luni, 20 august 2012

[SOCIAL, ROMÂNIA] Optici



Legat de cum ni-s oamenii ţării noastre România, există grupuri, optici.

Unii-s convinşi că avem cea mai grozavă ţară, cei mai grozavi oameni. Eventual poţi obţine de la ei ceva nuanţe, dacă-i iei cu binişorul.

Altă categorie ştie binişor ce ne poate pielea. Ştie că “la noi se fură”. Dar mai ales în public, cît şi în faţa unui eventual preopinent (situaţie ipotetică), ăşta nu se produc în faţa patrioţilor chitiţi.

Cred că fac parte dintr-o a treia categorie, probabil mai mult decît subţirică. A celor care – vorba cuiva, recent, la TV – zgîndără cu băţul cîinele aflat dincolo de gard.

Asta apropo de acea majoritate (bineînţeles, nu îi sînt aderent) care declară în media, cam ipocrit,  cum o şicanează la extrem procurorii, în neaşteptata acţiune de după Referendumul pentru demiterea preşedintelui Băsescu.

Ce am observat la acei oameni, care înconjoară reporterul şi cameramanul? Păi, după o vrbă mai mult sau mai puţin revoltată, zîmbesc mieros, semn că nici ei nu se iau în serios. E vorba de mulţime, nu de ceea ce este numit electoratul captiv al vreunui partid din USL, pe care îl recunoşti după uzul relativ curent al sloganelor.


Un mod de a opera firea majorităţii poporului, a speciei omeneşti poate, este lectura tabloidelor.
Cititorii acestora fiind cei în stare să-şi exteriorizeze gusturile, dar şi distinşii - inclusiv profesori de matematică, în tn sau ba cu sindromul Codiţă – cărora nu le-ai ghici asemenea aplecări, nici după ceva ani de convieţuit pe aceeaşi scară de bloc.

Pe  coperta Click!-ului din 16 august: “Lady Gaga, înghesuită în lift de 5 hăndrălăi”.
Puteţi spune orice despre proiecţiile mele, dar personal am sentimentul că cititorul gazetei cu pricina este foarte dispus în interiorul său ca acea domnişoară să fie înghesuită, mai exact violată, stil numit neaoş drept “poştă”.
Nu ştiu, de s-ar oferi ocazia reală, dacă toţi s-ar aventura cu penisul în respectiva (trec aici şi pe doamnele cărora le-ar creşte brusc, în vederea acţiei, unul). Cert este că s-ar bucura, eventual ar chibiţi, în detrimentul faimoasei englezoiace, fireşte!
De ce?
Foarte simplu: invidia. Pe succesul aceleia, pe fiţele ei. Pe faptul că ea are voie ceea ce nouă nu este accesibil / permis .

De ce viol şi nu un pumn, doi, zece în ochi?
Simplu.
În comunitate, pumnul se mai uită de către ceilalţi, nu şi macularea sexuală.


În CV-ul caracterial al majorităţii se află la loc de cinste răutatea.
Ce cuminţică se dă lady Gaga!”.
Oricum ar face, vizitatoarea nu are şanse să mulţumească... Ba e naşpa, ba e cuminţică nesinceră.

Aluzii (mai sînt doar aluzii?) sexuale – previzibil, pasînd jenanta postură pasivă altora -  se repetă în cazul unui om de care tremurau toţi în urmă cu nici opt ani. Nimic nou, bineînţeles, sub soarele istoriei, cu precizarea că lucrurile stăteau mult mai neplăcut pentru foştii mai mari duşi sub ochii mulţimii din Place de Grève.
“Năstase (interesantă această nominare, care scoate individul în faţa mulţimii, demers cu rol de maximă intimidare, n. MO), la ce instrument vrei să cînţi în puşcărie?”. Asta apropo de faptul că deţinuţii au dreptul să-şi aducă drept obiecte personale şi instrumente muzicale.
Nu ştiu dacă patronul trustului de presă de care aparţine gazeta respectivă, D.P. după iniţialele sale, a citit acel articol. Sper că nu. Altfel va fi simţit un frison tare neplăcut, căci mai ales după încarcerarea lui Năstase precedentul este creat, fie şi în ceea ce priveşte simpla executare a unui paragraf de lege.
(Ultima oră: aflu că este tare proximă pronunţarea într-un proces unde acuzarea a cerut condamnarea lui D.P. la ani mulţi de închisoare!)


Dacă lumea e rea, hai să fiu şi eu...
Doi paşi mai încolo, cineva se plînge că “Nimeni nu a plătit pentru moartea îngeraşilor noştri!”. E vorba de micile victime de la maternitatea Giuleşti, de acum doi ani.
Nu-mi dau seama dacă înduretatele şi azi mame chiar au folosit vorba citată. Mai degrabă e invenţia gazetarului, interesat să prindă la public. Publicul său, al Click!-ului.
Cert este că mi-i imposibil să nu gândesc: din îngeraşii acestei categorii de ctitori ai presei vor creşte salivatorii de mîine, echivalentul parizienelor şi parizienelor care conduceau vreun Danton la ghilotină. Cum, e prea dur? Am însă idee fixă. Îngeraşi vor fi fost şi fetiţele cu fundiţă de la 1950, care la 14 iunie 1990 mulţumeau minerilor că le-au scăpat de teroarea oamenilor mai destupaţi. Bineînţeles, dacă li se oferise ocazia plasaseră şi ele un pumn sau barim un îndemn la spart capul, o ocară...

Pe acolo, “Delia [Matache] vrea nuntă la ţară, dar cu fiţe”. Bineînţeles cei asemenea cîntăreţei se declară, cînd dă bine (cu maximă seriozitate schizofrenică), drept buni creştini, ba pot şi perora împotriva stricătorilor de credinţă, mai ales dacă fosta divă va fi acumulat 10-15 ani în plus faţă de azi. Şi e invitată la o televiziune tare comercială.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu