joi, 30 august 2012

[EDUCAŢIE] Carte Becky Bailey



Am tot făcut referiri pe aici la o carte a doamnei Becky Bailey, "Uşor de iubit, greu de disciplinat" ).
Să mă ierte editura Aramis că nu-i cer acceptul pentru reproducerea de mai jos, dar unul din defectele reproducerii mele (ce urmează) poate fi un avantaj pentru domniile lor: eventuali răsfoitori ai paginilor digitale aduse de mine aici vor simţi fără îndoială dorinţa de a simţi hîrtia ediţiei tipărite....


Nu vă cer să vă aruncaţi cu capul înainte, aşteptîndu-vă un conţinut entuziasmant.
De fapt multe lucruri sînt acolo foarte utile - găsesc eu - formării continue a unui om, atîta doar că deseori judecăm alb şi negru: un ceva este perfect sau un gunoi.
Am destule de reproşat cărţii (poate naivităţi ale autoarei dar şi traducere zic eu primitivă, întru posibilitate de a mişca sufletul cititorului), după cum multe gesturi ale personajelor din "Uşor de iubit..." au un comportament, un gen de limbaj propriu semenilor de peste Ocean, nu şi subcarpatinilor (de sub Carpaţi, adică), de pildă.

Dar sînt, în opinia mea, prea multe lucruri interesante în filele lucrării pentru a nu o ţine la loc de cinste în bibiliotecă. Vreo zece ani de exemplu, interval în care o vom asimila cît mai amplu (ah, cioplirea în etape a minţii umane!), respectiv vor apărea cărţi şi mai interesante firii noastre.

Am postat prima parte a filelor cărţii - cu sublinierile personale - la adresa:

Cine are nevoie poate primi din partea mea şi un exemplar identic, dar fără acele sublinieri.


A avut amabilitatea să-mi împrumute exemplarul propriu de carte prietenul Mugur Ilie.


Cîteva extrase din această carte: format Word 2007, format .pdf.





PS
Am tras un act ratat de zile mari, reproducînd deformat titlul cărţii.
Am tastat iniţial  "Uşor de disciplinat, greu de iubit", ceea demască dureros adevărata-mi atitudine faţă de fiul Radu. 
"Uşor de disciplinat, greu de iubit".

Doare şi sperie (căci obstacolul ar fi de nedres) crunt o asemenea constatare faţă de propriul copil (dei o voce mucalit-acră m-ar putea întreba de ce mă aştept la altceva, avînd în vedere în ce mediu crescut-a subsemnatul...)

Dar, o spune şi doamna Bailey, "conştientizarea e primul semn al schimbării".
Şi de cîte ori nu m-am chircit de oroare şi de disperare cînd a ieşit ceva din puşcăria unei minţi inevitabil prea slabă pentru încercările la care o supune realitatea, în etapele vieţii...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu