sâmbătă, 20 octombrie 2012

[PSIHOLOGIE] Viaţă, 19 octombrie 2012


Îmi pare rău pentru amicii de munte că nu postez aici mai des subiecte care să îi intereseze.
Nu am renunţat însă, îi asigur, şi la terenul cu pricina, la cele legate de El.


I

Socoteam azi că-s un tip care în interior se înfurie destul de lesne, cînd iese în lume. Între oameni.
Sursa şade, constata, azi, în faimoasele filoane inconştiente.
Instinctul, Sinele, e ofticat (dar asta miroşi nuchiar din prima...) că nu-i pică multe pară mălăiaţă.
În vreme ce, dinspre Dascălul cel Rău, vine genul de iritare decurgînd din prea multă urmare a rigorilor acestuia. Să fii altruist, să nu fii rău etc.

Per total, e destul de greu să te opui direct lucrăturilor interioare.
Poate o soluţie este să stai expus, să te căleşti, chit că iniţial te ia un pic cu oftică să dai curs, să stai supus unor ciudăţenii, respectiv aiureli.

E scris niţel în fugă totul aici, dar e legat de următoarele, altminteri vederi şi citiri de prin urbe.


II

Mă irita o înşiruire de coperţi ale unor cărţi, în vitrina unor librării.
Mi s-a aprins lampa după un timp că eram teribil de raţional, găsind idioţenii sau duceri cu preşul invitaţiile făcute de autorii acelor cărţi. Fericirea care pică (permanent, fără îndoială...) pe calea cutare...
Pe urmă am realizat că mulţi semeni de asta şi au nevoie, să li se vîndă iluzii.
Nu-şi pierd capul dumnealor cum să identifice şi să reziste realităţii. Îi interesează s-o ocolească.
Asta e.


III

Gara de Est.
O homless-ă.
Zăcea ea întinsă pe-o bancă, în soarele după-amiezii.
Din cînd în cînd se ridica şi, plîngîndu-se că are ameţeli, voia să fie ajutată pînă la maşină, ca să ajungă la gară (aia de nord, cred).
Fie şi pentru că cerea în dorul lelii - era totuşi numai bine la orizontala de lemn de acolo! - , fie pentru că era ceva distanţă pînă la grupurile de oameni din staţia de troleibuze, efectul fu nul la ceilalţi

Eu n-am ajutat-o.
Ba m-a şi iritat.
Adică eu pot să am grijă de ale mele, dacă se poate şi ani la rînd, ea ba!...
Acum ştiu că se poartă vorbele al naibii de frumoase (vor reveni la ele...), dar cred că ar merge un pic mai bine lumea asta dacă s-ar sporovăi mai puţin despre într-ajutorare - pot ghici şi sensul unic!... - , altruism.
La o adică, dea şi amărăştenii mai mult din braţe. Dacă se poate şi ceva mai devreme, în viaţă.

După cum poate e de acceptat că lumea, viaţa, Sub-soarele şi Împărăţia zice-se a lui Dumnezeu au doza lor de suferinţă.

Altminteri vocea femeii cu pricina mi s-a părut din categoria dacă s-ar putea să-i pice de--a gata.
Să fie proiecţie din partea mea?
Poate da, poate nu.


IV

Pe stradă, ascult la căşti o emisiune culturală cu un tip.
Ăsta l-a apucat pe Noica şi e entuziasmat şi acum. După 25 de ani.


  Eu mi-am recunoscut de multişor antipatia pentru marele gînditor.
(Antipatia este cînd simţi că-n veci nu vei avea şanse la simpatia aceluia... Că veni vorba şi ghici! Aveţi idee pe cine putea simpatiza nenea din poză? Vă spui eu. pe nimeni. Că aşa îi fu viaţa pînă atunci! Aridă, seacă. Cutremuraţi-vă la aşa afirmaţii, coloane ale spiritualităţii româneşti!
Cum, nu se cade? Avem şi noi un pospai de cultură şi nu ne permitem să turburăm la ea?
Aşa o fi.)
 
Mie unuia mi s-a părut figurant, încercînd să păcălească. (Adică fu om, chit că nu se spune.)
Ştiu că dvs. mă veţi lua acum prin bălării, ca să scăpăm de subiectul acesta, în favoarea altora care convin majorităţii. Dar eu o ţin pe-a mea.
Mă uitam (vorba vine) cum se adresa văru' Noica discipolilor. Mi s-a părut, dincolo de politeţea rece, cam de sus. Unora le-o prinde bine, mie nu.
Dacă stau să mă gîndesc, oameni precum Pleşu, Liiceanu, Dem Zamfirescu manifestă o deferenţă totuşi ponderată faţă de magistru (aici ar fi poate de studiat, cu mintea mea cea zumzăită, care e legătura dintre spiritul Păltiniş şi cel Dilema. O fi dat doctoratul careva pe linia asta?)

În context, ăstuia din emisiune, Noica  îi spunea că să nu studieze şi muzica, şi filozofia, că prima nu se dezvoltă ca lumea, la standarde mari fără îndoială. Mi s-a părut, Noica, niţel cam dătătoriu cu uşurinţă de păreri. Altora (că veni vorba, oare el cum primea sugestiuni? A avut mentori, în carne şi oase mai ales? Pariez că nu prea...).
Aaa, să citeşti presocraticii înaintea nu ştiu căror altor minţi profunde..

O să-mi spuneţi că-s io invidios, plus că mă leg de fleacuri. Dar au şi astea din urmă rostul lor.
Fleacuri erau şi chestiile vehiculate, la margine de sat, de copii şi de nebunul satului.

Ce m-a mirat la invitatul acelei emisiuni fu că, după 25 de ani, tipul era tot în transă, aceea a admiraţiei.
Omul se mai coace, mai avansează... Poate nu-l ajungi pre Noica, dar barim treci de vîrsta gurii căscate. Ăsta, omul invitat, nu.
Mi s-a părut neOK.
Asta şi pentru că-i imposibil, dacă ai o minte cît de cît iscoditoare, ca - plecînd de la idei fie şi împrumutate de la magistru - să nu le adaugi ceva nou. Să nu trezească ceva interesant în tine, fie şi legat de creşterea viermilor de mătase. Pe drumul tău, ca să mă exprim altfel. Mic, amărît poate, dar al Tău.

Ăsta, invitatul radio, în schimb părea să fi stat în loc...
M-am gîndit că:
- pe de o parte, o avea o fire care crede şi nu cercetează
- (decurgînd din precedenta) se pare că e comod să fii admirator.


V

Îmi vine un mesaj Facebook de la un apreciat psiholog, domnul Virgil R.
Că să mă alătur campaniei Force Facebook To Block All Child Pornography
Să mă ierte dl Rîcu, dar am privit demersul său ca niţeluş neserios.
Sper că din neatenţie i-a dat Forward, după ce-l primise şi dînsul cine ştie de unde...

Am sentimentul că ultimul lucru din lume care să rezolve acea problemă îs aşa campanii, mai exact trimiterea de la unii la alţii pe de bonton-ul Facebook.
Ce naiba s-a rezolvat prin aşa răspîndire? Aaa, că pe undeva s-or aduna doi lei pentru nu ştiu ce fundaţie, care la o adică este în reală temă exact precum campania în sine...

Tărăşenia îmi aduce aminte de o altă lucrare pe net, privitoare la consumatorii de droguri.
În realitatea treaba e mult mai simplă. Pe iniţiatori cît şi pe facebookişti îi doare drept în pix de problemă, mai exact nici nu ştiu despre ce e vorba.

Imaginaţi-vă scena.
Iei un aşa tip şi-l întrebi.

Una:
 "Dom-ne, cum e cu pornografia infantilă?"
Dacă ăla leagă două vorbe să mă anunţaţi şi pe mine.
Şi ştiţi de ce nu leagă?
Pentru că la cum gîndeşte, superficial adică încît să suţină minunea de campanie, este suficient de necopt cît interiorul său să fie ori în categoria agresorului, ori a victimei.
Apuci să stăpîneşti niţel subiectul abia în momentul în care nu mai fugi de disconfortul lui (haioasă "reclama" aia, cu un tip soios în spatele nick-ului cel roz, de parcă Mengele avea faţă de Mengele şi nu fluiera muzică din cea cultă... Şi nu dădea bomboane fetiţelor Spre crematorii.)

Doi.
Se întreabă: "Cum credeţi că e de dres pe domeniul în chestiune?".
Iar l-aţi terminat, pentru că deja de acum (adică în urma zăbovirii fie şi fugitive la punctul 1) tipul devine cu adevărat sensibil.

Şi ştiţi ce mai trezeşte în sufletul veselului de deunăzi?
Păi...
Dar hai s-o zic!

Firea noastră, chiar şi pusă la punct sub şapte lacăte de educaţie, de societate, rămîne cea animalică.
Semnalele de acolo, din beci, unde vîntoasele nu prea le au cu - sînt elegant şi nu dau detalii - Regulile de la aer de la lumină, nu dispar. Ele există. Aşa că mai fiecare, dacă îl opreşti din fuga noastră evitatoare de multe inconvenabile, are idee că există curent pe lume molestarea din campanie. Iar ce e în lume e şi în preajma noastră...
E ca la definiţia agresiunii. Dacă se petrece în preajmă, fie şi nu asupra noastră, ne afectează şi pe noi.


Mamă, ce mic-mare act ratat am tras...
Am vorbit de violenţa erotică către mititei, or Campania zicea de pornografie erotică...
Ahh, ca să vezi ce-mi umblă prin minte

Partea proastă e că zilele astea întîmplător m-am nimerit în preajma unor lucruri chiar în domeniu...

Pornografia infantilă...
Adorabil!

La ideea asta, nu se cade să gîndeşti altfel decît vor băieţii deştepţi (de ce gîndesc, de ce acţionează ei aşa, e de meditat...).
Inţiatorii  duc toată problematica, toată vina spre maturii (îndeobşte bărbaţi) care ...

Iar ajungem la pasajul delicat.
Dacă întrebi entuziaştii de pe Facebook în ce constă pornografia infantilă, vei avea în primă fază uimire, apoi bîzdîci, tremurici, căci realizează cam de ce s-au apropiat.
Ei luptă, dar nu ştiu de ce e vorba.
Au un ceva interior pe care îl exteriorizează în forma revoltei, grijii celei orchestrate social, dar atît.

Dacă te apropii prea tare de interiorul lor, e nasol.
Într-o primă fază se tem de imaginea generală: un adult face cutare lucru (amănunte) cu un copil.
Apoi, inconştient, mintea i se alătură uneia dintre tabere.

Mda, nostim demers, să înhami pe cineva la o treabă de genul ăsta (mă refer la campanie), dar fără să aibă idee totuşi ce e acolo...
E ca la plenarele partidului: veneau, scandai, dar atît. Nema pretenţii de a cerceta mai departe documentele Partidului, rosturile.


Pomeneam mai sus de toată hula pe maturi, îndeobşte bărbaţi.
Or exista în tabăra opusă şi cremenali care duc copii cu anasîna la prostituarea cu pricina (bineînţeles, nu vă imaginaţi scenele... Revoltaţi-vă superficial. Ca pe Facebook.)
Dar mulţi-mulţi copii merg de bună voie la instituţiile de profil mai mult sau mai puţin declarate.

Apropo.
Ce e aia copil?
Aveţi idee că la 17 ani şi 364 de zile acela e tot copil (vezi emisiunile tv, cu fetiţe, bietele!, cît casa, fiziceşte. Şi cu ochi pofticioşi la bani, la încălecat vreun soţ fraier...)?
Să nu mai vorbesc de copii de 13 ani, să zicem, cu gînd doar să fure rucsacul vreunui amărît ca mine la gară, pe cînd aştepta la 1993 gararea trenului spre munte. Ori cum să-l jefuiască pe străinul pedofil.
Despre pedofilia ultimului urlă ziarele. Despre ticăloşia de mici a altora, despre aia nu se vorbeşte...
Că aşa e în tenis... Corectitudine, dreptate, adevăr - dar cu porţia.
La bani mărunţi, de adevăr scria în Bliblia şi la vremea Inchiziţei.
O să spuneţi că: Ştiţi, derapajele istoriei... Dar El unde zăcea, pe acolo pe Sus, cînd curgeau fluvii de sînge? Asta că tot urmăresc la TV anul ăsta Dinastia Tudorilor...


Hai că nu s-au încheiat seminariile ordeanistice în chestiune.
Întrebatu-s-a careva ce-i vine ăluia de frecventează siteuri infantile?
Păi asta nu se face.
Nu, doar se condamnă, nu se cercetează.
Că ne vin idei pe urmă...
Inclusiv în a ne destupa şi a fi mai greu de dus de nas...

Nu am damblaua, ideea  că ce complot al stăpînirii priveşte omu' de rînd, dar zău că s-ar descurca ceva mai greu Ea, cu tipi care nu pun botul aşa uşor...

Deci.
Ce are omul ăla de dăşchide compiuteru' la siteul.... (căutaţi-l şi singuri! Ca fapt, divers, nu mă pricep. Am alte viţii.)?
Cum arată sufletul lui?
De ce a ajuns acolo?
Cum arată ochii lui? E aşa ticălos precum se spune ori vreun amărît dus - inclusiv fără vrerea lui - de filoanele vieţii?

Asta nu se face.
Chit că e societatea toleranţei.


Mă amuză.
Mă uitam de curînd la o copilă, într-un afiş, tunsă bec. Cu machiajul ponderat de rigoare.
Era tare sexy!
Şi nu-s eu singurul zice-se sărit...
D-aia a şi fost făcut afişul, pentru că acel tip uman are succes la mai mulţi. Dacă era să dea gata doar un sucit ca mine, nu se oboseau...

Băieţoaica...






 

E.
Deci publicitarii ştiu, duduile ştiu.
Ce ştiu ei?
Că-n sufletul bărbaţilor (or al femeilor mai androgine) există doză atît de pedofilie, cît şi de homosexualitate.

După ce vă veţi revolta îndeajuns, vă aştept cu contraargumente ceva mai serioase.


Meditez un pic şi la Sinnead O'Connor (se pare că ea e în imaginea de mai sus).
Teoretic, la vremea saltului spre notorietate, fata nu era genul aprinderilor erotice în vizavi.
Dar nu de proastă apela ea la faimoasa chilugeală!
Şi să nu-mi souneţi că la mijloc era spiritu' de compasiune pentru vreun amărăştean tuns chilug, că n-a fost cuminte la şcoala rurală socialistă..





 
 În loc de încheiere.
Pică prost poate revoluţile mele.
Dar ce pas făcut-a omenirea fără inconvenabile?

Sper şi fără ruguri, chit că în secolu' 21 s-o practica altceva....


Încă un pic.
Campaniile precum aiasta cu pornografia infantilă îmi duce mintea la Hasek. Bifau / bifează şi ei ceva...  Dă bine în soţietate...
Şi ce comod e să depui puţin efort dar să convingi şi să te convingi că la ce lucru nemaipomenit ai pus umăru'... Cum să nu risipeşti din angoasă,  dacă mi-e permis aici să mă întorc la vechea mea dambla...
Pe linia instituţională, sînt tipi care bifează, eventual încasează bani din leafă şi proiecte UE, după cum nutresc şi sentimentul lui a guverna asupra plebei, inclusiv cea iute postatoare pe Facebook...

Gai Luron, dulăul filozof din "Pif", de pe vremuri, avea o vorbă: La vie est belle...
Alături o melodie...
Cum, e prea optimistă, după cîte barde/bărzi am tras (în megalomania mea) societăţii omeneşti?




 

3 comentarii:

  1. Tot pe fuga zic su eu unele chestii pe aici.
    I Cartile alea din librarii "vand" si ele niste iluzii, ai dreptate. Ca una, ca alta... Nu vad de ce sa te irite. Unora le place sa citeasca, chiar daca ii costa. Tot asa cum altii fumeaza sau beau. Si ei obtin niste iluzii (tot contra cost).
    II Homeless-a are si ea o poveste, mai mult sau mai putin trista. A venit ea sa te traga de maneca? Vorbea ,practic, de una singura... deh, modul ei de socializare. De ce te irita ca nu da din brate? Poate ca nu e in stare.
    Pe de alta parte aluia care deschide site-ul incriminat mai jos vrei sa i se gaseasca motivele ascunse ale actiunii lui, da' homeless-ei, nu.
    III Despre Noica n-am idee ce as putea zice, nu am citit nimica din scrierile lui. Pot zice doar despre Paler ca nu-mi plac scrierile lui. Si ce daca, altora e posibil sa le placa.
    IV In materie de campaniile citate, si mie mi se par niste chestii bifate. Similara ar fi o campanie anti ... furatul din mijloacele de transport in comun. Sau anti-aruncatul gunoaielor pe jos. Ori anti-mafia din piete s.a.m.d.
    In materie de pedofilie, corecta ar fi o aplicare stricta a legii. Daca tu spui ca ce te-au stigmatizat pe viata niste greseli minore de educatie de-ale mamei tale, inchipuie-ti cat de distrus sufleteste poate fi un copil molestat. Aici nu e rost de batut campii revolutionand sotietatea. Ci de citit atent definitia pedofiliei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Legat de cartile cu pricina, observatia mea mea, ca ma iritasera, iese un pic din sablonul social. Adică, prin remarcile, intervențiile care se fac îndeobște, omul pretinde că are dreptate (iar celălalt ba). Or, în ce privește afirmația mea, îmi subliniam subiectivismul, decurgînd dintr-un cod rigid. Că omul trebuie să fie rațional, să nu fugă în himere, povești etc.
      Am mai învățat în consecință ceva, am dobîndit, mă laud, un pic de elasticitate (și de liniște) în plus.
      Pe aproape, se poate spune că ce pot interesa fleacurile astea pe unul sau altul. Păi, cred că direct nu-i obligatoriu să atragă, dar poate li se pare utilă întoarcerea lucrurilor personale (ale lor!) de diferite fețe, cît finalmente să poată elimina din din 'balast'. E vorba de convingeri, reguli care prind bine la vreun moment dat, nu și în altul, peste ani, decenii...

      Ștergere
    2. Homeless-a. Știi de ce mă trage de mînecă? Pentru că am căpătat o nenorocită de educație că e bine să ajuți. Realmente nu mă laud, chiar îs sătul până peste cap să vin Substitutul (adultului de altădată, a cărui umbră vie este prezentă probbil pînă la moarte în mine, prea e în straturi afunde...).
      Baba chiar solicita. Cel mult știa că nu va primi.
      Îi voi lua eu apărarea.
      Cu termeni docți, dezvoltarea ei s-a blocat (datorită lipsei de ajutor absolut necesar la acea vîrstă) în copilărie.

      Cum vezi, eu mă irit de ea, eu îi iau apărarea. Căvi așa e sufletul, unitar doar în povești și articole proaste...

      Ștergere