joi, 12 iulie 2012

[POLITICIANUL ROMÂN] Lucruri simple



Am fost şi sînt un om care ia apărarea funcţiei de politician.
Care subliniază necesitatea acestui post, aşa cum este - ca moderator între imaturitatea (inevitabilă, a) locutorilor ţării şi necesităţile guvernării.

Imaturitate însemnînd inconsecvenţă, dorinţă de a-i pica mură în gură, de a fi mîngîiat pe creştet etc.

Ce pricep un pic mai greu, este ce fel de om poţi să fii pentru a ocupa acel post, de politician român.

Înţeleg, privindu-l pe dl Relu Fenechiu, că alde campania electorală - avînd în faţă, să mă iertaţi de vorba totuşi plastică, bizonul român - impune ca aceştia vor o anumită prestaţie, că plebea  poate fi întorsă cum doreşti matale prin anumite formule.
Românii vor...
Nu mai trebuie ca  românii să...
Băsescu a tăiat pensiile etc. (nici vorbă de criza mondială prin preajmă!).

Fără îndoială lumea..., mai exact mersul lumii a favorizat existenţa unei categorii umane (se poate stabilit cît de numeroase, accept cifre şi peste 89, 90 la sută) în stare să facă orice pentru a supravieţui, între aceasta numărîndu-se inclusiv tendinţa de a trăi bine. Cît şi de a-ţi înmuia angoasele distilate în complexe, în dor de fotolii cît mai înalte.

Fără probabil, eu unul nu aş putea minţi, nu m-aş putea face că ignor şi alte faţete ale realităţii.
De ce-s aşa, nu contează.
Şi accept că rămîn 80,90% care nu văd o prblemă în aşa suciri, inclusiv pentru că pe meleagurilor a-ţi face prea multe scrupule înseamnă a muri efectiv de foame.

Dar tot îmi pun problema:
Pentru ce execută politicienii acel dans a minciunilor, a teatrului golănesc al revoltei mimate şamd?
Căci nu e o treabă simplă.
Deci pentru ce?

Am în vedere aici şi tipi aparent la locul lor.
Năstase părea unul - chit că în timp îl descifrasem binişor.
Mă uit la Baconschi, la Paleologu (hazos, ambii din partidul cu care simpatizez, fie şi tare sotto voce) - ce naiba îi poate împinge la mascaradă?

Cred că există privilegiile palpabile: scaunul înalt (de la parlamentar în sus), eventuale mişmaşuri aducătoare de venituri.
Cred însă că mai există ceva, iar aici nu.mi fuge din minte figura lui Paleologu le jeune.
Este şi o necesară tribună publicăde unde putem să ne satisfacem, de pildă, dorul de a ne da deştept în faţa altuia, de a persifla.
Omenească aplecare, admit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu