miercuri, 21 noiembrie 2012

[ISTORIA ALPINISMULUI ROMÂNESC] Din interbelic


Ne căţărăm pe umerii înaintaşilor.
A căror hazoasă poate ignoranţă stă la baza ştiinţei noastre de azi - cea care va fi luată în balon peste alte decenii.

Sufletul Clubului Alpin Român, cel care l-a înfiinţat în 1934, a reuşit să facă parte, spritual, din mai multe generaţii. Ceea ce, poate, în conferă un ipotetic statut de contemporan al nostru: nu oricine poate vibra cu mai multe generaţii, iar dacă izbuteşte nu va fi un străin pentru urmaşii săi.

Pînă să fie tînăr spiritual cu un Niculae Baticu sau Emilian Cristea, Nae Dimitriu îşi făcuse ucenicia montană alături de alţii, în deceniul trei.

 
 (Dimitriu în centru, aşezat, cu haină albă)

Bibliografia acestei epoci contează (privind filiera ND, şi nu pe aceea a fraţilor Ţiţeica) în principal pe colecţia Gazetei Sporturilor. S-a întîmplat să existe în acelaşi timp două ample scrisori, extrem de interesante în privinţa spiritului perioadei.
Filele respective, datorate avocatului Alexandru Ionescu (aprox. 1903-1987), pot trezi mici zîmbete. respectiv încruntări la erorile autorului, dar vin indiscutabil dintr-o inimă de copil mare...

L-am contactat pe avocatul Ionescu (de care aflasem că a fost lider fie şi onorific în Asociaţia Excursioniştilor Români) în 1985, prin intermediul lui Cristache Dedula. Pe care îl ştiam, la rîndu-i, prin amabilitatea lui Niculae Baticu.

Nu sînt azi în formă de scris mai mult privitor la aceşti oameni şi timpurile lor, dar în mare parte am făcut-o pe acest  blog, de pildă despre şarmantul Dedula...


În centru, cu colac de frînghie, Alex. Beldie, aprilie 1932.

Nu am din nefericire o fotografie a avocatului Lică Ionescu, chit că pe undeva s-or găsi, pentru cine caută...

Informaţii suplimentare asupra oamenilor şi epocii, aici:


Găsiţi la această adresă un fişier pdf cu reproducerile a două scrisori primite de subsemnatul - în deceniul nouă - de la Alexandru Ionescu.

A.I. s-a prăpădit în ultimii ani ai acelui deceniu, am aflat întîmplător din rubrica de decese a României libere.

PS
M-aş bucura dacă aş putea depune acele două scrisori, cît şi altele asemenea la biblioteca din Buşteni a Clubului Alpin Român.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu