marți, 24 iulie 2012

[PSIHOLOGIE, SOCIETATE] 24 iulie 2012




Vorbeam foarte recent de figurile de pe afişele USL, cu tot felul de terminaţi de viaţă care se plîng că.

Un tataie cu ochi interesanţi, că i-a fost furată pensia.
Nici la acesta nici la fîrtaţi n-o să vezi vreo nuanţă, gen o parte din pensie ori datorită unei furtuni care a dat gata tot continentul.
Trec peste faptul că pîrdalnica minte mi-a fugit în a sonda cam ce-o fi făcut omul 'cela în deceniile trecute... Este drept că pare oropsit de la natură, dar, totuşi, nu e treaba mea să-l trec strada. Plîngă-se şi la nen'su Dumnezeu, de insuficientă lucrare Înaltă...

Un altul spunea că i-a fost făcută - dă răutate!- dispărută slujba 
Tot cu ochi interesanţi, goi.
Dar bănui că şmecherii USL nu-şi bat capul cu alde calitatea electoratului lor, cu a minţiţilor lor...


Am pozat alţi doi azi pe stradă:

De al dracului a venit Băse şi a zis: "La ăştia 200 de mii să le luaţi locu' de muncă (mişto formulare... Nici interbelica slujbă, nici postdecembristul job)
I l-a luat , apoi a şezut în fund. Nu se putea pentru ca să se ducă după un altul.


Asta e cu umilinţa... Vorba asta e tare haioasă... Cine e umilit nu-şi pune problema o secundă cît de tare este el, de-l ajung aşa lesne gesturile din acea gamă.
Trec peste faptul că duduia are o mutră care cam de la naştere a vrut ea însăşi să-i umilească pă alţii... Ia priviţi-o cu atenţie... Barim mişcatul buzelor, al fălcilor îi complet previzibil, şi - dacă ne-am da îndărăt cu nişte milenii - ar duce urgent la bucăţirea fizică a preopinentului... Sau barim la muşcarea lui dureroasă...

Mai e acolo chestia cu "Românii's împreună". Să-mi dea lacrimile!
Io unul înţeleg de aci că ăi momiţi cu pierdutul slujbei, pensiei etc. au o problemă, de teamă... Care se rezolvă prin acea adăugire, că românii-s împreună..
Tipii aceia se tem să iasă din rînd cu revendicările lor, fie şi infantile.
Au nevoie să ştie că-s toţi lîngă ei.
Traduceţi dumneavoastră altfel, vă rog!...


E interesant aici că tipul de campanie duce la infantilizarea unei largi categorii de cetăţeni sau barim menţinerea lor la un stadiu de pară mălăiaţă...
Şi.
Poate-s eu aiurea, dar nu mă simt deloc mîndru cum că fac parte din acelaşi popor.
O să mă ia naiba, de-oi vrea să fac şi eu ceva în lumea mai înaltă o să vie tipi cu citate de aici, de pe acest blog... Şi adio, carieră!
Nasol.
Dar eu cu aceia nu mă fac frătîne.


Cam tot pe acolo, pe la acele afişe, observ că posibilii votanţi (probabil nu descopăr America...) se împart în două.
În cei captivi,  care votează oricum cu acelaşi partid.
Ăştia o fac de dor luptă, de a se ralia unei tabere.

Apoi, există categoria celor care se dau după cum le pică bine. Mai exact li se pare că le pică bine...
Pentru că poţi vota social-democraţii ce au mai multă grijă de tine. numai că după un timp orice sac din care iei mai mult decît pui, păi are o soartă previzibilă. Buzunarele întoarse, după faimosul gest Petre Roman, la Braşov...


În acelaşi timp, simt o reeditare a anului 1990, fie şi fără violenţa acestuia.
Există o mare masă, o majoritate favorabilă lui Să se dea. Să NI se dea.
Au ajuns din nou la putere.
Ai probleme dacă te manifeşti în favoarea candidatului neagreat de ei. Vin pînă în buza sediului de campanie al lui Băsescu, chestie (minus devastarea) nud eparte de vizita la ţărănişti, în prima jumătate a anului 1990...

Nu mă plîng, doar constat.

Mica problemă le va fi însă că tipii crunt de cinici care le promit marea cu sarea, care le umblă la ochii psihic lăcrimoşi, vor da dovadă de o moralitate pe măsură în preajma sacului cu arginţi publici.


Acuma. se pune problema dacă să ne bucurăm - noi captivii, cel puţin, cei a căror dispoziţie financiară şi psihică nu depinde de darul guvernanţilor - de ce balamuc se va menţine după 29 iulie.
Eu o să mă bucur, şi recunosc ami fi dorit un chix şi al referendumului din 2003, chit că asta s-ar fi soldat cu o neintrare momentană în Europa.
Sînt om. Şi nihil humanum...

Nu văd de ce aş fi eu mai responsabil şi mai grijuliu de binele patriei cînd nici trupeţii taberei adverse, nici liderii lor nu se omoară cu aşa ceva (dincolo de gargară...).

Cicăp nu e frumos ce spun, dar poate am depăşit faza la care un nene îţi susură cîntece patriotice, în vreme ce te face la buzunare.
Idem ăia de-ţi glorifică altruismul, şi condamnă implicit insuportabilul, ticălosul tău egoizm.



Să aveţi o după-amiază frumoasă!

Mircea


Ia să văd dacă amcuraj să pun o poză, în care vă privesc în ochi, mai exact pe viitorii adversari. Ăia ce vor spune că ce faţă am... - iar asta fi-va cea mai delicată dintre caracterizări.
Ce nu te omoară, te întăreşte.





Începusem să spun ieri despre micul - dar de răspîntie - clinci cu fiul meu.
Între altele am îndrăznit să aduc vorba, către o apropiată persoană de sex feminin.
Instructivă tehnică...
Pomeneam ieri că-i absolut normal ca o consoartă - frustă de felu-i, aşa cum ne împinge specia pe noi mototoii să căutăm, să vrem în preajmă... - să ia apărarea copilului. Asta nu în sens psihologic, cum v-am obişnuit în aste scrieri, ci de progentiură personală.
Care nu poate fi a ei, dar situaţia rezonează din plin cu interioritatea acelei doamne.

Poate un vă plictiseam cu astea dacă nu simţeam - şi e foaaarteee posibil să nu mă înşel - că şi Eve cu pretenţii de raţiune procedează identic. Ia să mă duc eu la mama lui Radu cu aşa idei... Ar fi un zircus întreg cum ai fi sucit ca să nu renunţi la postul de tras ca prostul pentru alţii, numai pentru tine nu.

Modul în care te suceşte o asemenea persoană este foarte instructiv.
Cum îi zice una, dar îţi răspunde alta inconştientul veghează, asupra lucrurilor neconvenabile...).
Cum îi spui ceva cu nuanţe, şi îţi răspunde categoric, că tu ai vrea tot, şi nu doar un deget...

Haioasă foc apoi acuza de egoism... Cred că pararea unor asemenea acuze îmi va dobîndi cu timpul plăcere nu departe de orgasm...
"Eşti egoist!..."
N-ai nici o treabă acuzatoarele cu gesturile tale contrare.
LOR TREUIE SĂ LE IASĂ LA SOCOTEALĂ.
Să nu pleci din jur.
Să cedezi tu, nu ele sau progeniturile...


Conform unei zise ale mele mai vechi, aştept argumente la aceste afirmaţii ale mele.



Mulţumesc celor două persoane car s-au alăturat / abonat la acest blog.
Faceţi o investiţie bună!

3 comentarii:

  1. Interesanta abordare a unor probleme d-le Ordean!D-voastra din ce ,,psihologie a societatii" faceti parte ori santeti creatorul ei? V-am privit in ochisi stiti ce am vazut?Un om rece egoist arogant si probabil predispus la violenta,poate,nu am de unde sa stiu ,asa arata mimica fetei d-voastra.Relaxati-va si nu-i mai ironizati pe ceilalti care nu gandesc la fel ca dvs.Va doresc o saptamana linistita ,plina de intelegere si iubire!

    RăspundețiȘtergere
  2. Legat de prima întrebare, îmi scapă sensul ei. Par să-mi doresc a fi creatorul vreunei psihologii a societăţii?
    Îmi dau cu părerea, şi atît.
    Iar totodată, cum am mai rugat, mi-ar plăcea să mi se răspundă la obiect. "Dom'ne, mata ai afirmat că e galbenă...Păi io zic că-i roz, şi uite de ce..."

    Despre epitetele pomenite apoi, poate aşa o fi. Dar, oricum, se poate învăţa şi de aici. Pespectiv a nu mai cădea iute pe spate, ca în copilărie, cînd diferiţi tipi SE FOLOSEAU de aşa acuze. Sau de vorbe mari, a la iubire, înţelege şi alte alea. Dacă am fi privit cu înţelegere erorile celor din jur, nu ar mai fi existat deschizători de drumuri, inventatori şamd.
    Şi pot continua, dar cred că e de ajuns...

    RăspundețiȘtergere
  3. M-am lămurit, după ce mi-am privit mai atent acel post.
    Vechea poveste. Cineva e iritat de nişte observaţii, afirmaţii, dar nu poate răspunde/replica la obiect. Are însă o indispoziţie de trimis celui care i-a produs-o, aşa că încearcă să-i creeze acestuia disconfort pe nişte căi vădite în experienţa ca de scucces. A spune ăluilalt că e egoist, agresiv, neiubitor şamd.
    La fraieri care ţin neapărat să apară lumii drept iubitori şamd, care se feresc implicit să n apară, să nu fie declaraţi neiubitori şamd - chestia asta ţine.
    Mie doar mi-a adus aminte de vorba mugureliană: "Ce nu te omoară, te întăreşte".

    RăspundețiȘtergere