marți, 14 august 2012

[SOCIAL, POLITIC] Gulerele albe si realismul (lipsă)



În cîteva numere recente din Ziarul Financiar, oameni din business îşi exprimă părerea asupra situaţiei politice din ţară, din ultimele săptămîni.
De pildă, dl.Teofil Câmpean, om cu rezultate notabile în conducerea firmei Rondocarton, parte a grupului austriac Rondo Ganahl.

 "Cel mai mult la nivel de business mă deranjează salturile cursului leu/ euro. O problemă politică întotdeauna va duce la o avalanşă în economie. Dacă instabilitatea mai ţine mai mult de câteva zile, repercusiunile sunt grave. Avem nevoie de stabilitate, limpezime, previziuni clare, ce nu am avut în aceşti opt ani şi nu cred că vom avea nici cu acest guvern", a declarat Câmpean. El a declarat că dacă liderul ţării este de calitate, se aliniază şi ceilalţi după el, dacă este un mincinos şi cu tupeu, atunci şi ţara se transformă în asta.

"Clasa politică nu prezintă în­credere, ar trebui să se schimbe toată clasa politică, dacă un politician a minţit, trebuie să fie dat afară imediat. Toţi sunt nişte mincinoşi şi nişte oameni cu tupeu, în asta s-a transformat ţara noastră. Sunt atâtea gunoaie în politică şi atâţia cu tupeu, trebuie să facem ceva să scăpăm de ei. Dacă laşi azi un sac cu gunoi pe stradă, tot acolo se mai pun şi alţi zece saci de gunoaie şi aşa se umple strada de gunoaie. Remediul pe care îl văd eu? Punem la conducerea ţării 10 din cei mai buni manageri din companiile private. Nu avem nevoie de alegeri. Aceşti manageri care ştiu să facă bani pentru companiile pe care le conduc vor face bani şi pentru ţară. În opt ani de zile nu s-a făcut nimic pentru România, şi acum Guvernul acesta care a venit a adunat atâtea greşeli, nu ştiu cum va schimba lucrurile, cred că ar trebui şi acesta schimbat", a spus el.


Uf. Iar am ajuns la vorba aia, Ca în viaţă...
În sensul că, pentru a supravieţui, pentru a nu înnebuni probabil, ai nevoie să creezi - minţii proprii şi a altora - poveşti.
Care, o recunosc, sînt uluitor de frumoase, de prezentabile la prima vedere. Simpla citire a vorbelor Liderul să fie de calitate...; punem zece manageri care ştiu să facă bani etc. au un impact nemaipomenit în sufletul cititorului (nu mă îndoiesc de un efect similar şi în inima emitentului...).
Trec peste faptul că acele afirmaţii vin din partea unui om cu figură indiscutabil serioasă, aranjat vestimentar la patru ace.

În practică, omul cu pricina are puţine punţi spre realitatea politică. Care depinde hotărîtor de firea electoratului, a omului de rînd. Care vrea. Şi - oricît de plimbabil cu preşul ar fi - are votul. Plus că e pion important pe masă, vreunui patron de televiziuni şi nu numai.

Să te revolţi de tupeul şi minciuna politicienilor - nu cred că astfel se rezolvă lucrurile (a te enerva trădează, de cînd lumea, neaverea de soluţii la situaţia din faţă).. Trec peste faptul că se minte la gros şi în business, că doar nu degeaba au împrumutat toţi smile-ul occidental (îmi şi zicea un june economist aseară, obosit de orele peste program: "Se minte mult la noi [în business], domnule Ordean...").
Nu spun că oamenii de afaceri nu-şi fac treaba de onorabil pînă la excelent. Dar nu simt să fi intervenit prea tare în reformarea caracterelor pe Dîmboviţa, Bahlui şi Someş... Aceasta şi pentru că plebea nu-i ia de repere - iar astfel cad inevitabil posibilităţile de a-i imita, să-i spunem în clamatul domeniu al ţinerii cuvîntului dat.
Businessmanul este privit în România, de cei de jos, drept un tip rece, în bună parte dur şi care îşi trage tot ce poate - material - din firmă. Pentru a-şi procura o maşină scumpă şi o vilă comodă. Şi încă această percepţie este una rezonabilă, căci nu puţini pun de revoluţie prin cîrciumile proletare - bineînţeles cu acelaşi efect concret precum revolta liderului de la Rondocarton.



Totodată.
"Sînt atîtea gunoaie în politică..."

Da., e adevărat, dar asta se întîmplă din motivul pentru care există vidanjori la canale. E nevoie de aşa ceva în domeniu.
Scena politică e una cu damf ridicat, iar asta se întîmplă - ştiu că aşa adevăr nu se afirmă... - pentru că electoratul este care este...
Şi cred că nu se spune nu doar pentru că nu se face..., ci şi pentru că pe orice constatatar exterior îl poate lua groaza descoperind particularităţile majorităţii româneşti (Rahova şi sinonim mai toate urbele), motiv pentru care se retrage din demers, ca să nu-şi strice cheful de viaţă. Este echivalentul saltului în iluzie al dlui Teofil Câmpean, de care aminteam la începutul postului. Nu toţi au vînă de Zola ori de Alexandru Sahia (na, că am ajuns să laud un scriitor comunist, este drept că din prima generaţie, aceea a ilegalităţii!)

Părerea mea.
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu