joi, 11 octombrie 2012

[CARTE DE MUNTE, UMAN] Oarecum continuare...

I

Povesteam de vorba cu nuiaua şi ochelarii, legate de critică.
Mărturisesc faptul că mai sînt destule de punctat în cartea lui Mimi Sasu , iar majoritatea nu de bine.

Amicul meu, drăcuşor cu CNP (deci cu carne şi oase!), mă şi împinge în direcţia asta. Dar de ce simt că-s saturat? (Asta dacă nu apucă pe careva din tabăra posibil adversă să vină cu vreo reacţie aiurea...).

Dincolo de infantila iritare că cineva a încercat să te păcălească (în condiţiile în care bebeluşul cu pricina este credul - fiţi fără grijă, toţi avem glanda asta la maturitate, depinde de locul unde simte nevoia să explodeze!), după o vreme simt nevoia să-l înţeleg pe celălalt. Pe femeia în stare să falsifice scrisul fiului, iar în cazul fiicei Cristina s-o influenţeze cel puţin mult.

Ciudat, pe vremuri, la un Ion Ionescu Dunăreanu (falsificator şi el en gros, vezi PS1) - autor de ghiduri montane, destule reuşite, recunosc! - nu am nutrit sentimentul ăsta, nu-l am nici azi la o adică. La o adică nici el nici doamna Sasu nu veniră la vreo Canosă.
De ce nu în cazul bărbatului?
Vorba lui Liviu, îs psihanalizabil... Îs de cunoscut, mai ales de către mine.


Ce rezolvăm că ne cunoaştem?
Poate mai puţină vulnerabilitate, chit că trecerea timpului aduce constant alte probleme în diecţia asta. Da, nu sună prea grozav viitorul, dar mergem înainte, dacă tot ne-am nimerit pe apă...


Revin.
N-am idee de ce am ajuns la sentimente mai bune faţă de autoarea în cauză. terminat benzina agresivităţii? Vreo teamă din copilăria cînd aşa porniri erau apoi reprimate de adulţii apropiaţi şi nu numai?


În context, am dat pe strada Brezoianu, la o plimbare, de un citat din Gandhi, pus pe urşa unei prăvălii (nu mai ştiu exact dacă era restaurant, cam pe trupul clădirii Universului.
"Doar cei puternici pot ierta", ceva din categoria asta.
Mie unuia mi se pare binişor contestabilă vorba asta.
O fi zis-o Gandhi, dar n-o să cad pe spate din cauza asta...

Ca să ierţi, este inerent ca un altul să-ţi fi produs un necaz, fără motiv ori mult mai mare decît ceea ce eventual i-ai prilejuit tu.
Este deci o rană a sufletului.
Ea nu se vindecă decît plătindu-i aceluiaşi aproximativ cu aceeaşi monedă. Este mecanica interiorului nostru.

Acum, la 2012, eu-s uimit binişor de pretenţia ăluia mic, adică Gandhi. În aşa situaţii, cum ar dori el şi cei ca el, ăl rănit care îşi iartă agresorul va da curînd în ulcer ori sau mai ştiu eu ce (va bate pe altul). Iar asta de ce? Pentru că statul are nevoie de inşi neagresivi, iar Gandhi de vorbe pe care să le încurajeze / propage statul ori echipa de şmecheri care vor să suie odată cu Gandhi ori/şi să se simţă speciali.
Să nu-mi spuneţi că ce ţeluri înalte îl mînau în luptă pe apostolul indian, căci am trecut de vîrsta poveştilor. Toate ţelurile mari, toată gargara - care nu ştiu cum se face că în 95% din cazuri se constituie spre ştirea semenilor - are în spate altceva, îndeobşte dorinţa de a fi special, iar ajung ajung iar la ideea mea fixă, cu dorinţa de a ne domoli angoasa existenţială.
Barim la Gandhi nu mă miră aşa pornire, era unul mic şi vai de steaua lui - să se tot zbată pentru a scăpa de condiţia neplăcută fără îndoială.
Sper să nu paţ precum Rushdie pentru aşa vorbe (Ai vrea tu, te bage cineva în seamă, fie şi negativ!)




O să spuneţi că-s io al dracului cu aşa afirmaţiuni, dar aştept totuşi contraargumente.

Aş mai preciza că Gandhi ar fi pus şi el mîna pe toroipanul antienglez din epocă (ghinionul ultimor că nu i-au dat o slujbă bună, fiecare ne avem preţul...).
Căci alţi misionari nemaipomeniţi cam aş procedară iniţial. Vezi Zosima, al lui Dostoievski. Căci sîntem lei la tinereţe, iar cînd ne fuge benzina capitulăm în faţa educaţiei. Dacă nu în faţa acesteia, atunci în faţa moralei societăţii, aşa avînd ceva şanse să fim protejaţi în faţa altuia exact ca noi acum 30 de ani.

Bineînţeles că nu tuturor le vine de aşa manevră.Nu puţini fac pe tinerii în continuare, pe junii, chit că o eşarfă se impune la gît, pentru a nu dezvălui o zonă neplăcută vederii. Şi pretenţiilor noastre. Îl am în vedere pe Ion Dichiseanu. Care, ca orice fante care se respectă, a ţinut să dezvăluie şi ce amoruri nemaipomenite avu el cu o Sarită Montiel.


Revenind iar (aţi ameţit deja? Scuze!), aş ţine să precizez că nu-s neapărat anarhist, ci pur şi simplu, dacă observ vreun personaj, vreo situaţie a la H.C. Andersen ("Hainele împăratului"), nu pot să tac - barim pe blogul personal - ori să refulez.
Şi uite că iar am ajuns la promisiunea de mică observaţie spre Paul Goma, care însă iar se amînă, căci deja e cam plin postul ăsta (scriu astă completare după aşternerea punctelor II şi III)...


II
 
Vis.
Un ceva nefast, căpcăun fie şi nu fizic dar teribil de periculos, ne/mă aleargă.
Tipul nu omoară direct, dar pe ăi de îi înţeapă îi apucă dorul uciderii de semeni.
Iar eu fug grozav, avîd dispoziţie pentru a gîndi ce dracu' m-aş face dacă m-ar 'vaccina'...
Teoretic aici e ceva de rău.
În paralel, de data asta clar, e o chestie insuportabilă, şi uneori zic bogdaproste că acem nişte pereţi solizi la creuzet, iar acolo stau la poprire neconvenabile-de-tot...
 

Dar, fie şi mascat, nu poate fi vorba de o fibră agresivă însă utilă care ţină să iasă? Căci n-oi fi atît de mototol cum sînt de vreo 2 ani!?
Cum, ziceţi dvs. că e o înşelăciune clasică a vieţii, că pasămite starea cea nasoală va dispărea, cînd de fapt ea ţine de îmbătrînire, eventual de degradare care poate face ravagii inclusiv la tinereţe?
Se poate.


III

Schimb de vorbe cu nişte colege de slujbă, azi dimineaţă.
Că de ce-s aşa mohorît azi.
Dau din umeri, nu chiar aprobativ, după care adaug că mă pricep totuşi la femei...
Mai trec secunde după care precizez că nu e vorba aici de dormitor, cît de mirosi cît de cît ce e în spatele vorbelor lor.

Chestiile aste aies un pic precum la mitralieră, avînd timp să meditez doar un pic mai încolo.
La o adică, poate e chiar deştept să nu mai pierzi vremea, ci să răspunzi nevoii ceva mai profunde care a născut acea vorbă.
De pildă dorinţă de consideraţie, dar şi vreuna de a agresa, chit că pînă la urmă astea au rădăcină comună.

Hm...
În paralel, conspectam azi-noapte, din Business Magazin, zise ale unor tipi destupaţi care mi s-au părut interesante... (v. PS 2)

Ş-acolo spunea unu' că e deştept să te pui în locul celuilalt.
Mi-a plăcut ideea, chit că nu e deloc simplă.

Că veni vorba (ah, săriturile de la una la alta ale Ordeanului!), în povestea cu cartea cea blamată în ultimul post, demersul meu de înmuiat critica a pornit tocmai de dorinţa inconştientă de a afla cum se văd lucrurile de dincolo. O fi orgoliu în asta (sau numai vocea vreunui părinte care atacă orice, orice cap scos spre remarcare ori trai mai bun)?

Cred, totodată, că treaba asta cu pusul în locul celuilalt e în mod sigur o cale de scăzut frica faţă de el. Care nu decurge, acea teamă, neapărat din experienţe trecute neplăcute, ci prin faptul că ne simţim străini unul de celălalt. Şi de aici ţepi, de unde nu-s mulţi paşi pînă la mîrîit şamd.


Apropo de citate de-astea, conu Liviu...


 (Să vi-l pîrăsc! E de-al meu, cu capul plin de prostioare. Dar mai harnic decît mine!)


..... (văd că ne amiciţărăm grozav de două zile, după două luni de măgar în ceaţă ale unuia din noi, nu spun cine!) lua în derîdere pastilele corporatiste.
Şi are multă dreptate, chit că nu toată. Mai exact nu e de aruncat şi conţinutul covatei (cum face covata la genitiv?).
Dar văzusem şi eu de curînd la un nene cum îmi reproşa, la un interviu, că am dus uneori mîna la gură, plus c-am vorbit mai încet... Cunosc şi eu explicaţiile, don't-urile care se asociază unor asemenea gesturi, dar ele nu-s bătute în cuie... A te da cocoş în faţa altuia nu face bine, dacă vrei ca acela să te angajeze. După cum mîna la gură nu e neapărat semn că vrei să torni prostii, cît şi că vrei să le spui tare, ferm pe tine, ceea ce nu pică iar bine, în acel moment...

Apropo, ţineţi-mi pumnii la slujba cu pricina! Foarte bună, chit că gruel abia începe. fiind de strunit fumurile mele (şi le mai temperează cineva la 55 de ani?), dar şi de adunat... Adunat filoanele interioare, de ce naiba le simt foarte disparate de la vreme? Ori o fi vreun efect bun al unei psihoterapii trase de păr de semnatarul ăstor rînduri?

PS1.











PS2.


11 octombrie 2012
Extrase din Business Magazin

"Oamenii se pot împărți în trei categorii: oameni care fac ca lucrurile să se întîmple, oameni care privesc la ceea ce se întîmplă și oameni care se întreabă de ce s-a întîmplat...”

Eșecul nu face decît să te ajute în procesul de evoluție. Asta dacă îl accepți.”

„Țintește cît mai sus! S-ar putea să nu ajungi acolo, dar cu siguranță vei fi cu mult înaintea celor care se mulumesc cu puțin!”


„Îndrăznește să pui la îndoială status-quo-ul! Vezi dincolo de limite!”

„Pînă la 40 de ani muncești pentru reputație. După aceea lucrează reputația penru tine.”

„Ține-ți datoriile mici. Te va ajuta să riști!”

„ÎN VIAȚĂ NU PRIMEȘTI CEEA CE MERIȚI, CI CEEA CE NEGOCIEZI.”


„Un lucru, dacă trebuie făcut, atunci trebuie bine făcut.” (Florin Talpeș)


„Niciodată să nu întîrzii la o întîlnire, orice-ar fi!”

„Cînd consideri că ești în punctul cel mai greu, apreciază-l drept puntea către succes!”

„În afaceri reușești fie prin  insistență, fie prin inteligență. Mai rar reușești prin noroc.”

„Un învingător nu este cel care a învins mereu. Este cel care s-a ridicat după fiecare lovitură.”

„Nu căuta cu disperare oportunități, dar nici nu le rata pe cele care îți apar în cale!”

„Povețele costă.”

 
„Ultimul preț nu înseamnă ultimul preț.”

„Cunoașterea înseamnă putere.”



„Decît cu un prost la cîștig, mai bine cu un deștept în pagubă.”

„Chiar dacă mulți alții uită asta, nu uita că lucrezi cu oamenii.”


„Să ai cu tine tot timpul cărțile de vizită.”

„Dacă atunci cînd investești este plăcut sau confortabil, asta nu înseamnă că este și profitabil.”

„Condu cu capul, stăpînește cu inima.”

„Esențial în business este să știi cînd să spui nu.”


„OBSTACOLELE ȘI OPORTUNITĂȚILE SÎNT ACELAȘI LUCRU. ABORDAREA FACE DIFERENȚA.”

„Cînd ai impresia că totul merge bine, mai verifică o dată.
Să nu ai impresia că și ceilalți din echipă rezolvă lucrurile ca și cum ai fi făcut-o tu!”

„Mai bine să taci și să lași impresia că ești prost, decît să deschizi gura și să risipești orice îndoială.”


„ZÎMBEȘTE CÎND TE ADRESEZI CUIVA, CHIAR LA TELEFON!”

„O regulă, chiar proastă, este mai bună decît lipsa regulii.”


„Împarte cu alții ceea ce știi și arată-le aprecierea ta.'

Să fii belea!

„În online nu sînt statistici, așa că fă cumva cît să devii o legendă.”


„Învață din greșelile altora, căci ieși mult mai ieftin.”

„Nu vă zgîrciți alegînd avocați ieftini. Prețul reflectă de cele mai multe ori calitatea serviciilor.”

„PUNEȚI-VĂ ÎNTOTDEAUNA ÎN LOCUL CELUILALT.”

„Aranjează probleme din zi, în așa fel încît somnul să-ți fie liniștit.”

„Ca să ai o viață împlinită, trebuie să faci ceea ce-ți place și să n te lași descurajat.”



„Crează-ți oportunități, nu sta în bîrlog așteptînd ceva.”


„Presupunerea este mama erorii.”


„Un reformator care moare în patul lui înseamnă că nu a reformat destul.”

Un comentariu:

  1. Primul citat din PS2 probabil ca se refera doar la oamenii activi, public tinta al BM... Pentru ca ar mai fi cel putin inca 2 categorii: oameni pasivi, indiferenti, care nici macar nu "privesc la ceea ce se intampla" si deci nici nu au despre ce sa se intrebe; respectiv oameni opusi schimbarii, care isi fac un scop din a NU se intampla lucrurile...

    RăspundețiȘtergere