istorice de la demolare și parcuri de la betonare.
5. Pentru că SUNT CONVINSĂ că nu are alt interes decât ăla pe care-l avem și noi: ca orașul să fie mai civilizat, mai frumos și mai confortabil pentru locuitorii lui"

M-aş feri de aşa vorbe mari. Nu ştiu cum va fi la putere dl Dan, deşi pot bănui, în urbea care l-a dat pe eternul Coriolan. Coriolan Drăgănescu.
Pe urmă, credeţi că Oprescu nu vrea...? Atîta doar că lucrurile nu şed ca în filme... Sau vise.
Pe aici, îmi fuge mintea la Emil Constantinescu, cu bunele şi relele mandatului său...


6. Pentru că a reușit deja să facă ce n-a reușit niciunul dintre ceilalți candidați: să adune în jurul lui o grămadă de oameni care lucrează pentru el și pentru campania lui electorală în regim de VOLUNTARIAT;

 Iar o vorbă mare, şi atît. Voluntariat-voluntariat, dar nu văd ce are asta cu viitoarea pricipere a candidatului? Or, pînă acum eu am văzut doar dîmboviţionismul pretendentului şi, în context, cred tujur în aritmetică: aceeaşi termeni duc la aceeaşi sumă.


7. Pentru că sediul lui de campanie (același cu sediul Asociației Salvați Bucureștiul, al cărei președinte este) ar putea candida cu succes la titlul de “cel mai modest sediu de campanie electorală din lume”. Am fost acolo o singură dată (la o întâlnire a lui cu bloggerii) și am văzut cu ochii mei, iar asta mi-a întărit convingerea că singurul interes al lui și al oamenilor care-l înconjoară este binele orașului. Și, credeți-mă, “modest” e un eufemism pentru “foarte sărăcăcios”, în cazul de față;
8. Pentru că, la competențele pe care le are în matematică, ar fi putut să-și petreacă ultimii nu știu câți ani făcând cercetare sau predând oriunde în lume, pe bani grei, nu în procese cu statul român, ca să salveze clădiri istorice de la demolarea lor de către primarii în funcție;
9. Pentru că, la competențele pe care le are în matematică, ar putea să-și petreacă practic toată viața oriunde în lume, într-un confort mai mult decât excelent;

A) Legătura? b) revezi explicaţia idealiştilor. O să spuneţi că sînt rău, dar explicaţia îmi rămîne.


10. Pentru că are candoarea omului sincer și neuns cu toate alifiile, care îl face vulnerabil, dar îl face în același timp și foarte puternic. Când nu ai nimic de pierdut și nici interesul să câștigi ceva pentru tine, personal, poți muta munții din loc. Cu candoarea asta și cu o inconștiență absolut halucinante, a reușit să mute din loc nu doar niște utilaje specializate în demolări, ci și interesele șmecherilor care se aflau în spatele lor;

Pesemne domnişoara Tache nu a luat plase (dureroase implicit) cu... şmecheri suficient de dotaţi pentru a-şi ascunde defectele. Eu am dat cel puţin de unul: Dragoş Zisopol, deputatul Uniunii Elene din România.


Luaţi de la onorabilul lecţii... Am luat pragul de sus cu pricina la peste 50 de ani, dar de atunci cred că-s vaccinat bine la aşa tipi.
Iertat să fiu pentru paranteza pur-personală, de neaşteptată Balanţă-buldog...


11. Pentru că aș vrea să trăiesc într-un oraș îngrijit de cineva ca el și nu într-unul folosit în interes personal de vreun politician;

 Auuuuu...
Zău că e text de grădiniţă, cu vise.

12. Pentru că așteptam de mult să pot vota un candidat în care cred și nu “răul cel mai mic”. Și, pentru că, chiar dacă n-o să reușească și o să sfârșească învins de sistem, o să pot spune cu mâna pe inimă că nu-mi pare rău că am încercat;
13. Pentru că e primul altfel, după multă vreme, dar poate nu e ultimul. Poate după el vor veni alții și alții și, încet-încet, se va schimba ceva în România.

Dragă Simona, am ceva experienţă postrevoluţionară şi îndrăznesc să afim că. Chit că doare.
Lucrurile se vor mişca pentru că aşa duce Apa istoriei, nu că vine dl N. Dan.
Doi, se mişcă aşa cum vor ele, nu cum sperăm noi. Nouă ne rămîne doar să ne bucurăm de ce este - chestie care e viabilă, ţi-o spune un tip ce-o serveşte zilnic. Şi care găseşte plăcere inclusiv în a privi atent dărăpănături. Bineînţeles şi flori, şi soare, şi oameni - fără a-i cîntări în vreun fel pe aceştia din urmă.

Pentru toate astea, dar și pentru altele, m-aș bucura dacă l-ați susține și voi. Nu avem nimic de pierdut, dacă îl susținem, dar am putea avea multe de câștigat! Pentru orașul ăsta și mai ales în fața propriei noastre conștiințe. D-alde Prigoană și d-alde Oprescu avem o mie și nu pleacă nicăieri, tot pe scena politică vor rămâne, Nicușor Dan e deocamdată doar unul.

 Eeee. să vezi entuziasm acum exact 20 de ani pentru unu' Crin Halaicu... Apoi un Victor Ciorbea...
Intrați pe nicusordan.ro și documentați-vă, intrați pe pagina lui de Facebook și dați LIKE, dați textul ăsta mai departe prietenilor și cunoscuților, dacă sunteți de aceeași părere cu mine, și mai ales mergeți și votați-l.
De ce vă rog să puneți umărul inclusiv la propagarea mesajului? Pentru că, din salariul lui de cercetător și din puținele donații pe care le-a strâns (11350.5 EUR, 1000 USD și 69038.35 LEI, conform site-ului lui de campanie, unde a publicat și lista detaliată a cheltuielilor), Nicușor Dan nu și-a permis o campanie electorală grandioasă. Nu și-a permis să umple orașul de bannere și de afișe și nici nu are în spate vreun partid care să pompeze în el demagogie și basculante de bani sau să “convingă electoratul” cu tradiționalele pomeni. Încă un motiv pentru care o să-l votez din toată ștampila. Haideți și voi să dați o mână de ajutor și să puneți ștampila aia pe cineva altfel!


Mai vorbim.
Timp e.


În 20 de ani am văzut toată gama de oameni, între pretendenţii la Primăria Capitalei. Instinctiv, N. Dan nu mi se pare ceva special, aparte. NU AI CUM SĂ INTRI ÎN ACEA HORĂ DACĂ NU POSEZI ÎNSUŞIRILE CELOR PE CARE ÎI COMBAŢI.

A la votru!
(faimoasa expresie 
a personajelor lui Anton Bacalbaşa)





PS 1




Legat de ce am subliniat cu roş, de reamintit un fluturaş al aceluiaşi:


"E ultima şansă...!"
 


PS2
Spre ruşinea-mi, mi-apicat destul de tîrziu sub ochi definiţia de dicţionar a vorbei dilemă.
Una ar fi:
DILÉMĂ s. f. raționament silogistic care pune două alternative contradictorii, dintre care trebuie aleasă una, deși amândouă duc la același rezultat. ♢ situație cu două ieșiri, ambele defavorabile; încurcătură; alternativă. (< fr. dilemme, lat., gr. dilemma


Nu ştiu de ce simt că mă despart de vreo apartenenţă la dilematism (cu sau fără legătură cu revista)
Să mă corectaţi de bat cîmpii.
Mă interesează să găsesc explicaţie la o situaţie. Fie şi provizorie, pînă lasă loc alteia mai bună - nici aceasta poate perfectă.

PS3
Nesfîrşitele-mi pe-se-uri. ...
L-am văzut seara la televizor pe dl ND. M-am simţit niţel jenat că mă pronunţasem asupra lui fără să ştiu măcar via TV. Plus că multă lume în jur, acolo, scanda, îl aprecia, iar dînsul în general a obţinut un scor grozav la alegeri, aprox. 10%. Fiind vorba de Bucureşti...
Pe urmă am meditat că nu e nici o contradicţie între vorbele mele şi noutăţi.Subsemnatul este pe o felie doar, cu inerenta subiectivitate umană - ce nu putea să mă ocolească tocmai pe mine.
Aşa văd eu lucrurile.
Ca fapt divers, la plimbare în ceas de seară mi.au sărit şi altele în minte, surori ca spirit cu celelalte adică în afara opticii clasice, sociale), dar ajunge un ciocan la un car de oale...


Plimbarea fu în parcul Circului.
Unde am dat de două exemple de societate joasă.
"Să moară tăticuţul meu dacă...", striga în telefon o adolescentă a vreo 15 ani. Un altul îşi pedepsea crunt ("Imediat acasă!" şi-alte) copilul de vreo nici patru ani ce brusc aruncase petul-biberon în apa lacului.
Nu caut aici neapărat gama sordid/de criticat. Meditam doar dacă un Bucureşti din promisiunile candidaţilor le-ar ameliora acestora firea. Era pur o curiozitate personală. Probabil că nu. Iar atunci vom avea, cred, disconfortul unei forme nemaipomenite, cu pioni educabili abia în viitor (ce elegant sînt...!) - şi am sentimentul că nu va fi un hap uşor de înghiţit.

Revenind sau concluzionînd la candidaţi şi promisiuni, la ei e în fişa postului să lanseze aşa vorbe. Nu am de ce să mă supăr, poate nici cînd ei apelează la comunicarea paradoxală - cum i-ar sune Matei Georgescu - pretinzînd de sanchi contrariul, cum că ei vin din societatea civilă / mor de binele urbei şamd.


Plus.
Cu riscul de a fi supus şi eu probei propuse (la mine e multă tristeţe şi o 'necoagulare dureroasă').
Aţi separat vreodată, pasămite în joacă pe o fotografie, doar ochii cuiva?
Îmi veni ideea asta privind un poster de pe aici...
Cum, dincolo de a vedea un alt tip, aşa ceva ne strică bucuria existenţei? Mai exact ne sparie cu domeniul ce se întrevede acolo, nu atît agresiv cît necunoscut?
Mda, aveţi şi dvs. dreptate...


Pe vremuri, fie şi din alt motiv, mă punea rău pe gînduri fioroşenia din privirea unui prim-ministru, de felu-i rotunjor la faţă, dar probînd o mînă de fier care lipsea figurilor grosier masculine din jur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu