marți, 16 octombrie 2012

[CARTE DE MUNTE] Pe cine nu laşi să moară...


Mi-am dat de curînd cu părerea despre o carte de munte.
Într-o primă fază mai pornit, apoi mult mai domol.

De la aceea pe care o consider eu autoare, doamna Mimi (înţeleg că asta e forma din buletin) Sasu, nu a venit vreun comentariu, dar m-am trezit pus într-o listă de contacte, căci am primit un gen de trimitere care îndeobşte se adresează unui grup de amici.
Iată-mă şi între amicii dînsei, de unde bănuiala mea că doamna Mimi realmente ia în serios regresia la etatea fiului dumisale cel dispărut acum două decenii şi ceva.
Se mai întîmplă... E o situaţie de care-i sănătos să ţinem seama, ca să ştim ce gen de surprize ne pasc mai încolo.



.
..Cam tot de pe acea plajă de vîrstă îmi sosi în Inbox un mesaj de la domnul Aurel Millea.
Dînsul a avut amabilitatea să posteze în contul personal de Scribd cartea atribuită lui Andrei Sasu, unde altminteri e găzduită şi o lucrare a surorii acesteia, Cristina (în interior, cu o halcă autobiografică semnată de doamna Mimi).

Anterior, trimisesem domnului Millea, ca feedback, opinia-mi (postată pe siteul Clubului Alpin Român) asupra cărţii căreia domnia sa îi dăduse girul de onorabilitate.


Din start, aş dori să precizez că dl Millea face parte - în opinia mea - din categoria vîrstnicilor în faţa cărora nu merită să-ţi scoţi pălăria.
Afirmaţia pare dură, dar zău că şi-o merită!
Mai exact, dînsul este  un vîrstnic ce abuzează de încrederea pe care inşii ceva mai educaţi o atribuie din principiu semenilor cu păr alb.

În urma cu aproape zece ani am mai punctat fenomenul, într-un cvasieseu Despre bătrîneţe. Un tip Frazzei (se va fi prăpădit între timp), făcea paradă de anii săi, dar umbla după gratificaţiile care privesc vîrsta de mijloc. Iar în paralel se străduia să prostească cititorul.
Aşa şi dl Millea.


Stimate Domnule Mircea Ordean,
Va raspund la acest mesaj, dupa ce am citit si cele scrise de Dv in blog. (s.MO) .

1. Teoria cu aprecierea "prin ochelari" sau "cu nuiaua" evidentiaza doar doua extreme ale criticii literare. Exista o multitudine de abordari intermediare posibile, care trebuie aplicate in functie de imprejurari si de context.

 Dacă şi tehnica ochelarilor (care ţine să observe cît mai nepătimaş lucrurile, explicaţiile lor) este extremistă, atunci mîncatul de c..., respectiv minciuna ce or fi?
   
2. Parerea Dv despre cartea lui Andrei Sasu "Fiul muntilor, craiul padurilor" vine din partea unui profesionist, probabil bun cunoscator al drumetiei alpine. Poate ca aveti dreptate in unele afirmatii, dar sunteti in mare masura subiectiv si partinitor in etichetarea pe care o dati lucrarii.
 3. Lucrarea lui Andrei Sasu a fost intocmita folosindu-se un jurnal al baiatului, pe care mama sa l-a gasit printre obiectele care i-au apartinut. Insesi stangaciile si inexactitatile din carte, stilul pe alocuri pueril dovedesc autenticitatea ei...

Probabil că stîngăcie era şi pomenirea, într-un jurnal datat 1981, a unui album de muzică ce avea să apară peste un an.
Dacă dl Millea îmi explică minunea, îi pot oferi destule alte argumente. Altminteri, nu-şi are rostul...


4. Dv puneti la indoiala veridicitatea intamplarilor relatate in carte. Pot sa va replic categoric ca TOATE acele excursii, escapade si escaladari AU AVUT LOC, asa cum sunt descrise. Toate personajele participante, cu exceptia lui Andrei Sasu, sunt in viata si pot confirma cele povestite de Andei; ei au fost primii beneficiari ai acestei carti, pe care au citit-o de la cap la coada. Cum va inchipuiti ca ar fi putut fi inventate acele intamplari, redate cu PERONAJELE REALE, si nu cu unele fictive?

 Păi eu îmi închipui acea operaţiune cu invenţia întrucît, slavă Domnului, am întîlnit destule gesturi similare pe cîmpul literaturii noastre turistice. Faptul că toţi acei tipi (îmi permit să iau cu rezerve afirmaţia, oricum) pot confirma e o poveste, căci, între altele, în Hornul Mare al Padinei Închise fu doar unul, deci ăilalţi ar trebui să aibă ciocul mic. Totodată, nu văd ce martori ar fi ei la ce era în mintea lui Andrei Sasu.
În paralel, oricîte sute de martori fericiţi şi aprobatori ar avea doamna Sasu, pot mirosi o descriere din burtă a Văii Seci din Caraiman. Ba pot cădea un pic pe gînduri şi asupra seriozităţii unei treceri - mai ales de către nişte neofiţi - din zona Diana spre Hornul Mare al Padinei Închise.

Asta ca neseriorizate, ca uşurinţă a mistificării.
În paralel, cred că ţine niţel de doctor, respectiv de obraz gros să treci între filele de jurnal inclusiv ce ar fi simţit nefericitul în drum spre Lumea cealaltă. Iar asta nu pentru că m-aş da eu siderat asupra Dezvăluirii-din-urmă, în sine.

Apropo.
Doresc şi eu un facsimil asupra filelor jurnalului în cauză.
Voi(esc) prea mult?


5. Cartea a fost intr-adevar scrisa mult dupa accidentul fatal, de mama lui Andrei, care a dorit sa lase o amintire posteritaii despre fiul ei, la care a tinut foarte mult. Doamna Mimi Sasu (acesta este numele ei, asa este in buletinul de identitate!) mi-a fost colega de facultate si dansa m-a rugat s-o ajut cu postarea pe SCRIBD a cartii si (partial) cu pregatirea ei pentru tipar. Faptul ca lucrarea a fost elaborata si publicata DUPA decesul autorului nu va da dreptul s-o calificati ca fiind "atribuita" lui Andrei Sasu si, mai mult, s-o puneti in randul unor "mistificari". N-ati auzit de atatea lucrari biografice bazate pe niste memorii sau jurnale, aparute postum in care ca autor figureaza chiar eroul lucrarii? 

E interesantă argumentaţia dlui Millea, dar eu îmi menţin opinia. Doamna Sasu pur şi simplu a atins un prag existenţial (întîmplător sau ba la 80 de ani) unde a găsit potrivit să-şi dreagă interioarele prin asemenea poveste.
Poate pentru că perspectiva asupra viitorului e al nabii de neplăcută la cifra de primăveri cu pricina, domnia sa - Mimi Sasu - a regresat într-un stil poate original, sărind mental spre fiinţa copilului său cel dus prea devreme. Într-un fel, şi e posibil nu mă înşel, a ţinut să trăiască şi netrăitul acestuia. Plus plăcerea tinerească.
Vorba aia: "Neplăcut nu-i că îmbătrînim, ci că o parte importantă a psihicului nostru rămîne tînără...".


6. Desigur, lucrarea lui Andrei Sasu nu se adreseaza unor profesionisti ai alpinismului - si poate ca ea a ajuns din greseala la membrii unor cluburi de alpinism. Dar ea poate fi gustata mai ales de cei tineri, incepatori si neexperimentati, care vor putea trage invataminte dintr-o asemenea lectura. De altfel, ea a primit deja numeroae aprecieri pozitive de la cei care au citit-o.

Fascinant!
Deci dacă nu e adresată unor profesionişti, cartea poate bătea cîmpii, poate minţi etc.? Aia le mai lipsea neexperimentaţilor, vreun îndreptar în felul braşoavelor doamnei Sasu! Alt,interi sînt convins că a primit un sac de elogii, că doar de-aia stă nevîndută după un an!  
Dl Millea va fi avut probabil de-a face, de-a lungul vieţii sale, cu tipi care pun botul la pastile în stilul celor folosite mai sus (şi mai jos...).
Pe de alt parte, cu mînuţa domniei sale cineva a selectat ca destinatar al mailului privind cartea şi CAR, şi mă mai obosesc acum să verific acea listă - ce va fi fost alcătuită nu pe criteriul amatorismului...

Ca bătaie de joc pentru destinatari, pentru cititor aş puncta (şi) titlul cărţii: "Fiul muntilor, Craiul padurilor".
Care e confecţionat cu dublul şi combinatul scop de a face uriaş un tip mort altminteri prosteşte pe munte. Nu spun aici că subsemnatul Ordean n-a avut baftă cu carul pe coclauri, mai ales în primul deceniu de umblet pe acolo, dar dacă nu aş fi avut nu ştiu de meritam coroniţă, coroană, coronoi şamd. Auzi, Craiul pădurilor! Pur şi simplu e o făcătură de dat gata fraierii.
Aş adăuga aici şi punerea pe copertă a unui tip oarecare, în scăriţe - sport la care probabil Andrei Sasu nici măcar nu a asistat, darmite să profeseze (dar i se pune în condei că un mare alpinist amic se ducea în Picătura cu scăriţe în dotare...).


7. Am observat ca m-ati "descoperit" pe internet (ceea ce in conditiile de azi nu este greu...), deci ati vazut ca voi fi in curand octogenar, cu antecedente si realizari de-o viata intr-o profesiune si postura care nu mi-ar fi permis incorectitudini sau falsuri....

Să fim noi sănătoşi! Atîta am învăţat, că-s de privit cu mare prudenţă tipii uzitînd de aşa formule. Unul cu obraz, cu activitate umană şi editorială sănătoasă punea pe două coloane afirmaţia lui şi a mea, eventual deschideam şi o bere alături în timpul discuţiilor.
Ha! 
De ce am eu sentimentul că dacă îl întrebi mai în amănunt pe dom' Millea ce e cu cartea în chestiune, nu poate lega trei vorbe??

 Dar e cogener cu dna Sasu, iar aici nu am cum să nu fiu porc în gîndire şi afirmaţie: n-au fost foarte apropiaţi cîndva? Afirmaţia nu-i elegantă, dar nu văd nici de ce aş da-o la coş...

Puteti fi convins ca si in acest caz, cand m-am implicat in difuzarea cartii lui Andrei Sasu, am facut-o cu deplina buna credinta si cu convingerea ca voi contribui la o fapta meritorie. Asa ca v-as propune sa va reconsiderati cel putin unele din aprecierile pe care le-ati facut asupra acestei carti. Puteti sa nu o introduceti in categoria "literatura turistica" ci pur si simplu in cea de "literatura pentru tineret"...

Acu' nu ştiu dacă s-a născut ăla care să spună că a făcut ceva cu deplină rea credinţă...
Altminteri, văd că omul meu face paşi înapoi, iar asta e un mod de a-şi recunoaşte calitatea  argumentaţiei... De parcă la acea literatură pentru tineret (mamă, multe decenii trecură de la vremea de glorie a expresiei ăsteia!) criteriile de seriozitate ar fi altele!
Bine, acum eu cunosc genul de pastilă, de recul (chit că nu identic în formulare), din literatura alpină surată - a se vedea Ion Ionescu Dunăreanu...

În acelaşi timp, după ce te-ai c... pe tine (mă scuzaţi, dar altă vorbă nu merită tipul!) cu Craiul, cu Fiul... pe frontispiciul editorial., acum cică dai marşarier...

                                                         
Nu doresc sa polemizez cu Dv, va trimit acest mesaj doar pentru a va informa asupra unor imprejurari sau fapte pe care nu le-ati cunoscut sau carora le-ati atribuit semnificatii nepotrivite.
 Cu toata consideratia,
 Aurel Millea
Tel.: 0216663240;  0721779922

Octogenarul nostru cel hîrşîit în prostit încurcă, după cum se vede, expunerea de argumente cu polemica...
Totodată, meditez cum va fi arătat, cum arată genul de om care să dea înapoi cînd îi spui că n-a cunoscut el toată realitatea, respectiv că i-a atribuit el semnificaţii nepotrivite... Cît de idiot trebuie să fie acela?
De fapt nu e idiot, ci inexistent.
Dl Millea nu a ieşit vreodată cu cineva pe scena diferenţelor de opinii. Va fi trăit într-un mediu septic, unde Celălalt nu exista. 
Nu aş lua în calcul aici vreun Vizavi cu căluş, cum se întîmpla în Deceniile proaste.
Sauuuu... Acum îmi aduc aminte că există mediu propice pentru aşa lucrături pe la şcoli, cu elevi neinteresaţi dar cu dascăl luînd în serios aiurelile, interesele celor ca Millea. Căci nu, o mînă spală pe alta...

Ah, îmi fuge mintea la acea şedinţă cu părinţi, la clasa lui fiu-meu. Putem discuta dacă bat cîmpii. Deci diriginta găsea vinovaţi oriunde numai la ea nu, iar părinţii nu-i dădeau peste nas - iar asta, să mă iertaţi, e un mod de a aproba...
De ce ar aproba? Păi - cum i se zice în cărţile de psiho? - pur şi simplu prelungeau situaţii similare şi neplăcute - de-ale lor, din trecut.
O să ziceţi că ce nebunie mai e şi asta?
Păi nu e. Căci tot e bine cînd o experienţă proastă din trecut iese la lumină, îşi mai purjează din energie fie şi pe această cale (promit că revăd manualul răsfoit de curînd şi să vă dau formula exactă!).
Başca faptul că aprobînd punerea la zid a odraslelor proprii, se descărcau şi ei de oftica proprie pe copii personali. "Mi-ai mîncat zilele!"

Altă explicaţie a domeniului prin care s-a putut produce nestînjenit dl Millea, cu al său stil, nu pot pentru ca să descopăr... Bineînţeles aştept sugestii în astă direcţie.


PS
Am dormit binişor azi noapte...
Iar ieri avui experienţe interesante (cu inerenta incomoditate!), ba şi un vis de angajat pe drum bun - roţile de sub tren se vedeau clar şi pe lungă distanţă.
Dar uneori cîte un prostitor poate merită luat cum am făcut-o mai sus...


PS2
La acest link, un material despre dl Millea
O fi priceput în meseria sa (oricum, nu am stat să citesc atent), dar viaţa poate alătura cuiva şi latura de caracter de care am vorbit.
Altminteri am mirosit bine că a activat (şi) cu elevi prin preajmă.



Încă un Peseu.
Mi-a dat semn de viaţă însăşi doamna Sasu.

Credeaţi că da-va pe la subiect?
Ferească!
Ce era nebună??Păi de unde să scoată ea facsimil după jurnalul lui fiu-său cu pomnenire la 1981, ca apărut, a disc ce-a văzut lumina creaţiei peste un an...
trebuia deci prostit celălalt. Cu ochii la opiniunea publică bien sur.

Ce dă bine la opinia publică, de la dacălii lui Caţavencu încoace.
Păi, vorbele mari.

Dacă ai umblat prin ştiinţe exact, un Einstein se impune.

Mai exact ăsta:
"Exista doar doua lucruri infinite, Universul si prostia umana..."  ( Albert Einstein )

Făcu şi ea ce putu, vorba unui cîntec imediat postdecembrist. ..

Treaba asta cu a-l face prost pe celălalt are un dedesubt, o lenjerie tare clară. Cîtă vreme domnu preopinent (mai slab de pricepere) se înfurie, pierde din vedere obiectul discuţiei, plus că poţi să-l declari - vorba clasicilor - izaltat.
Cu care nu se poate sta de vorbă.
Care nu poate cita din Einstein... 


 Ia uite ce mai scrie fata!


Domnule Mircea Ordean,
 

Iesirile Dumneavoastra pe Internet referitor la Cartea baiatului meu, a mea si a Domnului A. Millea m-au convins ca vulgaritatea, reauacredinta si lipsa de sensibilitate care va definesc sunt de asemenea nemarginite.

Mimi Sasu



Să aducă şi ea vreun contraargument, pă concrete, ferească Dumnezeu!

După cum, dacă tot intrarăm în arii de porci, mă amuz un pic de inteligenţa unor părinţi ce-şi botezară copilul cu diminutiv. Cpci aşa mă asigură dl amic Millea că figurează doamna Sasu în buletin. Mimi.  
 
Dragă Mimi,
Te-ai scos.
Te asigură băiatu' Ordean, aici de faţă, că ai capitol asigurat în istorie, în ce priveşte ticăloşia la condeieri români în turism.
Eu nu ştampilez altfel măgăria.
Să fii prins cu mîţa în sac, şi să guiţi tot matale a victimă!

Înţeleg că e omeneşte.
Carele naiba e prost că-şi recunoadcă vina în stadiul ăsta?

Dar, vorba unui Paul Goma în faţa lui Pleşiţă, tot te asigur de încondeiat a perpetuite..




6 comentarii:

  1. N-am stat sa citesc mai demult pe blog amanunte despre cartea in discutie, inteleg ca ai cam desfiintat-o. Ceea ce faci si din mesajul primit in Inbox... Insa pentru cineva care se imagina viitor Caragiale, stilul argumentatiei lasa tare mult de dorit, fiind mai curand o insiruire de jigniri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragă Anonimule,
    Bine lovit de către tine problema cu alde Caragiale!
    Cu cîteva nuanţe din partea mea.
    Nu e rău să-ţi stabileşti ţinte înalte. Ai şanse să ajungi oricum mai la deal decît dacă nu ţi-ai fi precizat vreuna...
    După cum stilul meu nu este, nu va va fi identic cu al lui Caragiale.
    Între altele, mi-aş dori mult să dobîndesc - mai mult decît gloria lui nea Iancu - putinţa de a greşi. Adică de a fi cum sînt. Asta (şi destule fleacuri surată) fac uneori cît toată gloria statuii.

    Apoi.
    Poate stilul meu lasă de dorit... Asta e, nici un copil nu merge din prima în picioare. E o perioadă în care îmi încurajez inconştientul spre lumină, iar ăsta nu-i din principiu tare disciplinat, tare dispus la efort ordonat.
    Oricum, ideile mele de aici fac mai multi bani decît multe texte pe linie. Şi deschis o cale... Poate peste 50 de ani nu se va jena nimeni să admită - în domeniul montan şi nu numai - că o persoană poate regresa în stilul atribuit de mine dnei Sasu. Că cineva îşi poate rezolva astfel problemele vîrstei, mai exact angoasa din apropierea Porţii. A Marii treceri, cum o nume un poet.

    Legat de jigniri, ştiu că aiasta din urmă e o lupă deformatoare a interiorului cuiva. Dacă acela a primit în existenţa lui mai multe şuturi în dorsal, cu atît va sări mai aprig în sus la lucruri totuşi banale, ale vieţi de zi cu zi.
    Totodată, eu am făcut acolo nişte afirmaţii. Poate nu-s neapărat suficient de argumentate, dar pot intra oricînd în amănunte, cartea respectivilor mi-i plină de sublinieri-observaţie. Oricum, eu aş scoate mai greu capul după fraza pasămite prezentă în jurnalul lui Andrei Sasu, unde vorbeşte doct de un album Boney M ce va apărea de fapt peste un an. Ador să văd facsimilul acelei file de jurnal, dar ce bănui a nu-mi cădea în veci sub ochi...
    Despre măgăria respectivilor nu sufli o vobă, Anonimule... Îmi dai voie să ghicesc un pic de ce procedezi astfel?

    Că veni vorba.
    Din ce m-am obişnuit eu cu tine, Anonimule. Ca de obicei vezi doar cele rele. Totodată, ieşi în scenă doar din spatele acestei măşti, al acestei platoşe. Ştiu că ţi-i comod, ba-ţi pot bănui şi motivele.
    Nu ştiu dacă ţi-ai dat seama, însă eu doar aparent stau descoperit în acest dialog.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu ai ce sa ghicesti "de ce procedez asa" ( citez: nu suflu o vorba despre magaria respectivilor).
    Pur si simplu mesajul omului mi s-a parut destul de civilizat (transmis pe o cale personala prin e-mail, inteleg), dar raspunsul tau, public, injoseste persoana care ti l-a trimis.
    Am citit intr-o postare anterioara cateva chestii despre carte si tind sa fiu de acord ca nu este cine stie ce de capul ei. Dar de aici si pana la a-ti bate joc de demersul omului ( pe care il numesti << cel harsiit in prostit >> ) e cale lunga. Ca de la Caragiale la Victor Roncea (nicaieri un mare scriitor nu-si terfeleste eroii, chiar si negativi fiind).
    Si sa nu uit, chestia cu nuiaua si ochelarii nu este o teorie si nici o tehnica. Pur si simplu e fragment dintr-o zisa a lui Sainte-Beuve.

    "Ca de obicei vezi doar cele rele" ... Pai e blogul tau si daca nu iti convine ce observatii fac, n-ai decat sa stergi comentariile. Daca n-ai contraargumente la obiect si daca detesti ochelarii din critica este chiar indicat.
    In rest intotdeauna am citit cu mare placere istorisirile turelor tale prin Bucegi. Si am admirat sincer fotografiile.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu vorbeam, apropo de rele, de ultimul tau mesaj, cel care deschide seria asta de vorbiri intre noi.
    În acelaşi timp, despre rutele cele frumoase..., nu ştiu să te fi lăţit vreodată la mai mult de jumătate de frază.

    În acelaşi timp, eu am arătat de ce îl consider cum îl consider pe Millea. Şi cam care-s dedesubturile de acolo.
    Uit însă că unii oameni au crescut în acelaşi mediu, unde se trece cu vederea aşa ceva. Cine este din acelaşi aluat (educativ sau ba) îi va lua apărarea seamănului.
    În ce priveşte mesaj personal şi public, eu nu văd diferenţa. Ceea ce afirmi în doi nu văd de ce ar deveni îndeobşte jenant în public, cred că rigorile de corectitudine funcţionează oriunde.
    Cum ziceam, doamna Sasu să inventeze, iar tu să asiguri - cu asupra de vorbe mari - contrariul, mi se pare deloc onorant.

    RăspundețiȘtergere
  6. "Nu ai ce sa ghicesti "de ce procedez asa" ( citez: nu suflu o vorba despre magaria respectivilor).
    Pur si simplu mesajul omului mi s-a parut destul de civilizat..."
    Cred că ne luăm după aparenţe, după cît de civilizat sau va PARE UN MESAJ.
    Sub forma cu pricina am arătat cum se mişcă apele, ale manipulării.

    "...Raspunsul tau, public, injoseste persoana care ti l-a trimis."
    Îţi mai explic o dată. Jignitul e o poveste pe care o fluturăm cînd dorim să evităm feţe ceva mai clare (dar insuportabile nouă) ale unei situaţi.
    Se înjoseşte singur respectivul, cînd flutură vîrsta, şi se comportă cum o face.
    Totodată, chestia cu diferenţa public promovat vine din familile care au un anumit curaj al afirmaţiei în grup, şi altul afară. Iar aşa atitudine nu decurge din curaj, din fermitate a opiniilor.

    "Am citit intr-o postare anterioara cateva chestii despre carte si tind sa fiu de acord ca nu este cine stie ce de capul ei. Dar de aici si pana la a-ti bate joc de demersul omului ( pe care il numesti << cel harsiit in prostit >> ) e cale lunga. "

    În loc să întrebi, "De ce crezi că, dă-mi amănunte, argumente suplimentare...!", tragi discuţia pe valorile comune ţie şi acelei persoane. Să nu tulburăm apele prea tare, iar omeneştile sopîrle să fie... şopîrle". Apele-s despărţite din start, cu nişte decenii dinainte de a deschide dumneata acest post.

    "Ca de la Caragiale la Victor Roncea (nicaieri un mare scriitor nu-si terfeleste eroii, chiar si negativi fiind)."
    A terfeli este iar o formulă-ecran. Ea presupune din start altceva decît raţiunea, aceea a afirmaţiei şi a răspunsului pe plan similar al ceuilalt. A terfeli,a se ruţina şamd deja conţin o doză de suflet, şţi nu dintre cel mai sănătos, ci acela asociat încercării de manipulare.

    "Si sa nu uit, chestia cu nuiaua si ochelarii nu este o teorie si nici o tehnica. Pur si simplu e fragment dintr-o zisa a lui Sainte-Beuve."
    Eu cred că este şi o teorie, dar nu în sensul academic, cît şi o tehnică, aceea a obordării unui text ori situaţii. O să spună lumea de ce nu pun în practică aici, însă realmente e necesar să treci printr-o fază de torent...

    "Ca de obicei vezi doar cele rele" ... Pai e blogul tau si daca nu iti convine ce observatii fac, n-ai decat sa stergi comentariile."
    Explică-mi dacă am înţeles corect. Deci un tip căruia nu-i convine ceva, pe blogul său, şterge... Interesant.
    Eu mai şerg pe aic, că veni vorba, însă doar lucrurile gen dat-şi-fugit, cînd acela nu oferă un minim punct de discuţie.

    RăspundețiȘtergere