duminică, 1 iulie 2012

[SOCIETATE] Ramîne cum am stabilit: profitul financiar din spatele scenei




Intro
Recunosc din start că-s doritoriu la extrem să ies şi io în relief.
Din nereuşita acestei dorinţe se născu multă agresivitate, pe care ţiu morţiş s-o descarc pe cineva.


Ce bandit îs, cum ridic eu discret porţile sufleteşti ale cititorului...




Content
Arătam recent, legat de un spot Rebengiuc-Vodafone, că-i foarte interesant să ne uităm şi mai departe de aparenţe, chiar şi la prestaţii ce dau gata 99% din auditoriu.
În spatele vorbelor frumoase, bel zise, de către monştri sacri ("Maestre!...") ai teatrului formulate, stă proptirea fermă pe obţinerea profitului de milioane.


Ca şi în cazul pro-Roşia Montană (situaţie în care mă implică de partea vreunei tabere doar în funcţie de excesele celeilalte, mai exact de figurile aceleia cum că ce morală e Iea, cum vrea binele omenirii, al ţării, al sistemului solar etc.)




De ceva asemănător m-am lovit azi lecturînd un material oarecare, chit că tendinţa este amplu extensibilă.


Am plecat de la un material scris frumos, al unui tip, Mălin Bot, pe care meritele lau dus pînă în poziţia de "jurnalist şi redactor-şef adevarul.ro".
Nu v-aş fi obosit cu el dacă nu intră în categoria pomenită mai... amontele postului de faţă: frumos, dar cu ceva nu tocmai la fel în spate.


Se scrie interesant, alert, spumos în sensul bun. Ai ce învăţa, ai ce rotiţe porni ori accelera în tine.
Dar minunatul material vede hibe doar la politicieni.
Omul de rînd e sfînt. El doar e prostit şamd, de parcă mintea-i i-ar fi în concediu ori lipsă.
Că doar l-ar menţine, astfel, în starea de infantilizare - e una.
Dar şi la "Adevărul" domneşte, la final de lună, de an, bilanţul. Care posedă, asemenea acestui tip de act, rubrica profit.


De ce nu spun că rubrica respectivă poate trimite şi la deficit, de unde un unghi nou de a vedea munca acelor oameni - născător de simpatie poate prin tensiune, prin dramatismul supravieţuirii?
Păi nu trimit spre acesta pentru că nu cred a exista inşi investind în presă doar de dragul ridicării boborului.
Iar de-ar exista aşa ceva, m-aş teme de ei ca de toşi voitorii de bine cu anasîna, a la (păstrînd proporţiile) Savonarola, Robespierre, Lenin...



PS 
Dacă o exista şi-o invidie a subsemnatului pe succesul rpofesional şi pe tinereţea dlui Bot, nu am nimioc a sonda ipoteza. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu