marți, 12 iunie 2012

[SOCIAL, UMAN] Planuri edilitare măreţe. Şi restul.


Relatam de curînd cîteva comportamente surprinse în plimbarea-mi într-un parc oarecare...

locuridinromania.ro

Cu o domnişoară foarte jună exclamînd cu foc: "Să moară tăicuţu' meu dacă nu-i fac aia şi aia..." (în caz că.)
Or doi părinţi numai de pus la gazeta de perete nu, în ce priveşte relaţia cu fiul lor de nici patru ani.
Lista putînd fi extinsă.

Şi meditam că oamenii ăştia-s de civilizat (de s-o putea), pentru a rima inevitabil cu viitoarele realizări măreţe ale primarilor, de pildă. Ale oamenilor de stat români.
Mi-am închipuit, în căutarea unei soluţii (ce altminteri nu era obligatoriu a fi găsită), că inşi precum aceia vor fi duşi uşor-uşor în spaţii, în locuri mai spălate - ceea ce, trăgînd linia tot e ceva în obţinerea unei sume convenabile societăţii, iluziilor noastre despre viitor.


M-am trezit însă ulterior aruncat în altă zonă, unde observaţiile-mi m-au zvîrlit în negru ne-răspuns.

Un descendent al lui Caragiale (sic), om la vreo 80 de ani, e întrebat de un reporter - ca un făcut, sub grupul statuar de la Teatrul Naţional bucureştean - cum se simte ca urmaş al şamd.
La care senectul, o ia urgent pe ale lui (la o adică, nici slujbaşul televiziunii nu ieşea din enteresul personal şi iar enteresul...).
Că e nemulţumit pe oficialităţile ţării...
Din.start reperezi că vorbele venerabilului-s puse pe direcţia Să mi se dea!

civitaspoliticsblog.wordpress.com
 Da, el e supărat, iar în semn de protest s-a dus la alegeri, unde şi-a anulat intenţionat votul.
Astă frondă  pentru că, după 55 de ani de stat într-o casă, a primit decizie de evacuare. Şi oficialităţile n-au făcut nimic (tocmai lui, urmaşului...)

Ultima frază pare ea dramatică, dar loc de privit dincolo tot lasă.
Ce-o fi făcut băiatul toată viaţa, el ştie.
O avea copii, la care să tragă eventual (nu trăda că ar fi şi aceştia afectaţi odată cu el, de evacuare)?
O fi avut şi i-a tratat precum nenea părinte din Parcul Circului, de care aminteam sus (doritor să găsească fie şi într-un plod neînsemnat paratraznet al problemelor lui,între care necheful de acel copil)? Nu m-ar mira...

Nedumerirea-mi  suplimentară de ieri pe azi vine din conştientizarea că lucrurile cele frumoase şi tot atît de raţionale propuse de edili - fie şi doar în campania electorală - urmează a face... casă comună inclusiv cu oameni avînd punct de vedere precum vîrstnicul de mai sus. Şi legat de care nu trebuie să ne facem iluzii că va fi gîndit mult mai altruist şi mai întreg la tinereţe.
Vei sta lîngă el, pe o copie a vreunui parc elveţian, şi va scoate o perlă precum cea amintită.
Fie şi din suflet, fie şi din teribil of.



Spun eu ciudăţenii? Dar hai să ne imaginăm cum arată un loc civilizat frecventat de aşa oameni. Mintea nu mi se sparie - orice fiind posibil sub soare - , dar se blochează.
Un loc unde să nu se spargă, măcar pe alocuri, seminţe la gros (de-ale de floare mari, mai albe, de pildă)? Ziceţi că se poate, să nu mai vedem aşa ceva? Mmmmm. Dar tot aş pricepe greu cum s-a schimbat relativ brusc o anumită categorie a bucureştenilor. Şi n-aş pricepe pentru că, matematic, asta nu se face de pe... un secol pe altul.
Mai ales la poale de Carpaţi.


Dincolo de toate, e problema Vieţii.
Noi vom sta la spectacol, eventual la chibiţeală: "Se descurcă, ce zici?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu