joi, 1 noiembrie 2012

[UMAN] De-ale vieţii


I

În vagonul de reproşuri feminine pe care l-am primit în viaţa-mi a existat şi o categorie aparte...
Că nu sînt suficient de tandru.
(O altă duduie m-a consolat, că nu poate fi vorba de aşa ceva, că eu iubesc muntele şamd. Totuşi, amica cu suportul nu se afla la cestiune...)


Hm.
Haios.
Ce interesantă e comunicarea asta, între făpturile numite oameni...

Inconştientul fiind şi credul, şi foarte vulnerabil (n-am fost maturi şi cît de cît puternici toată viaţa...), se trezeşte cu torpilele foarte uşor în braţe. Nu mai contează că expeditorul e măgar, că nu are dreptate, că posedă scopuri naşpa.
Adîncul nostru, la vorbe, acuze precum cele de mai sus, se chirceşte, se pune în defensivă, eventual e gata să cadă la un  compromis, chit că celălalt încearcă să-l ducă cu preşul...
Dar, celălalt, e mai tare. Mai dispus să înşele, decît cel educat în spiritul că-l ia dracul dacă e incorect.



Deseori doritoare de tandreţe sînt persoane cărora realmente le arde buza după aşa tratament dulce.
Rămîne de văzut de cînd le arde.
Dacă e de două săptămîni numai, e de pus problema ce au făcut pentru a atrage aşa delicateţuri. Nu o dată nimic.
Dacă setea e ceva mai veche, deja problema devine a respectivului, a doritorului. Adică prin tandreţea de moment se voiesc a fi drese răni ceva mai vechi. Şi măricele, pentru a nu spune mari de tot.

Cum lumea nu e un loc drept, nu vă miraţi că pentru acele lucruri nerezolvate din trecut se ajunge la reproşuri către un om de azi  şi care nu are treabă cu ele...
Dar s-a nimerit să fie mai slab.
Altfel nici nu ne-ar fi zis inconştientul, cîndva: Ăsta e! Ia-l!
(E o ruşine să recunoşti că eşti mai slab?)


Un alt gen de reproş, întîmplător feminin în expunerea aceasta (nici noi, domnii nu sîntem sfinţi, aştept relatări echilibrate!), este cel privind performanţele erotice.
Care cuprinde dimensiunea sculei, cît şi modul cum erecţia îşi face treaba.
Aici, noi bărbaţii avem ori am dobîndit în decursul mileniilor un talent grozav de a ne jena. Deşi treaba  aduce un pic cu măgarul căruia i se anină la distanţă fixă în faţa nasului un morcov. Şi trage ca fraierul cotiguţa, fără să realizeze că-n veci nu va ajunge la legumă...

În practică, poţi (să presupunem, de dragul discuţiei) să deţii şi să asuzi de toate că morcovul va fi tot departe de contactul cu papilele tale.
(Mi-amintesc comentariul unei neveste, cu un soţ invidiat de alţi bărbaţi pentru dotare - îl vedeam la baia comună: "Îmi umple p... de carne, atît...". Nu-mi cereţi să precizez ce apetit erotic deloc putea trezi acea colegă.)



Din acel moment, norocoşii se apucă (fie şi după un an-doi) de plasat responsabilităţile şi în alte părţi.
Din ce am observat, procedează cum am pomenit doamnele care nu ajung să se cupleze vreodată a la longue. Iar spre bătrîneţe sînt tot singurele.
Am sentimentul totodată că fac partea din categoria oamenilor convinşi că lor li se cuvine... Că trebuie să primească. Şi să dea cît or binevoi, cu sau fără legătură cu nevoile celuilalt...

Nu m-aş grăbi să condamn. Aş gîndi un pic doar cît e atitiudinea lor legată de vreun alint din (prima) copilărie.

De ce ne alintăm copchii?
Hai să lăsăm subiectul, simţirile crunte legate de el pe altă dată...



În fine.

Fu o părere şi atît.


I bis

Am căutat o poză pentru a ilustra capitolul precedent.
Căutare pe Google la Couple.
Toate-s cu perechi dinaintea împerecherii (şi cu o regie Sandra Brown, deloc Basic instinct)


Chestia din poză priveşte o perioadă egal - cu largheţe spus - a zecea parte a vieţiia dulte.
Măcar de-ar fi foar durata...
Dar restul nu e deloc ca aici (cum am zis, nici luna de miere concretă nu e aşa roză ca în pozele de mai sus).
O să spuneţi că m-a acrit viaţa şi că n-am altă treabă decît a strica plăcerea altora...
Ah, cum maţi mirosit! Aşa e, s-a adunat fierea, oftica., boala...
Dar lucrurile rămăîn cum am stabilit.
Urmează un altceva, de care nu se vorbeşte.

Şi urît rău, mai ales cînd îi ignori venirea, fie şi într-un viitor îndepărtat.
Ce să mai spun cînd îl ignori iar El este ici-şa. În prezent. Să te ţii vodevil atunci!





Oare dacă îi comunici unui tînăr ce şi cum, permiţîndu-i totodată să-şi facă de cap, de inimă, de testicule cum vrea el, e sfîrşitul lumii în ce priveşte viaţa aceluia?
Nu cred.
Am pomenit undeva că am privit cu mult interes vorba lui T. Mazilu, că după o vîrstă deşertul  - tarlaua vieţii - înfloreşte (mult) mai rar.
Nu s-a pitrecut nici o scenă nostim-insuportabilă dacă am acceptat informarea. Ba mi-a prins mai bine că am fost prevenit.

Greierul evident s-o fi supărat pe vreo gîză din ierbiş, care-l făcea atent la activitatea furnicii din preajmă. Şi la venirea iernii, fie şi peste ceva timp...


Să nu strivim corola de minuni  a lumii.
În sensul cum depusă treaba acolo, nu cxred că e vorba de lucrurile pe care, cu modestie, le poţi descoperi sub cerul ăsta. Cel fizic.
Ceva seamănă în acea vorbă cu drogul. Şi cu a lua credit la bancă.



II

Jungla vieţii şi comunicarea.
Într-un interviu, dl Neagu Djuvara e pornit pe actuala conducere a PNL. 
"Am 170 de ani de liberalism, n-am voie sa-mi dau demisia din asa ceva, dar cu cei de azi nu am nicio legatura. Un partid liberal care fuzioneaza cu ramasitele lui Voiculescu, pe urma il primeste si pe Becali, asta nu mai e Partidul Liberal. Este o harababura. Strainii nu mai inteleg nimic din ce se intampla in tara. Destituirea lui Basescu, revenirea lui, alianta unui partid liberal cu unul socialist sunt asa de nebunesti, incat mi-e rusine. Strategia adusa de actualul PNL nu-mi convine deloc, ma fac ca nu-i cunosc"


De la un timp, probabil de cînd cu doamna care-şi punea (în disputa cu subsemnatul) vorbele sub pana lui Einstein, am devenit sensibil la pastile. Chestiile false adică, dar ce vor să dea greutate demersului.
Cei 170 de ani de liberalism. Care or fi ai familiei (chiar de la 1842?), nu ai dlui Djuvara. Iar dacă ţine totuşi să-i apare, acei ani, hai totuşi să punem un pic raţiunea deasupra sentimentelor nărăvaşe.

... Cu ce era comparat stratul de raţional al psihismului nostru? Cu crusta relativ rece de deasupra interiorului cel fierbinte al Pămîntului?
Sîntem Japonie curată. Cu mulţimea ei de cutremure.

Ca pastilă, dl Djuvara vine cu strănietatea, care nu înţelege nimic.
Or, dacă dumnealui Exteriorul (pentru care am destulă stimă) nu pricepe, e problema dînsului. Şi ştiţi de ce? Pentru că va voi să ia o decizie în ce priveşte situaţia noastră, dar va lua pe un pacient pe care nu l-a diagnosticat bine...
Însă dă bine să spui că nu doar tu eşti pornit pe o situaţie internă, ci şi străinătatea...

Dincolo de astea.
Teodor Mazilu explică pe undeva că producţiunile civilizate, raţionale sînt de fapt măşti pentru a face trecute bazaconii ale animalicului din noi.


 Dl. Djuvara e acum iritat de ceva (poate voi cerceta mai la vale ce), şi pentru a obţine aprobare în jur vine inclusiv cu gogoşi.
Am spus gogoşi, neadevăruri.
Ceea ce ar mira la un istoric precum domnia sa, chit că deja eu unul sînt demult adept al teoriei cu crusta rece şi subţirică a Pămîntului, de care am vorbit...

În cei n ani de liberalism românesc, să fiu eu sănătos cîte personaje mai dihai decît dl Becali au stat sub acoperişul liberalilor.E de ajuns să răsfoieşti un pic prin cărţi. Luaţi un Bacalbaşa.

 
Eu unul taman am răsfoit un volum despre viaţa lui Carol I. Zic eu echilibrat...


 ... Te iei cu mîinile de cap ce prostii făceau domnii liberali, adevăraţi căuzaşi de pe uliţă pînă pe la 1875, cînd au fondat PNL. Şi pe urmă avură un comportament deloc de pus în ramă, vezi de pildă ce spuneau. Chestii care-s puse negru pe alb în cărţi.
Mai aproape, vezi deşteptăciunea de a-l propune la 1992 drept candidat la preşedinţia României pe Mihai I.  Cînd, ca acum în jurul lui Antonescu, partidul fu beton (şi tuturor plecă electoral corabia sub valuri...).
Nu zice nimeni să fim perfecţi, dar hai să nu ne bătem cu cărămida..., cînd nu sîntem ca lacrima.


La final, ca să fiu un pic dur/verde pînă la capăt, cred că-mi voi stabili drept ţel pentru anii înaintaţi, dacă îi voi atinge, să stau pe cît se poate în banca mea.
Pe cît se poate.
Căci diferenţa între om şi vacă nu e prea mare, în privinţa putinţei de a da cu copita peste găleata cu laptele strîns deloc uşor
Parcă l-ar remarca în acest sens, al putinţei de nu a spune prostioare, pe Mihai Şora. Chit că, sastisit probabil de nevastă intelectuală, se apucase şi el să umble pe la 70 de ani cu parteneră jună, absolut întîmplător din categoria pomenită de mine la punctul I...

Că Soţietatea nu ar funcţiona dacă nu ar exista poveştile, aia e treaba Dumneaei, nu a mea.


De ce-l irită pe dl Djuvara venirea lui Voiculescu ori a lui Becali?
Simplu.
Una la mînă, ei nu-s cam poezeaua care îi  înfăşoară plăcut existenţa. E vorba de chestia cu 170 de ani...
A doua treabă este că nişte inşi precum cei nu vor căsca gura la ei, ori o vor face precum cei ce ţin răposatul în geam, pentru pensie.La o adică, şi PSD se trage, scriptic (graţie lui Alexandru Athanasiu şi lui Sergiu Cunescu) din Titel Petrescu...

Să fiu iertat, dar altă explicaţie nu văd!




III

Porcii de politicieni!
Bagă însă cineva mîna-f foc de un caractir mai bun a criticilor politicienilor?
Ia-uitaţi:


Aţi lăsat să curgă lacrimile?
Bun.

Ăia din auditoriu nu-s oi, ci lupi leneşi. Ar face şi ei exact precum prdătorul, dar le lipseşte vlaga, îndrăzneala.

Păpuşa-de-sanchi nu e precum auditoriul, ci mai cu moţ, plus că le vorbeşte oilor din public cît de deştepte şi frumoase sînt - deşi respectivele au idee că nu e aşa. Dar le face - ca oricui nu posedă o calitate - plăcere.
Le mai promite şi iarba ieftină.
"Să dea statu', că de-aia e stat!"



7 comentarii:

  1. In materie de iritarea domnului Djuvara, cred ca ar fi indicat sa gandesti ceva mai nuantat.
    Imagineaza-ti ca ai fi fost, tu si ai tai stramosi, membru in Clubul Alpin Roman de pe la inceputurile lui (nu stau sa disec acum ce bube in cap ar fi avut si acela in istoricul lui). Apoi viata te-a dus prin diverse locuri pe mapamond (urcand eventual muntii si prin Bolivia, Japonia sau Africa). Si te intorci in "tarisoara" ta, la Clubul actualizat. Unde montaniardul modern urca pana la telecabina cu masina lui bengoasa de teren, pune de un gratar in poiana si cu burta plina de mititei, muraturi si bere urca pana la Babele (cu telecabina bineinteles). Admira peisajul stancos in cele cateva minute de urcus si apoi coboras (dupa ce s-a plimbat pe langa cabana facand niste poze, ori a urmat, daca i-a permis timpul, traseul "periculos" pana la crucea de pe Caraiman).
    Ai ceva in comun cu "alpinistul" ala? Poti sa te simti coleg cu noii membri ai C.A.R. care ar alcatui astfel majoritatea?
    Este doar o sugestie de a privi si altfel lucrurile.
    Becali este o nulitate fanfaronarda, iar Voiculescu profitorul maxim al regimului de dinainte de '89, specialisti in tragerea cu presul a maselor largi de manevra.
    Poate ar trebui sa-l asculti pe Djuvara dimineata in weekend la radio, ca dupa felul superficial cum il categorisesti, banuiesc ca n-ai avut ocazia. Atunci ai reusi sa gasesti alta explicatie spuselor lui.
    Privind faptul ca remarc numai relele din postari, ar fi bine sa recitesti cateodata ce scrii. Majoritatea actiunilor celorlalti le apreciezi negativ, indiferent ca ar fi vorba despre Iorga, Coco Popescu sau rubedeniile apropiate-ti. La tine judecata este permisa, ceilalti ar face bine sa-ti comunice doar aprobari, retinandu-si obiectiile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc de observaţii.

    Le voi lua pe rînd, neavînd pretenţia că optica mea e bătută în cuie drept 'a mai bună.
    Cei cu burta plină de mici şi bere, la munte. Clubul se numeşte alpin. Nu de la prezenţă în zona alpină, ci de la a-l străbate cu plăcere.
    Omul cu berea... nu e alpinist, aşa că n-am nici o treabă cu el în asociaţia de profil, cum nici el nu m-ar primim în a lui, a grataragiilor etc - care altminteri ar fi una foarte stimabilă.

    Eu am adus nişte observaţii cît se poate de la obiect,legat de afirmaţiile dlui Djuvara. Ce face dînsul la radio dimineaţa, ce a făcut în trecut nu are legătură cu 'cestiunea' punctată de mine. Eu am învăţat de la Baticu citatul şi răspunsul. Eventual observaţia vreunuia că am scos din context.
    Pot găsi la dl Djuvara şi lucruri bune. De exemplu, la vreo listă a istoricilor momentului ar fi printre primii. La "tipi"., vorba lui Bacalbaşa, mi-ar fi iar spre fruntea clasamentului. SÎNT POATE DUR ÎN PROBLEMA RELEVATĂ ŞI PENTRU CĂ L-AM INVESTIT CU ÎNCREDEREA MEA, CU STIMA MEA. Iar dînsul o înşeală, pe lucrurile citate.

    Legat de Crina şi mai ales taică-su. Am oroare de a fi înşelat. Idem Iorga. Te rog totodată să rămînem pe citat: am zis corect sau ba? În rest, nu e treaba mea că inconştientul altora e - potrivit definiţiei - în alb şi negru doatr, şi dacă îi furnizezi detalii ca ale mele îl obligi să treacă în extrema cealaltă. Asta în adînc, pentru că se apără prin refulare şi, implicit, iritare pe vorbele mele.

    Nu vreau de la ceilalţi aprobări. Vreau să-mi spună unde greşesc cu acel citat.
    Atît.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai e ceva, Anonimule...
    Eu nu înţeleg de ce nu vă daţi numele.

    De fapt înţeleg.
    Asta e, rotiţele care se potrivesc în angrenajul social nu le pot avea pe toate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Apropo pe iritarea pe tipii cu berea...
    Este invidia pe faptul că educaţia lor le dă dreptul să facă acel lucru, iar nouă ba.
    A noastră educaţie fu mai scorţoasă, mai dură, mai fără viaţă - de acolo pornirea pe ei.

    Am aviut bafta să trec peste faza asta. Sînt nişte topi interesanţi în ochii mei (nu am zis că de icoană). Sînt o altă Lume. Iar cînd mă irită ceva la ei, trebuie să caut problema la mine. De ce-s invidios, de fapt, pe ei.

    RăspundețiȘtergere
  5. Deci a fost o eroare din partea mea sa utilizez o parabola in a-ti arata de unde cred eu ca poate veni supararea domnului Djuvara. Departe tare de a intelege ce voiam sa zic, ai inceput sa diseci in mod inutil ipotetica situatie absurda (in care prezentam pseudoalpinismul practicat de eventualii MEMBRI noi ai C.A.R. ).
    N-am nimic cu omul cu burta plina de mici si bere - de unde ai nascocit si pornirea mea pe ei?

    Ramanand pe citat, Djuvara afirma ca are o anumita vechime de liberalism, nu de PNL-ism (miscarea liberala nu-i totuna cu partidul liberal). Eu n-am ascultat interviul, asa ca voi "cita" doar spusele la a treia mana, asa cum apar pe blogul tau.
    Apoi " partidul liberal este o harababura". Si nu-i?
    "Strategia adusa de actualul PNL nu-mi convine deloc", parerea omului.
    "Strainii nu mai inteleg nimic din ce se intampla in tara", o avea dumnealui ceva prieteni afara care il mai intreaba una-alta.
    Deci unde sunt pastilele, gogosile, minciunile, unde insala increderea si stima ta ? Clar, cu subiect si predicat.

    M-am uitat si la fotografii. Djuvara, Carol I, apoi Becali si Voiculescu. Nici nu ar mai fi fost necesara replica mea.
    Ca sa nu mai zic ca este suficient sa-l asculti vorbind pe primul si apoi pe cei doi de la urma (dar ai scris ca nu te intereseaza ce zice istoricul dimineata la radio, asa ca n-o sa ai ocazia sa-l auzi).

    RăspundețiȘtergere
  6. Xulescu nu poate spune ca se trage din boieri de vita veche, doar pentru ca bogata lui matusa e maritata cu vreun nobil scapatat.
    Pozele alea cu Jiji si Felix sunt perfect alese :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Ne întindem prea mult și teamă mi-i că nu ne vom lămuri reciproc.

    Părerea mea există în post, de ce sînt nemulțumit pe dînsul.

    Instinctiv simt că îmi este util diferendul, cu dumneata, ca tip uman. Cred că am mai învățat ceva.

    RăspundețiȘtergere