duminică, 3 iunie 2012

[RODICA] Ea e Rodica.

Ce ne-a fost în prima copchilărie este o chestie specială.


Că era multă, o / un infinit, ştiam.

M-am jucat cu vorba Infinit ori 1, 2, n. 




Fata care dădu gata (pre)adolescentul de 14 ani fu Rodica.

http://2.bp.blogspot.com/-X8jq_AkNOqw/T6wr-VwJWNI/AAAAAAAAavo/Hfsh6ep5YPQ/s400/1974+martie+Rodica+002.jpg
http://4.bp.blogspot.com/-AownQvVfBEU/T6wr-9axihI/AAAAAAAAavs/Uf0-KBSS_fE/s400/1974+martie+Rodica+008.jpg

http://3.bp.blogspot.com/-R052-bXsmv0/T6wsDbNo_0I/AAAAAAAAav0/8rYd0SUmZ0s/s400/1974+martie+Rodica+011.jpg

http://4.bp.blogspot.com/-0lVivjGw0l8/T6wsFresBLI/AAAAAAAAav4/g50f68UhenM/s400/1974+martie+Rodica+014.jpg

 Nu mă voi da aici revoltat de cum ie tineretu de azi..., doar pentru că eu m-am mişcat greu atunci. M-am mişcat greu pentru că fui nepriceput sau chiar mai rău în ale apropierii de sexul opus - noroc de faptul că astă lipsă nu ţinu o veşnicie, ci doar cîteva decenii. Iar cînd ai în plan vreo opt sub soare, tot rămîne ceva...
Mişcarea asta grea fu că nici gînd să ajung măcar la vreun sărut, cu atît mai puţin la altele. Ceea ce a menţinut intact sentimentul iniţial (voi reveni asupra lui, imediat mai jos), fără blazarea postcoitum - contrazisă de un camilpetrescian Fred Vasilescu, în faţa unei doamne T.
Nu folosesc golăneşte ultima latinoşenie, pur şi simplu o găsesc cea mai potrivită în situaţie. Cu completarea, din aceeaşi familie, că am fost un pic cu climaxul (vorba merge şi la bărbaţi, ori să folosesc juisarea, cum îi ziceau interbelicii stilaţi?) suspendat, o Tantra Yoga modernă nouă...


Îmi explica al meu tată, pe vremea minijupe-lor, că dezgolirea în exces dăunează farmecului, respectiv atractivităţii unei femei.
Pentru că domnişoara R. nu mi s-a dezgolit nici măcar sufleteşte, a posedat pentru mine farmec din plin. Mai exact teribil, chit că vorba e săracă.
Am îndrăznit cu chiu cu vai la un moment dat s-aduc vorba cu ţinutul de mînă, noi doi fireşte, şi am fost elegant dar ferm refuzat.

[ Oare totul nu a fost oare bine pînă la urmă?
Am observat că fanţii/duducile cu mare succes la 14/20 de ani s-au şi stins iute, unii inclusiv cu acea luminiţă care animă ochiul. Excepţiile-s rare. ]

http://2.bp.blogspot.com/-7-Q_k-wAR1w/T6wsRXm1ClI/AAAAAAAAav8/KbBuIGt29Ho/s400/1974+martie+Rodica+015.jpg

http://4.bp.blogspot.com/-uQmxIt3OKDg/T6wsSIE9pAI/AAAAAAAAawA/WjNPxm9aWW0/s400/1974+martie+Rodica+018.jpg

http://2.bp.blogspot.com/-bjLgtXZQMW0/T6wsUs-jNEI/AAAAAAAAawE/NLGHCtyBq9Q/s400/1974+martie+Rodica+022.jpg

http://4.bp.blogspot.com/-kwq42BEdfSE/T6wsXNTgKFI/AAAAAAAAawI/9EcWHP3xylg/s400/1974+martie+Rodica+024.jpg



A avut impact astronomic asupra subsemntului şi pentru că reproducea - am sentimentul poate nu tocmai fals - firea maică-mii, cu optimizările pe care le urmăreşte întotdeauna inconştientul, cînd e vorba de un asemenea şablon.
Rodica era o mamă mai stilată.


Mi se va recita aici din cărţi dulci că mama e fiinţă nemaipomenită, carele nu ne refuză şamd.
Să fim serioşi.
Maică-mea cel puţin nu fu aşa, iar nemulţumnirea-mi decurgînd de aici nu-i de dus la explozii de furie şi dincolo de cabinet psihanaliză: pînă una alta fu şi biata femeie fructul împrejurărilor pe unde a dus-o - deloc-deloc comod - viaţa


Scanînd şi revăzînd fotografiile Rodicăi, făcute la vreo 3 ani după ce am cunoscut-o, îmi dau seama de un sacul de complexe (nu de superioritate) ce mă anima.
Plus un efect nu ştiu dacă al complexului Oedip, dar clar al interdicţiei de a intra prea tare în intimitatea mamei. Mama fiind, evident,  născătoarea şi persoana bazală. Spun asta ca să se ştie. În sensul de unde pornim.

Nu mă plîng ori dau victimă aici, doar desluşesc una-alta, eventual pot servi instrumente de explorat interior şi altora. Care au nevoie, evident, de aşa ceva.


Hai să mai calc prin cîteva locuri delicate.
Fata nu locuia în aceeaşi urbe. Îi făceam vizite din cînd în cînd.
Nu aş spune că mă dispreţuia, totul întîmplîndu-se în schimb a poseda o nuanţă la fix între ultima atitudine pomenită şi a nu spune nu dorinţei de a o vedea a bucureşteanului ce ateriza prin Oraşul cu coroană (austro-ungară) al respectivei.


Hmmm.
Mult trebuie să fi fost tulburat şi doritor de prezenţa, de existenţa respectivei de îmi călcam timiditatea şi sentimentul - refulat probabil în bună parte, dar întrîlnit fără îndoială la destui adolescenţi - de a fi în neregulă şi inferior celuilalt.


L'amour qui fait danser les ânes.
Dragostea care face măgarii să danseze (cu graţie).



Rodica mi-a marcat mult (nu m-aş grăbi să spun mult, deşi la vîrsta aceea, cînd loc de înmagazinat este mult, şi implicit sensibilitatea se poate exercita din plin).
Mi-a marcat interiorul şi acel oraş, unde se întîmpla să am omotulă din partea tatălui.
Kronstadt a fost oraşul primei mele tinereţi (nu cî mi-ar fi displăcut vreodată Bucureştiul...). Cu multe amintiri, de gestionat nu tocmai uşor azi, cînd multe s-au schimbat acolo... E greu să ţii în suflet trecutul şi prezentul fără să huleşti vreunul din ele. Din fericire, mergînd astă toamnă prin acea urbe, spre Piatra Craiului, mi-am dat seama că e loc de convieţuire.
Singura zguduire a venit din partea unei tinere la locul ei de vreo 22-24 de ani. Am notat la vremea respectivă (tură pe Umeri) despre bănuiala ce mi-a trecut prin cap, că acea duduie ar putea fi ori măcar chiar este din categoria de vîrstă a unei eventuale fiice a Rodicăi.

Ajuns aici cu ideile, permiteţi-mi să abordez două lucruri.
Unu, dacă e fair să postez, să fac publice pozele fetei adorate cîndva, fie şi platonic-împiedicat. Dincolo de interdicţiile unui Superego care freacă altminteri orice


 Freo the beginging.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu