duminică, 1 iulie 2012

[MUNTE] Subsemnatul şi CAR. Şi România profundă



Îmi vine mesaj de pe lista CAR, că s-a prăpădit Traian Flucuş (n. 1929).
Un alpinist cu vîrf în deceniile şase-şapte, activînd apoi în cadrul Salvamont, mai exact şef al formaţiunii Zărneşti.


garbo.ro
2urbietorbi.wordpress.com
Foto: Viorel Borteş

Foto: Viorel Borteş

Astazi a trecut in nefiinta Traian Flucus.
Dumnezeu sa-l odihneasca.

Un articol despre Traian Flucus se poate citi aici http://groups.yahoo.com/group/ClubulAlpinRoman_/photos/album/692455830/pic/2018886232/view?picmode=





Mă inflamez ca de obicei (şi vor urma autoşuturi în c... că nu am fost la locul meu, că am îndrăznit..., că am spus ce nu se cuvine şamd).




Cum arată răspunsul?


...Ne ia piosenia de careva, propunem totodata sa lacrimeze si altii, dar daca ne intreaba careva ce stim despre respectat-raposat, pai reproducem din periodice ori din cartea Baticu-Titeica.
Explicati-mi unde gresesc, desi am deja senzatia ca nu bat cimpii.

Cit acela a trait, nu a stat nimeni sa-i faca o vizita, sa-i culeaga electronic o vorba, un chip, niste amintiri.
Nu a scris nimeni pe lista asta de pilda.

Cind moare, confectionam insa piosenia, altminteri al naibii de superficiala, si ne vedem de ale noastre.
Ale noastre reprezentind viitorul raposat, viitoarea situatie de revoltat ori inimit (a pune inima - nu cautati in dictionare!).

Nu uitati sa ma anuntati unde gresesc.
Dar la obiect, nu prin balarii - caci se pratica.


Indraznesc sa subliniez ca actuala conducere are (inevitabil) stilul ei. Ca oricare conducere CAR. Prima garnitura, a lui Baticu, rezona cu unii oameni, cu unele optici asupra muntelui si lumii...
A urmat stilul Pupeza, acum este cel Dan Vasilescu. Acesta din urma are afinitati, cum s-ar zice, cu ce a apucat. A apucat un anumit gen de mers pe munte, anumiti oameni. Intre ei fu Traian Flucus, din ale echipelor competitionale.
Este o observatie.

Viitoarea conducere va vorbi poate despre Ionel Ene. 

Mircea Ordean

PS 
Recunosc a fi sarit calul la ultimul post personal.
Ma voi stradui data viitoare sa spun ACELEASI lucruri dar fara a sari calul.




Mă doare capul
Căci înţeleg greu, iar şanse de a ajunge vreodată şi eu în rîndul lumii (vorba maică-mii!) sînt minime.


Ca să fii în r.L. (rîndul lumii) trebuie să fii pe fază cînd moare vreunul. Să îţi manfeşti regretul, invocînd bineînţeles şi pe Dumnezeu.
Nu e obligatoriu să ai idee cine e acela. Răposatul - nu Dumnezeu (la ultimul sînt şi mai mici şanse să-l cunoşti, sub soarele ăsta, poate şi Dincolo...).


Trebuie să te simţi bine în aşa stare, asta cu brusca pioşenie.
Care bineînţeles trece urgent a doua zi, iar asta nu doar că trece..., dar şi fără să lase urme. Ai semnat pur şi simplu un stil de condică socială.
Poate că nici oleacă mai atent în privinţa viitoarei extincţii personale nu ai devenit.


Dar eşti om în rîndul lumii.
Pe care îl invită Lumea în casele ei.




Un interesant post, cu foto Flucuş, datorat lui Viorel Borteş.
În acelaşi timp, nu am găsit - poate nu m-am zbătut suficient! - alte imagini cu Flucuş pe net.
Caut la texte.


Meditez că mie unuia mi s-a părea o aiureală să se spună că viaţa mea a fost închinată muntelui, cu majusculă sau fără.
Căci n-a fost închinată Ăluia!
Acolo m-am simţit bine, m-am simţit nemaipomenit etc. de bine - şi cam atît. Am rezonat deseori nemaipomenit cu El, şi cam atît - deşi nu se poate că snt un insensibil în cel priveşte, un neputincios de a pune două rînduri pe hîrtie...

Aici, poate legat de unrle vorbe mari analizate ieri pe blog, e interesant ce ne vine de scriem aşa ceva, "O viaaaaţă închinată munteluiiii....". De unde apare, unde e izvorul care încîntă aici..
Ce chestie, am ajuns să înlocuim naturalul cu aşa vorbe... Pînă a deveni ele naturale, pînă a crea ele plăcere!


Google oferă şi alte lucruri interesante.
Aici, de pildă.


Vă faceţi iluzii că Alexandru Flucuş a revenit vreodată cu completări. 
Nici corecturi: "Viaţa AI aventurile lui..." 
Sau faptul că T.F. nu este mare alpinist al vremurilor noastre, cum afirmă.


"Bă, da' acru eşti, bă, Ordene! O să ajungi la dracu, aşa!"
S-o luăm pe rînd. Am dreptate sau ba, e realitatea aşa ori altfel.
Apoi, nu o să ajung nimic cum ziceţi voi, o să rămîn cum sînt. Voi sta pe loc, chit că am idee de mobilitatea tuturor lucrurilor sub soare, de eventuala fiere ce se adună... Mai ştiu, ce e drept, şi de ulcere...

...Este drept că nici pe acel blog personal A.F. nu a mai intervenit vreodată. Sper că nu s-a prăpădit între timp.


Apropo de unde o să ajung...
Careva scrie undeva de nişte pionieri ai alpinismului românesc.


Gala Veteranilor Alpinismului Românesc
- Ediţia a IV-a-
5 iulie 2009
"Alpinismul este poezie, filozofie, este ceva nedefinit care te cheamă, te subjugă,
te împinge în locuri incredibil de grele, pe frig sau soare torid, în ploaie sau vânt"
-Stire completă
Înscrisă de: Ciprian Lolu, Joi, 2 Iul 2009

/.../

Mircea Ordean, Joi, 13 Aug 2009, 19:39
Sint tare curios cumva proceda generatia de azi, cind o incarunti. Cele de pina
acum, de la Mihai Haret incoace, au avut un talent teribil in ceea ce se numeste a tamiia.
A lauda peste masura, a inDumnezi. O sa rideti o saptamina dar, dincolo de nevoile
sufletului sau, Niculae Baticu ar fi fost ultimul care sa admita asa "perii" (expresia de la el
am invatat-o). Tocmai el a avut parte de asa cintareti fara masura!

Mircea Ordean, Joi, 13 Aug 2009, 19:41
A transforrma pe cineva in legenda este un mod de a-l mai ucide o data. De ce nu-i
descrieti cu viata trecerea sub Soare a unor asemenea oameni,. pe care s-a intimplat sa-i
iubiti (sa nu ne jenam de cuvint...)?

Ciprian Lolu, Vineri, 14 Aug 2009, 1:51


Domnu Mircea...ce sa zic, nu stiu unde bati apropo-ul, ca sa nu zic cine oare
transforma pe cineva in legenda mai mult? cel care vrea sa stea sa povesteasca cu acel
om sau cel care l-a ignorat atatia ani din diferite motive cu toate ca stia ca poate invata
ceva de la aceea "legenda"
Da-mi voie sa-mi exprim ceea ce simt eu pentru acesti oameni ca sa nu vorbesc ca tot am sa scriu candva despre ceea ce inseamna "alpinism"cu adevarat.... pentru mine oameni Chivu (scriu cu acest "nea" pentru ca suna foarte Viu si Uman domnu Mircea), Nea Nae Jitaru, Nea Sandu Floricioiu, Nea Traian Flucus, Nea Buti Garner, Nea Mircea Noaghiu, Nea
Paul Fozocos si multi altii care pentru mine reprezinta pionerii acestui sport in Romania,
nu vreau sa vorbesc despre cei pe care nu am reusit sa-i cunosc datorita faptului ca au
trecut in nefiinta si care ar fi avut multe sa ne povesteasca noua, acestei generatii noi,
dar si repet acest fapt, cei care au fost in prapastii in aceea zi au avut ONOAREA de a
vedea adevarate legende vii ale acestui sport ce se numeste ALPINISM si nu cred ca
cineva din aceste multe embleme ale acestui sport s-a simtit jenat ca vezi doamne noi
vrem sa-i transformam in legende...in fine... tot ce va pot spune este ca noi inca nu stim
sa ne apreciem valorile si nici nu cred ca o vom face in urmatorii 20 de ani, vom scrie mai
degraba articole gen " X-ulescu ALPINIST a escaladat Kilimanjaro " sau tot felul de
aberatii de genul asta, ma intreb unde a s-a catarat (in adevaratul sens al cuvantului) pe
kilimanjaro in ruta clasica... stii ce zicea Lionel Terray despre el insusi? spunea ca el
niciodata nu se va simti niciodata Alpinist ci mai degraba un mare iubitor al muntelui pe
care-l numea el "mountagniard" oare de ce?...

Mircea Ordean, Luni, 17 Aug 2009, 22:55
Ciprian,
Ne racim gura degeaba aici... Dumneata o tii pe-a dumitale, eu pe a mea. Nu ne vom
convige curind unul pe altul - adicatele deloc.
Uite care e treaba. Eu am criteriul ce va razbate peste n ani. Bineinteles ca e usor sa scrii
pentru a ne mingiia iritarea ca vremea trece. Eventual pentru a ne pune bine cuacei
domni - in care nu putini proiectam imaginile parintilor proprii... Mai exact ii periem cit nu
am apucat in tineretea proprie. Ori pe cit ni s-a spus (de catre parinti s altii ca ei) ca se
face operatia respectiva, de cinstit p-aia mai oldies...
Dar mediteaza oleaca, Ciprian, citi vor citi asa rinduri - precum ale tale - peste 10, 25, 50,
100 de ani. Bineinteles ca va exista o categorie de perietori, caci asa fiinteaza
intotdeauna sub bolta cerului. Insa generatia de perietori a momentului va fi cu ochii pe
smecherii momentului (revezi mai sus criteriile de atribuire a odelor, panegiricelor samd),
nu va avea dispozitie si pentru aia de altadata. E ca la cimitir. Nu pui flori la cei morti acu'
o suta de ani. Intreaba "unde s-au dus, unde au apus..." aia de il saltau la cer pre Mihai
Haret, de pilda. Nu as vrea sa-ti raspund acum, caci ai fi tare dezamagit de viata...
Cum, sint prea dur si prea acru? Las' ca nici opinentii unuia ca mine nu-s mult mai
omenosi!...

Mircea Ordean, Luni, 17 Aug 2009, 23:01
"Oameni ca Nea Mitica Chivu (scriu cu acest "nea" pentru ca suna foarte Viu si
Uman domnu Mircea), Nea Nae Jitaru, Nea Sandu Floricioiu, Nea Traian Flucus, Nea Buti
Garner, Nea Mircea Noaghiu, Nea Paul Fozocos si multi altii care pentru mine reprezinta
pionerii acestui sport in Romania,"
Am uitat sa te intreb. daca ei sint pionierii distractiei alpine pe plaiurile mioritice, alde
gheneratiunile lui Alceu Urechia, respectiv Radu Titeica ori Nae Dimitriu ce mai fura?

Ciprian Lolu, Luni, 17 Aug 2009, 23:27
Domnu Mircea... sunteti jenant credeti-ma pe cuvant...nici nu stiu daca mai merita
sa spun altceva, simt uneori sa spun omului in fata alteori sa inchid ochii ptr ca nu merita
efortul... si totusi am sa va spun
in primul rand acest articol a fost scris ca si un afis (stire) in care un eveniment anume (ca
poate ptr unii ca dumneavoastra nu are importanta) s-a intamplat in data de 5 iulie sec...
fara nici un fel de a ma gandi la posibila iritare a cuiva in legatura de acest fapt...va place
sunteti bine venit, nu asta e...
doi la mana atunci cand vezi un om la 80 de ani ca vine acolo si se catara in traseul care
l-a pitonat in '53 nu cred ca este cineva care sa nu il remarce pozitiv, sa-l admire si sa se
bucure de faptul ca il vede si ca poate povesti cu acel om... in fine chiar nu are sens sa
despic firul in 4 sau in 8 las pe altii sa isi dea cu parerea la acest fapt, dar una peste alta
va spun ca acolo au fost in jur de 300 de oameni care s-au bucurat de acest eveniment si
au plecat de acolo cu aceasta caldura sufleteasca oferita de acesti oameni care au fost in
jur de 60 la numar...


alt PS
Mai aflu si eu una-alta...


"Seara ne-am petrecut-o la pensiunea Floare de Colt, in Zarnesti, spre Gura Raului, pensiune binecunoscuta de oamenii de munte datorita prorpietarului, Traian Flucus, un mare alpinist si salvamontist care a scris impreuna cu alte nume mari istoria acestui sport la noi in tara. Noi nu am mai fost pana acum cazati acolo, dar stiam ca dl. Mititeanu, Marian Anghel si alti cunoscuti dintr-ale muntelui trag mereu la dansul."


Foarte frumos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu