marți, 14 august 2012

[SOCIAL, POLITIC, UMAN] Năstase. Adrian Năstase.



Sîntem ţara datului cu părerea.
Într-o lume la fel...
Umană, adică.


Am cinstea să-mi fie semnalate postările lui Adrian Năstase. Un om politic demn de luat în seamă fie şi după neplăcuta experienţă care îi marchează, de cîteva săptămîni, existenţa.


Mi-am permis cîteva comentarii - nu ştiu încă dacă posesorul blogului le va şi păstra...

Dragii mei prieteni, În 20 iunie, printr-o voinţă superioară voinţei mele, am început un nou capitol de viaţă. Nu ştiu dacă Nietzsche avea dreptate când afirma „ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic”. Ştiu însă că am adăugat multe gânduri la ceea ce credeam despre viaţă, despre familie, despre prieteni, despre politică. După [...]

@ Adrian Nastase O MARTURISIRE Este prima oara, dupa o luna si jumatate, cand imi regasesc, cu adevarat, energia. Pana acum, am "mimat" (bine, nu-i asa?)- dar, efectiv, mergeam inainte doar cu motoarele de rezerva, si acelea, la limita. In noaptea 20/21 iunie 2012 am facut un puternic soc emotional. Dimineata, parul meu era complet alb iar piciorul stang ma asculta greu. Nu imi amintesc foarte bine ce mi s-a intamplat (ma refer la intamplarile personale) in urmatoarele doua sapatamani - dar, aveam sa constat ca am functionat corect pe "robot automat". Acum, simt ca regasesc energia mea fireasca, debordanta, dintotdeauna. Astept revederea, cu statornicie si incredere (si fireasca nerabdare) Nu mai e mult pana departe!


Ordean:
Domnule Năstase,
Revenirea dumitale (în forma din postul de mai sus) e un cîştig pentru politic. Mi-e teamă că nu şi pentru sufletul propriu.
Departe de mine de a recomanda mînăstirea… Dar poate e sănătos să devenim mai puţin dependenţi de înălţimile sociale – descoeprind cu acest prilej şi cum ne e cu sentimentul de inferioritate…
Dacă zisele mele par scoase din cărţi (şi încă dintr-acelea neplăcute), îmi cer scuze!
/.../

Adriane (am trecut, jenant pentru subsemnatul, la per tu…),
Am sentimentul că laşi aici doar comentariile favorabile….Nu cred că e bine pentru viitor, fie şi cel politic…
Baftă!


Cum ar fi fost dacă…?by nastase
Este titlul editorialului publicat astazi in Jurnalul National. Editorialul poate fi cititaici.
Au trecut 50 de zile. Pline cu semne de întrebare. Pline de tristeţe şi de revoltă. Am acceptat însă, în final, că există o altă voinţă - cea a destinului - mai puternică decât voinţa mea. Şi merg mai departe... Cu recunoştinţă pentru familie, pentru prietenii mei de la Jurnalul Naţional, pentru cei de la Antena 3, şi pentru mulţi alţii - cei care nu s-au întrebat nici o clipă cât de „superficială” poate fi o rană la distanţă de 1mm de carotidă şi nici ce urme lasă în suflet un glonţ cu calibrul 38 special.
Acum, instalat în spaţiul de 4 m² „rezervat” mie, fără ostilitate, la celebrul penitenciar Jilava, prin respectarea tuturor regulilor, vreau să-mi demonstrez, în primul rând mie, că obiectivul celor care şi-au dorit „eliminarea mea din societate”, nu poate fi atins, libertatea însemnând şi (sau, poate, în primul rând) o chestiune interioară bazată pe gânduri şi pe sentimente.
Ştiu, istoria contra-factuală inseamnă să proiectezi nostalgie peste sentimentele de frustrare din prezent. „Cum ar fi fost dacă...?”


*
Am recitit „Decalogul Preşedintelui”, angajamentul meu, din 2004, din campania la prezidenţiale, „pentru un mandat al dezvoltării şi modernizării României”, construit pe 10 piloni importanţi.
Aş vrea să vi-i reamintesc:
1) Continuarea proiectului politic al reconcilierii naţionale. Spuneam atunci „... ar fi de-a dreptul dramatic să reintroducem – la scara întregii ţări – stilul conflictual, adversitatea inutilă şi voluntarismul capriciilor iresponsabile.” Avertizam asupra acestui pericol. Am avut, oare, dreptate? Puteţi judeca singuri, privind la ceea ce se întâmplă, în aceste zile, în ţară.
2) Instituţionalizarea dialogului democratic cu toţi vectorii importanţi ai societăţii româneşti, evitând „retorica ieftină, stilul atoateştiutor, pornirea spre comanda unică.” Gândiţi-vă la ce s-a întâmplat în România în ultimii 8 ani...Şi, din păcate...
3) Definirea agendei politice reale a cetăţenilor, propunându-mi să veghez – dacă eram ales – ca actul de guvernare să nu se bazeze pe „capriciile manageriale ale şefilor de instituţii”, sau pe „un exerciţiu de orgolii desfăşurate în algoritm”. Din păcate, am intuit corect şi aceste riscuri.
..................

Şamd.

Comentariul cuiva...:

Văd că nu ai schimbat nimic din genul discursului…
Pot să mă înşel.
Dar.

Nu pare să te fi modificat prea tare instituţia în care, din nefericire, te afli…
E păcat să scapi, totuşi, prilejul.

Totodată.
E competiţie mare în politică.
Dacă vei avea mijloace, discurs asemănător cu al concurenţei, nu ţi se va auzi cu uşurinţă vocea.



PS
Mă uit la imaginile de azi, recente şi la cele din juneţea lui Adrian Năstase...
Mamă, ce ne schimbă (şi tac asupra genului de efecte sufleteşti...) trecerea anilor!

Hm...
Dacă nu te coagulezi şi nu-ţi pui ochelari de cal, pe o direcţie strictă, nu poţi avansa în viaţă.
Ce e drept, cu aşa optică îţi va rămîne străină o mare parte a Vieţii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu