duminică, 18 noiembrie 2012

UMAN Antipatii personale - oameni estem!


I

...Dar ce o fi aia antipatie?
Ce vrea ea de la viață?

După opinia mea și posibil subiectivă, antipatia ia naștere chiar fără să fi avut contact direct (altul decît vizual și de la oarece depărtare) cu ținta.
Dar inconștientul nostru a intrat deja în priză, pe baza experiențelor anterioare (poate și alte căi, dar nu mă price prea tare la domeniu).

Nu pot să-l / s-o sufăr!
Am sentimentul că așa vorbe iau naștere - am mai zis-o ceva mai sus... - din necontact direct. Dacă am fi avut legătură nemijlocită cu acela, am fi spus că ne-a făcut cutare rău, că a provocat altora belele ori că aduce deochiul.




(îmi pare rău, dar mi s-a părut sugestivă mmica domnului președinte -  chit că îi sînt în continuare susținător devotat: "Să nu-l văz pe...!!!")

Nesuferitul (chit că trădează destulă aroganță, infantilism și din partea noastră..) pare să decurgă din slaba sau deloc-a speranță că am putea obține vreodată ceva de la acela. Material dar și ca stimă.
Pur și simplu omul aeela nu are nevoie de ce i-am putea oferi noi. Asta și pentru că nu o fi avut vreo persoană semnificativă în copilărie, de la care să-și dorească fie și peste ani să obțină simpatie, să zicem.

Că veni vorba, e prost cînd careva ne urăște din senin, tocmai pentru că unul asemenea nouă i-a mîncat niște ficați, la vremea cînd omul nostru nu putea reacționa (mai) vehement. Ori agresorul a dat bir cu fugiții și nu a mai reapărut.


Antipatia cred că mai apare și ca urmare a invidiei. Ultima fiind deseori foarte subiectivă, pe principiul că ni se pare nouă... Că acela are mai multă baftă în viață decît noi, de la divinitate ori de la semeni, deși Nu vezi, e prost, e urît, vine de la țară, acum trei ani nu știa nimic... Da' a avut baftă, prostul d...!


II



Răsfoiam azi o revistă - cu desfacere selectivă se pare - pe nume Etiquette .

Acolo era prezent, inclusiv pe copertă, cuplul Cătălin Măruță - Andra.



M-au luat toate vînturile omenești...
Nu-l vezi cum ține ochii, a om fals? Că privirea nu minte niciodată!
Fante mici... Pus pă observat...




Și ce față de aia-și-aia are? De copil întîrziat, de pildă?!
Ce-i drept iritarea era produsă în principal de Doamna. Falsă, bre, și asta... Și urîtăăăă. Ia uită-te mai atent... Ce nas! Și ce privire de ma'ala!

De urîtă e urîtă, nu aș sesiza prima dată asta. Picioare scurte. Cap mare... Și-acu mai e cum mai e, s-o fi văzut cînd a debutat, întîmplător i-am paginat un Profil la Popcorn - se vedea clar etnia!... Noroc că se aranjează, altfel ai fi tare dezamăgit ca bărbat, ca să fiu mai elegant în exprimare... Noroc cu pantofii âia cu toc mare, care dă gata niște fetișiști ca noi (o fi de postat ceva, cîndva, pă tema asta...).




Și fusta e mișto, gîdilă la lingurica masculină...


Băftos Măruțâ ăsta - iar de aici mintea se pune pe scormonit ce ticăloșii o poseda omul de posedă atare duduie (pe care tot noi o făcusem praf, calitativ, anterior).

Și ce gogoși toarnă în text! Da' așa a unii baftă, să mintă, dar să le meargă bine... Care Love story, cînd se vede că treaba e rațională, aranjată acolo pînă în vîrfu' unghiilor!! Auzi: Mai uniți ca oricînd... Parcă o și văd cum face ea la crize, în vreme ce amicul se face că plouă, plus ulcer sau icter...
Că rîd cu prietenii, se distrează... hai lăsați-o mai moale, prefăcătoria-s sigur că e la mare preț și acolo...


III


Dacă îți lași relativa fiere (dar și neînțelepciune) de mai sus să iasă, e posibil să vezi și altă parte a lucrurilor...
Și nu fac marșarier doar pentru că, acum un an și ceva, pe cînd își duceau copilul la clinică în zona Operei, Andra m-a salutat timidă (și simt că avea în minte figura unui adult din copilărie pe lîngă care nu încetase să facă frumos - chit că eram un biet paznic pe acolo...)

Oare ce îi împinge din spate pe cei doi, ce îi împinge să fie nenaturali ori pitindu-și naturelul? Să debitezi clișeele alea cu amicii, cu iubirea, dragostea de copil pe lîngă care stai mai tot timpul... (pot intui lesne ce face doamna acasă...).

Ceva împinge din adîncul sufletului...

Iar de aici, lăsîndu-mă pe aripile unei imaginații care-oi posibil să nu se înșele tare rău, gîndesc cum arăta Cătălin la pubertate, printre băieții din jur. Cum îi era acasă. Cum își va fi jurat să le arate ce poate el - iar acum se ține de cuvînt...

Andra? Ce o va fi împins așa tare din copilărie, cît să-i sune glasul așa frumos, dar nu al ei? La ea se adaugă și micimi decurgînd din etnie...
Interesantă e tenacitatea, cum va fi curs miere din glas, gesturi, și totuși plăcute toate aceste gesturi, cît să înainteze încet dar sigur...
Nu știu cît vor fi contat banii dintîi, de acasă, care probabil au ajutat-o la un curs de canto ori pentru a se păstra în preajma unor oameni de la care a avut de învățat...

Ha! Oarecum neașteptat, Cătălin nu-mi pare un tip care să spună prostii peste 20-30 de ani. Are suficientă înțelepciune, în ciuda teatrului pe care îl depune zilnic, față de orice invitat, față de atîtea situații tabloide prin care navighează...



Tonul din ultimele paragrafe îmi trădează și porția de simpatie pe care o nutresc față de cei doi. Ceva mai greu îmi este privitor la un exemplar asemănător, e vorba de Loredana Groza. Ce realmente este o urîțenie cu spume,  bașca dezordinea proporțională trupească.
Dar uite-o că e sus!

Am sentimentul că la ea s-au petrecut un pic altfel lucrurile... Demersurile pentru a sui au fost de alt gen... Neîmpiedicarea ei în morală îmi pare că a fost mult mai amplă decît la precedenții. A profitat și plusat (eficient) pe inferioritatea unor nereușiți cel puțin la nivelul fostei stele cu nume), cum ar fi Adrian Sîrbu - revedeți gesturile acestuia din seara de 22 decembrie 1989.

S-a lipit de un bărbat puternic în trustul Media Pro, dar suficient de slab pentru a nu ieși de sub papucul unei femei altminteri cm deloc cu sex-appeal (dacă facem abstracție de fetișismele pomenite anterior, care altminteri zgîlțîie majoritatea bărbaților - altfel nu s-ar mai apela la ele...).

Și Loredana e împinsă grozav dinspate de un ce, care se vrea domolit măcar temporar prin prezența a ceea ce cîntăreața consideră a fi culmi...

Mai rău este că L. nu pare să fi făcu investiții în interior, dintre cele de suflet, de înțelepciune - dacă nu e mult spus. Iar asta va conta peste puține decenii. Cînd va 
 fugi tot după reflectoare, cu comporamentul de la 30-40 de ani, dar uitînd că nu mai are acea etate.
Nu ar fi singura.

Am sentimentul că inițial, pînă la erupția antedecembristă, a marșat pe vîrsta-i fragedă, apoi - aparent extremist - pe palmaresul dobîndit precoce. Astăzi este ușor de pus (oricum într-o plasă țesută cu grijă) la punct pe oricine: "Nu vezi ce carieră am eu în spate, nu vezi ce paletă a repertoriului am eu? Cine mai e ca mine?"

Este drept că tenacitatea, de Madonna, Turner sau Cher, nu i-o poate nega nimeni







Cea mai mică simpatie - dacă îmi e permis acest omenesc sentiment... - o am în respectiva zonă showbiz față de exemplarul feminin din aceeași zonă numit Anda Adam.
Aceeași disproporție, aceeași urîțenie din proiect, dar fără grija de a-și șlefui originea romă. Sau măcar glasul, cît să depășească zona de aranjat din plin a playback-ului.

În schimb a apelat la sclipiciuri totuși ieftine.

Și ea și-a ales un bărbat slăbuț, pe Victor Slav dacă rețin eu bine...

Îmi povestea un coleg din trustul Publimedia, începător ca editor foto. Diva - pregătindu-se pentru un pictorial nud -  l-a repezit: "Ce, bă, oi vrea să mă vezi goală și tu? Plătește dacă vrei să mă vezi goală! Hai, cară-te de aici!".






Instinctul îmi spune că a  avansat până la o vîrstă cu ajutorul vreunui protector mai copt, 
respectiv al familiei, iar după aceea a acționat eficient (deși nici ea nu le are cine știe ce cu sexul) cu ajutorul bărbaților mai slabi...


PS
Fără să vreau m-am trezit scriind în genul lui George Stanca, acum 3-4 ani, în "Adevărul de seară" / "Click!"

PS2
Un alt teleast (am zis bine?) cu stofă de politician - de pildă testul cu broasca - este Elena Gherghe. Talentată, minte puțin spus brici, a avut nevoie doar de rezistențâ la șicanele de pe parcurs ale bărbaților.
Simt că a mînat-o în luptă (fără să fie în categoria celor trei din restul postului) orința de a nu depinde vreodată de un bărbat, bașca a face sîc celui care a încercat să-i taie la vîrstă fragedă aripile spre independență.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu