miercuri, 25 iulie 2012

[REFERENDUM] Gulerele albe spun lucruri trăznite

I

Mi-au căzut ochii pe două articole despre apropiatul referendum, datorate unor condeie spălate.

Unul ar fi dl George Rădulescu, de la Adevărul (m-am "tras" de la o vreme spre acest cotidian, vechea-mi simpatie de acum cîţiva ani, Evenimentul Zilei, căpătînd un partizanat excesiv).
Dl Rădulescu este fără îndoială un om cu bun simţ, dar probabil etern idealist.
Chestiile astea, idelaistul, idealismul, sînt nişte lucruri care dau bine, dar în afara realităţii.


Spune jurnalistul amintit:
"Invalidarea referendumului ar duce la o înrăire alarmantă a taberelor beligerante şi la o contestare continuă şi reciprocă în plan politic. Cine are nevoie de asta? Răspunsul e simplu: nici românii obişnuiţi - care vor plăti factura luptelor de gherilă - şi nici războinicii politicii româneşti, care au subordonat interesele naţionale celor de grup."

Făceam de curînd o paralelă cu anul 1990.
Fiind atmosfera care este (dl Rădulescu o identifică just), nu cred că o validare a referendumului ar duce la vreo detensionare. Pot să şi văd cum vor decurge lucrurile, cu contestare imediată din partea învinşilor...
Anul 1990 şi-a avut imediata contestare în neregulile şi ascunsele Revoluţiei. Actuala putere îşi are mortul din dulap în persoana (vorba vine...) manevrelor vrîndu-se bliztkrieg de după preluarea puterii.
Totodată, e treabă grea să-i ai pe democraţii lui Traian Băsescu în opoziţie, de ajungi să te întrebi precum John Kennedy, de nu cumva-i mai puţin dăunător să-i ai în acelaşi cort, dar scuipînd afară...

În acelaşi timp, dl Rădulescu execută aici o naivitate - în care va pica., de altfel, şi al doilea pix spălat, amintit în a doua parte a postului. Că există nişte războinici, dar şi nişte oameni la locul lor.
Or subsemantul crede mai aproape de adevăr, de realitate împărţirea electoratului român în războinici şi profitori/dornici de a profita, de a le pica din cer.

Editorialistul "Adevărului" mai ţine să puncteze ceva:
"Validarea referendumului de duminică va arăta - indiferent de rezultat! - că România are şanse să-şi revină, că mai are reflexe sociale. În caz contrar, putem rămâne definitiv în vacanţă la mare, la munte sau în străinătate pentru că istoria nu ne va mai aştepta să o prindem din urmă."


Povestea asta cu Acum ori niciodată! nu prinde la o minte cît de cît cu picioarele pe pămînt. Da, om avea nevoie de poezie şi de fard, însă realitatea rămîne tot cum vrea dînsa.
Să stăm liniştiţi, istoria nu ne e nici înainte, nici înapoi - e cum este. Nu pierdem nici un tren acum, ori cel puţin aşa judecă un tip cît de cît trecut prin viaţă, care a uitat numărul trenurilor despre care s-a strigat la noi că Uite, se duce ghezăşul, carevasăzică mintenaş soseşte sfîrşitul lumii!
Dacă trenul cu pricina este unde este, aceasta nu se datorează ratării unui gest, al unei acţiuni de Acum ori niciodată, ci al unei situaţii interioare, privind acest popor. El e demn sau ba de acel tren. Dacă nu e, aşteaptă altul / o ia pe jos / stă pe loc.
A văzut soarele ăsta tragedii mai mari.



II

Al doilea condei de care ţin să vorbesc este al dlui Radu Preda, de la interesanta publicaţie "Finanţiştii".



"... Mînjiţi pînă la coate, şi ne referim desigur la politicieni. Ar putea spune asta, cu toată îndreptăţirea, România tăcută şi neangajată politic. Cei care sînt nevoiţi să suporte zi de zi mizeriile unei clase politice în evidentă disoluţie. Ea ar avea dreptul că ceară tabula rasa şi să propună o nouă generaţie de lideri. Asta ar fi cu adevărat o lovitură de stat. Una al nabii de legitimă!"

Nu ştii aici ce să aplauzi mai întîi! Talentul de gazetar jongleur foarte cu vorbele ori acela de politician în devenire - căci Radu Preda utilizează exact stilul oamenilor pe care îi combate. Inventează o Românie tăcută, care nu există decît în visele ori în calculele domniei sale. Nu ştii de asemenea cît e naivitate şi cît calcul interesat afirmaţia că ar fi de propus vreo nouă generaţie de lideri, bineînţeles la acelaşi popor, la aceeaşi clasă de întreprinzători. Şi deci, în răspăr cu aritmetica elementară, aceea a regulii de trei simplă: la aceleaşi condiţii, nu poţi avea alt efect.
Şi zău, intrînd un pic în joc, nu înţeleg care ar fi calităţile vreunei pături oneste, la locul ei dar tăcute - care stătu mioritică, supusă ani dacă nu decenii, iar acum uite ce revoluţie fericită ar pune în practică...

Din observaţiile mele, categoria întreprinzătorilor şi-o face bine treaba ei, dar - în ce priveşte eventualele soluţii ale inconvenabilelor realităţii - este naivă ori privindu-şi, ca toţi concetăţenii la o adică, tare mult interesele...

Acest spirit - pare molimă! - îl descopăr şi la un material al redactorului-şef de la Ziarul Financiar, Sorin Pîslaru. Acelaşi amestec - poate un pic mai onest, îl simt -  cu accente demagogice. Pasămite oamenii nu vor nesfîrşite dispute politice, ci poduri şi fabrici.
Sună wonderful, nu?
În practică, poate o vrea lumea românească destule din cer, dar nu s-ar despărţi comportamental de ziarul Click şi de emisiunea tv "Acces direct". Ca atare, salivăm la disputele politice, îi înjurăm pe politicieni dar am refuza scîrbiţi vreun tip la locul lui (un non sens, la o adică).




Mă întreb, în ultimul ca, dacă asemenea visări, asemenea sloganuri şi Must!-uri sînt absolut necesare cuiva ce navighează prin viaţă, cea românească îndeosebi. Probabil dacă ai judeca realist, nu ai mai pleca dimineaţă de acasă spre jungla românească...



2 comentarii:

  1. Ti-as recomanda, in locul publicatiilor despre care vorbesti, un site interesant: http://www.contributors.ro/
    Nu este necesar sa fii de acord cu parerea celor de acolo. Sunt doar teme de gandire articolele lor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Parcă că sînt abonat la Contributors. Îi citesc, pe cei de acolo, cînd se nimereşte... E posibil să fi pomenit aici de vreun autor-doi citiţi acolo... Dl. Tismăneanu parcă.

    Mă miră totodată un pic de tot faptul că mă trimiţi acolo, dar nu spui nimic despre observaţiile-mi de aici...

    RăspundețiȘtergere