luni, 9 iulie 2012

[DIURNE] Poate util.


Mi-a plăcut (teoretic e lipsă de modestie, în practică ţine şi de minunatul lucru de a te aprecia tu însuţi şi cu măsură) comentariul (Facebook) pe care l-am alăturat unei poze - din tura de alaltăieri, pe Creasta Picăturii din Caraiman.


E..., uite despre ce e vorba:



Poate mi-i deformaţie din jurnalism, poate din ziare economice: a furniza valoare adăugată unui lucru. O poză poate primi comentariu care să-i sporească impactul, valoarea...
Aici e un simplu cîine. Dar e la Crucea Caraiman, pe înserare... Şi se întindeeee ... 
Îi va abandona pe cei cu corturi acolo mergînd cu noi veniţi (pe Creasta Picăturii) la Cabana Caraiman,
Pînă acum sună frumos, dar avea să vedem că aşa animale au viaţă nu tocmai roză. Vreo doi dulăi candidaţi la postul de cîine al cabanierului îl aleargă, chiar îl muşcă pe însoţitorul nostru. Apoi intervin patrupedele cabanei, care nu ţin nici ele să împartă Lebensraum, spaţiul vital.
Pas de-l ajută pe proaspătul amic...
Cabanierul, între două cutii de bere, ne lămureşte că face parte din categoria "traseişti", acei circulători alăturid e montaniarzi între o cabană şi alta, sperînd la mîncare.

E bine să fii om!
Mai ales cînd dimineaţa, pe străzile Buşteniului, am dat de un căţelandru lovit de o maşină... Viu. Se deplasa. dar numai el ştia cum.
Viaţa înseamnă şi aşa ceva. Şi mirările ateilor ca mine: "Chiar e cineva sus care 'programează' sau măcar acceptă fără clipire aşa drame? Cum, le oferă apoi loc în Raiul Cîinilor?





În prealabil,
alte imagini,
care voiau să intereseze şi oameni mai normali decît riscătorii pe trasee alpine.




Pisica in sine e cum e... I se mai adauga farmecul unei dimineti de vara in Busteni, cit si sperantele fotografului, in privinta turei pe Creasta Picatura din acea zi...
Am reusit sa impusc trei iepuri?




O fragă, în Vîlcelul Spălat / al Picăturii.


Sub fisura finală a vîrfului Picătura, ne umplem timpul...


Nici aici nu scăpăm de obiceiul citadin de a nu ne deslipi ochii de ecran... Fereastra Picăturii.







La ea acasă...


În loc să stăm acasă şi să zăbovim într-un pat larg, venim să asudăm şi să ne strecurăm prin cotlonul ăsta. Şi entuziasmaţi, pe deasupra!
Am uitat să spun, foto Liliana Borşan, ea find - previzibil - pe imaginile luate cu aparatul meu!
Tunelul din Creasta Picăturii, Caraiman, Bucegi.



Crucea Caraiman se pregăteşte de înnoptare, alături de vreo 7-8 admiratori, veniţi cu cortul (nu noi, care vom merge la cabana Caraiman!)



Meditam cîte generaţii de veseli a adopostit cabana Brav/Caraiman, din 1937 încoace...

Waiting for the sun...
Primul rapel de pe vîrful Picătura





II

Schimb de mesaje pe Facebook.
Oi fi eu rău, dar ceva realitate corectă o rămîne acolo... 





III

Săr peste ani...
Înărăt.
Răsfoiesc "Viaţa de om care a fost", a lui Iorga.
Pe care lumea îl plînge..."Legionarii l-au ucis pe genialul savant..."

Pe dedesubt, se poate înţelege ce băiat de treabă era Iorga.
Care nu fu chiar aşa, iar bibliografie există destul în acest sens.

Apoi.
Nu neapărat pentru că a avut contribuţia ştiută (şi ticăloasă - ce a sărit rînza în el la nişte scrise, cred, totuşi la locul lor...!) la arestarea - ce i s-a dovedit peste cîteva luni fatală - lui Corneliu Codreanu.
Dar eu cred că oricine a pus umărul la regimul ticălos al lui Carol II are o mare responsabilitate.
Să fii dat afară din serviciu că nu ai votat da la Referendum - votul făcîndu-se pe faţă, nici urmă de secret!
Ăsta fiind Voievodul culturii - zău că nu merită să plîngi dacă dintre lăudătorii conducînd la acest termen vor fi murit sau se vor fi chinuit ulterior în închisorile comuniste (nu se pune aici un Mihai Ralea, a cărui limbă, să fiu iertat!, nu a avut vreo problemă în a schimba... fundul...).

Sînt eu nedormit bine?
Poate.
Dar voi contraargumente.

Interesant este în context cum de un Iorga ajunse într-un fel pe televizorul naţiei, în vreme ce alde Codreanu... - ce să mai spun de Horia Sima!
(atenţie, nu am simpatii legionare.)
Eee, la mijloc este cum vrură oamenii Statului, căci ăsta supravieţuieşte tuturor regimurilor.
Şi ca orice om cu putere, îşi bagă nasul / poate influenţa. Ba chiar şi ţine să influenţeze, ca să nu mai aibă accidente.

Eee, regula pare să fie a nu executa dintre fruntaşii statului. 
Rîdem, glumin, ne stropchim la alegeri sau al tribuna Camerei, dar pînă aici - există nişte reguli de respectat! Ale noastre.
Le accepţi, şi poţi avea loc la masa cea bogată. A celor puţini.

Legionarii nu au respectat regulile jocului.
Iar Horia Sima mai mult (nerespectarea...) decît Căpitanul, chiar.

O să ziceţi că alde comuniştii omorîră destui..., încîlcară destui...
Da, numai că aceştia, băieţii roşii, au ajuns la cîrma statului. L-au servit.  Căci Statu', dincolo de aparenţe., este Ceva care are nevoie de oameni pentru a supravieţui, un fel de Fallen
... Şi li s-a iertat, măcar la nivel declarativ. Mai ales că şi dumnealor, les rouges, i-au tras osanale, i-au preamărit virtuţile...

Mi-i doar o părere...

Revenind la Iorga, văd în volumul patru (ediţia 1981), la pagina 128-129, ce scîrbit era băiatul (Argetoianu se exprimă altfel..) de viaţa politică unde punea altminteri din plin umărul.
Şi îşi revenea abia în vreo vizită la regele Alexandru al Iugoslaviei ori la Universitatea poroprie de la Vălenii Teleajenului.

Mda, interesant...
Avea nevoie de o scenă unde să-şi dreagă Egoul (vezi bibliografia, cît de mare îi era respectivul...), după care se dregea în locuri unde era tratat ca sfintele moaşte (să nu-mi spuneţi că alde consilierii regali belgrădeni dormeau şi nu-i şuşoteau suveranului ce pică bine oaspetelui...)


Răutate, numele tău cică e Ordean...
Da'i mai bine poate aşa.
Căci uite lucruri răutăcioase, dar totodată mai superficiale, mai lipsite de miez...
Să ai întrebarea: "De ce te-ai băgat în politică?" şi deja să nu percutezi la investigaţii...!

La comentariu, subsemnantul:

Ştiu că e o regulă în gazetărie, să te dai la anumite categorii, iar la altele ba. Omul de rînd e de compătimit, plîns, adus eventual biberonul, în vreme ce politicianu’ e depozitarul tuturor relelor de sub soare.
Nu ştiu însă dacă asta e cheia unui jurnalism deştept, a unei scrieri care să reziste cît de cît…
“Fii banal şi te vei tîrî îndelung după succes…”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu