marți, 31 iulie 2012

[PSIHOLOGIE, UMAN] 31 iulie 2012, din călduri. Ale verii


Mi-am ilustrat acest post cu cîteva fotografii din recenta-mi tură în Piatra Craiului, alături de doi buni prieteni.


I

Recent, confratele întru munte Cornel S. reproduce pe Facebook un text oarecare (nici nu mai contează dacă o făcea ironic sau ba), după care alătură o zisă proprie:
"Totul în jur e minciună".




Frumos.

Mă gîndeam că părerea-mi despre mediu ar fi Totul în jur e încercare de a mă înşela.

Hm.
Părerea fiecăruia despre cum a fost crescut, pe unde şi cum a fost dus..



Bineînţeles asta nu mă opreşte să încerc a înşela, prin titlul postului, cu căldurile... Ale sexului fiind unul dintre cele mai eficiente catch-uri.
De pildă, în dimineaţ asta, pe un autobuz RATB, am văzut clamîndu-se despre Pulpă. Pe unde or fi Pulpa. Cînd ţi se plimbă aşa ceva mare şi prin zare, călugăr (sau mai ales la aceştia?) să fii şi tot la prostii ţi se duce mintea.


II

Doi amici, cu copilul de vreo opt ani la munte.
Junele este pedepsit. Nu s-a purtat cum trebuie cu colegii. Nici nu mai contează împrejurările.
Amîndoi părinţii susţin ideea.
Întreb, într-o doară: "Nu a fost şi vina colegilor?".
"Nu!"



Mmm, parcă nu e treabă,  să vezi astfel lucrurile.
Una la mînă, de cînd lumea disputele, clinciurile au doi participanţi, doi inşi care contribuie. Doi care vor fiecare să ia / să primească / să se menajeze mai mult mai mult.
Apoi, mi se sparie gîndul la sportul ăsta cu pusul copilului - mai ales în condiţiile amintite - la zid de către amîndoi părinţii. Nu ştiu de ce-s sensibil la treaba asta.
Aşa pornesc probabil stările - cu rădăcini adînci ulterior - că eşti singur împotriva tuturor...

Nu cred că greşesc grozav punînd la motivul acestei zidiri / puneri la zid destul sadism. Că  al mic are mai mult ca noi. Că-i vin infinit mai de-a gata. Că trebuie să dăm de la noi pentru el, iar asta nu-i deloc uşor, deloc plăcut - e mai simplu să fim atenţie la noi, să ne fin noi înşine în centrul atenţiei...
O să spuneţi că proiectez io de zor, dar pînă una alta căutam sursa unei situaţii.
Putem bineînţeles vorbi - pre astă direcţie - şi despre criminalul care semnează aste rînduri...

Care numai bine se află în oarece conflict cu fiul mezin, tatăl neputînd întrezări niscaiva cer senin pentru o vreme...



Oarecum paradoxal, o cunoştinţă (nu dau detalii de nume nici să mă tai) îşi tratează altfel progenitura feminină, care nu e lăsată să ridice un pai.
O situaţie în care Ionel Popescu (cel programat pentru debutul educaţiei de la şapte ani, în "Vizită", I.L. Caragiale) îi mic copil... O discuţie cu mama despre lipsa skill-urilor gospodăreşti a avut la un moment dansa unui răspuns cît de cît liniştit. "O să înveţe ale gospodăriei cînd va fi mare".
Afirmaţia nu poate trezi zîmbete, dacă nu intuieşti - fie pe moment şi fără explicaţie - că în sufletul mamei există o rană, din propria copilărie. O identifici cît de cît în ideea, în refuzul de a pune copiii la treabă doar ca să ne aflăm în treabă, doar pentru a le amărî existenţa.
Faptul că aici, în acea îndeletnicire paternală transpare mult din sadismul de care tocmai am pomenit, nu schimbă datele problemei, suceala produsă de soartă în sufletul acelei mame.




II

Politic.
Traian al meu a trecut hopul referendumului.

Îmi recunosc subiectivitatea. 
Dar îl şi prefer pe dumnealui, pe Pirat, unor rele mai mari. A căror atmosferă am gustat-o din plin în epoca de ordine şi linişte a epocii Năstase (2001-2004).
Plus că, eu barim, de la un Băsescu pot găsi ceva de învăţat, de admirat, pe cînd la restul nu-i deloc lesne de identificat aşa ceva...

E de discutat aici că omul / Băse a fost rejectat de atîtea milioane de sufragişti.
Într-un teren al întoarcerilor foarte lesne din condiee ste că observi că  50 şi ceva la sută nu au considerat situaţia suficient de gravă pentru a se duce să-i d ea cu parul votului.
Chit că cele 47 de procente de participare se adunară după o reţetă pe care am mai văzut-o în 2003, în vremea lui Adrian Năstase. Cu aşa-zis urne mobile umblînd ca nebunele după căderea întunericului prin satele favorabile...



În acelaşi timp.
Insuccesul acţiunii de debarcare mi-a făcut plăcere la pentru că a mai tăiat din nasul celor mulţi şi într-un fel oarecare, căruia un Lăpuşneanu îi spunea mai direct, cîndva.
Şi zău că nu pic neapărat în elitism!
Dar nici nu mor de plăcere să ţină cîrma ţării nişte tipi care aşteaptă să el pice mură în gură. Şi glosează bineînţeles pe această frumoasă temă, de pildă cum că Traian Băsescu le-ar fi promis, garantat că vor trăi bine (ceea ce nu e cazul...).
Oameni care de la o tăiere din salariu, pensie provocată de o furtună mondială socotesc că le-a fost răpită întreaga sumă, iar asta totul din pricina unui singur om, care o va fi făcut-o - bineînţeles! - doar din răutate, din boală pe ei!...



Momentul mi-a prilejuit o întîlnire cu scrisele lui Victor Ciutacu.
Vomitiv curat (chit că unii au fără îndoială nevoie îndreptăţită să lectureze şi să saliveze la aşa rînduri)! Şi asta nu pentru că m-ar jena să-mi plimb ochii pe rîndurile aceluia, ci pentru că urmînd calea stimabilului, a ideilor sale ajungi la un scurt şi prompt Reject din partea Vieţii.



Omul se vrea - ştie ce prinde şi ce nu la targetul ales! - din stirpea lui Arghezi, Crainic, Barbu, dar mi-e teamă că din arta pamfletului a ales doar grobianismul pur.
Atîta a ştiut, atîta ştie, iar de produs se produce doar inevitabil pe scena lumpenului...

Îmi fugea gîndul de curînd dacă, totuşi, trustul media al dlui Voiculescu nu face totuşi un pas înapoi, de la Tucă la Ciutacu... Faimosul caracalean cu bretele avea un oarece populism, o oarece grijă excesivă de amărăşteni  ce nu mi-l făcea tare gustabil. Cum se întîmplă însă în viaţă, se poate şi mai rău...
Nu scrie nicăieri că mersul unei societăţi umane trebuie să fie neapărat ascendent... A păţit-o Germania lui Bismarck, căzută apoi tragic pe treptele numite Wilhelm II şi Hitler... Deşi, dacă srai să te gîndeşti, seminţele nebuniei parc-alde Cancelarul de fier le-a pus sau barim nu a temperat deşteptarea Divizatului (anterior) Popor german.
Ah, ce zboară meditaţiunea!:..





III



Renghiurile par să fie una din caracteristicile principale ale Vieţii.
Cu vreo şapte ani în urmă, am pus capăt unei legături conjugale ce se voia la locul ei, în favoarea unei nebunii ce nu a încetat nici în ziua de azi.
Gestu-mi a provocat strîmbete din nas, fie şi discrete, dar cu urmări sociale ferme: nu am mai primit invitaţii de pildă într-una din casele pasămite scandalizate.
Ca un făcut, demonul simţurilor şi-a făcut şi pe acolo apariţia. Ba chiar, la indivizi dorindu-se raţionali, scăparea de hăţuri a fost şi mai năvalnică.



Iar dacă atunci apropiaţi de-ai mei se raliaseră celei care le devenise ceva mai tîrziu, mai indirect prietenă, de data asta m-am trezit eu luînd partea ori măcar acceptînd lamentaţii pe umăr din partea soţului înşelat.


(dormitor - sic! - pe coclauri alpine)

După acum, abia acum, după pragul de sus, află nefericitul (de fapt, este ea...) că nebuniile subsemnatului sînt totuşi o cale de a mai purja din lucruri absolut omeneşti - care altminteri fac bum cu multă vehemenţă, în astă epocă mai ales, a legăturilor mai lesnicioase, a tipăriturilor, teveismelor şi a  discuţiilor libertine la orice pas.

Că veni vorba, oare de ce mă jenez tot eu de nebuniile deceniilor trecute, de pildă sînii goi ai partenerei pe Brîul Roşu iar subsemnatul naturist de-a binelea, tot pe acolo? Cînd de fapt poate acela era naturalul, sănătosul, şi nu îmbufneala celui care a uitat de acele vremuri?



Să trecem însă spre locuri mai plăcute...
O ieşire a la Pink Floyd din nebunia viermilor, cel puţin a acelora nerecunoscuţi la timp...



...completată de imagini destinse din acelaşi piept al Pietrei Craiului, la fine de iulie...
(Mmmm, mi s-afăcut dor şi de "Two suns in the sunset"..., ca exit fericit. ce sa inglezit francofilul! )









(orice asemănare cu siluetele cuplului din imagine este întîmplătoare)


PS
Apropo de tura din care aduc aceste poze - prin locuri unde m-a dus cam de mînă fostul meu ucenic...
M-a apucat la un moment dat  - pe coclauri deloc simple - fredonatul. 
Din "My Way".
După un singur vers, şi ăla foarte scurt ("Now..."), mi-am dat peste gură, cu atît mai puţin nu am anunţat anturajul momentului: .
Urma "The end is near..."!
Cît de paşnic îşi manifesta groaza, teama adîncul!



PS
Fac ce fac şi mă vorbesc de bine, fie şi pe savanta cale a comparaţiei cu tipi catalogaţi (ghici de către carele interesat?!) drept luaţi la vale...
Urît obicei!
Am întîlnit acum cinşpe ani şi ceva un tînăr. Eu aveam aproape 40, el la vreo 22. Fiind mai dezinvolt, l-am lăsat să suie el de pildă săritoarea dificilă din Rîpa Mare, între Brîul de Mijloc şi cel al Acelor.
A plecat curînd în străinătăţuri. Cele americane.

S-a întîmplat să-i văd azi o poză. 

Parcă nu aş plăti aşa preţ (chit că la o adică decisivă e soarta, ursitoarea cea plantatoare de gene...) pe succesul profesional...
Scuzat să fiu dacă nu dau poza - nu mi-aş duce fudulia de a mă fi păstrat cît de cît bine, pînă aici...
Probabil că el nu stă cu grija profeisonală sau materială precum gură-mare apropitar al acestui blog... Ţ-ţ-ţ-ţ-ţ, dar nu mi-i dor deloc de vreun tîrg pe care-l văd nu departe de clasica înţelegere  Faust-Mefisto...


3 comentarii:

  1. Tiberiu Matache

    Frumoasa iesirea in Crai, recunosc in cateva poze Braul de Mijloc, poate ati umblat in zona Spirlea...nu stiu unde este acea cruce , cumva pe Valea lui Ivan superioara? ( n-am fost inca pe ea, de asta intreb:)As dori ceva detalii daca se poate.

    Cu referire la politica:
    Sunt de parere ca oricum ar fi suntem in pozitia de a alege raul mai mic pentru ca nimeni nu intra in politica rascolindu-se noaptea de grija cetateanului. De multe ori nu stiu care este acela. Aud de la oamenii mai in varsta fel si fel de ghidusii de genul: mineriade, comunisti, Iliescu cel rau, Nastase tot asa de had si rau ( automat toti comunisti deci PSDisti)Nu am trait acele vremuri nu ma pronunt..dar ma uit putin la Basescu...Nu e nevoie decat de cateva vorbe si practic ai citit in esenta omului "tiganca imputita" "imi dau demisia in 5 minute, ahahah am glumit" "vino la mine in birou sa-ti arat cum se face" si gata am terminat discutia. Presedintele tarii mele, cia.Bine, daca iti bati nevasta acasa nu cred ca ai vreo problema cu carismaticul Base:)Acum antenele astea si ele foarte rele dar se mai spun si lucruri de bun simt, zic eu...Acum rating vor sa faca toti... Corectati-ma daca gresesc dar e de preferat sa votezi pe unul care iti hahaie batjocoritor in fata ( deci fara perdea) sau unul ( etichetat comunist) care poate fura la fel de mult dar totusi nu-si permite chiar sa te injoseasca ranjind tot timpul in fata camerelor. Poate mintea mea nu gandeste cum trebuie la 25 de ani:>

    RăspundețiȘtergere
  2. Tiberiu Matache

    Frumoasa iesirea in Crai, recunosc in cateva poze Braul de Mijloc, poate ati umblat in zona Spirlea...nu stiu unde este acea cruce , cumva pe Valea lui Ivan superioara? ( n-am fost inca pe ea, de asta intreb:)As dori ceva detalii daca se poate.

    Cu referire la politica:
    Sunt de parere ca oricum ar fi suntem in pozitia de a alege raul mai mic pentru ca nimeni nu intra in politica rascolindu-se noaptea de grija cetateanului. De multe ori nu stiu care este acela. Aud de la oamenii mai in varsta fel si fel de ghidusii de genul: mineriade, comunisti, Iliescu cel rau, Nastase tot asa de had si rau ( automat toti comunisti deci PSDisti)Nu am trait acele vremuri nu ma pronunt..dar ma uit putin la Basescu...Nu e nevoie decat de cateva vorbe si practic ai citit in esenta omului "tiganca imputita" "imi dau demisia in 5 minute, ahahah am glumit" "vino la mine in birou sa-ti arat cum se face" si gata am terminat discutia. Presedintele tarii mele, cia.Bine, daca iti bati nevasta acasa nu cred ca ai vreo problema cu carismaticul Base:)Acum antenele astea si ele foarte rele dar se mai spun si lucruri de bun simt, zic eu...Acum rating vor sa faca toti... Corectati-ma daca gresesc dar e de preferat sa votezi pe unul care iti hahaie batjocoritor in fata ( deci fara perdea) sau unul ( etichetat comunist) care poate fura la fel de mult dar totusi nu-si permite chiar sa te injoseasca ranjind tot timpul in fata camerelor. Poate mintea mea nu gandeste cum trebuie la 25 de ani:>

    RăspundețiȘtergere
  3. "Corectati-ma daca gresesc /.../. Poate mintea mea nu gandeste cum trebuie la 25 de ani"
    Gîndeşti cît se poate de corect. Asta şi pentru că nu te grăbeşti să dai cu parul,

    RăspundețiȘtergere